Un an care începe este un moment prielnic pentru a face bilanţul. Privind în urmă, cel credincios poate striga cu recunoştinţă: „Doamne, Tu ai fost locuinţa noastră…“ (v. 1). Ce bucurie şi ce siguranţă pentru cel credincios să‑L aibă pe Însuşi Dumnezeu ca „stâncă de locuit“ (Psalmul 71.3)! Privind spre prezent, el măsoară scurta durată a existenţei sale pământeşti – optzeci de ani pentru cei mai tari – înainte să se facă auzită pentru fiecare porunca reîntoarcerii în ţărână. Şi Îi cere lui Dumnezeu să‑l înveţe să‑şi numere zilele, pentru a căpăta o inimă înţeleaptă (v. 12). Înţelepciunea, potrivit cu Efeseni 5.15,16, ne va ajuta să folosim ocazia (să răscumpărăm timpul, să‑l punem în valoare; vezi şi Coloseni 4.5). Da, aceşti ani care trec şi vin, să nu‑i irosim, ci să‑i folosim pentru Domnul (v. 9)!

Această „rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu“, va fi în gura Israelului pocăit în zilele din urmă. Răscumpăraţii Domnului Isus însă, care‑I cunosc infinita dragoste, pot cere încă de acum: „Satură‑ne dimineaţa (adică la tinereţe) de bunătatea Ta, ca să cântăm de veselie şi să ne bucurăm toate zilele noastre“ (v. 14). Aceasta să fie şi rugăciunea noastră în pragul acestui nou an!

Dacă sentimentul pe care‑l avem atunci când ne întoarcem ochii spre trecut este unul de recunoştinţă (Psalmul 90), cel care ar trebui să ne domine când ne îndreptăm privirile spre viitor este unul de încredere în Dumnezeu. Ce mari sunt, într‑adevăr, pericolele de ordin moral care‑l ameninţă pe cel credincios! Cine este „păsărarul“ (v. 3), cine leul, cine năpârca, cine şarpele … (v. 13), dacă nu Satan însuşi? „Ciuma distrugătoare, … care umblă în întuneric“ (v. 3, 6), nu ne vorbeşte ea oare de păcat, lucru de altfel cu mult mai grav decât o boală? „Săgeata care zboară ziua“ (v. 5) sugerează un astfel de gând rău ivit pe neaşteptate în faţa unei imagini de pe stradă ori în urma unei lecturi sau conversaţii îndoielnice. „Groaza din timpul nopţii“ sunt acele nelinişti care ne împiedică să dormim somnul liniştit pe care‑l dă Domnul (Psalmul 4.8). Oricare‑ar fi însă capcana sau ameninţarea, noi avem un loc întărit, un adăpost: Însuşi Dumnezeul Atotputernic (v. 1, 2, 9). Să‑L imităm şi noi pe Acela care, în mijlocul aceloraşi pericole, a realizat în mod deplin această încredere! Hristos în pustie a ştiut să‑l încurce şi să‑l «încuie» pe Ispititorul care îndrăznise să citeze din acest psalm.

Începând cu versetul 9, promisiunile lui Dumnezeu vin să răspundă rugăciunii Omului desăvârşit. Şi noi ne putem bucura de ele, în măsura în care ne punem, ca şi Isus, încrederea şi „iubirea“ în Dumnezeu (v. 14).

Lucrările măreţe ale lui Dumnezeu şi gândurile Lui deosebit de adânci sunt inepuizabilele subiecte ale adorării celui răscumpărat (v. 5; comp. cu Psalmul 40.5). Omul care însă nu‑L poate recunoaşte pe Creator în lucrările Sale este, în ochii lui Dumnezeu, un prost şi un nebun (v. 6). Cel rău şi cel drept înfloresc şi unul şi altul (v. 7, 13), dar numai cel drept aduce rod (v. 14). Iarba răsare şi înfloreşte în anotimpul ei, apoi se usucă şi este cosită inclusiv cu floarea ei (v. 7). Astfel este soarta celor răi; ei pier (v. 9; 1 Petru 1.24,25). Cel drept însă se aseamănă cu palmierul sau cu cedrul din Liban (v. 12, 13). Cât timp le trebuie acestor frumoşi arbori să ajungă la statura plinătăţii! Cei drepţi sunt sădiţi însă în curţile templului lui Dumnezeu şi acolo ei prosperă, spre gloria Lui.

Psalmul 93 ne aduce aminte că puterea lui Dumnezeu este mai veche (El este „din eternitate“) şi mai mare decât puterea Vrăjmaşului (v. 3, 4). Valurile ne vorbesc despre agitaţia lumii (Isaia 57.20; comp. cu Psalmul 89.9: „Tu stăpâneşti mândria mării; când se ridică valurile ei, Tu le potoleşti“); putem deci să ne încredem în Cuvântul Lui: mărturiile Sale „sunt foarte sigure“ (v. 5).

În încheierea psalmului citim: „sfinţenia îşi are locul în casa Sa“. După cum în casele noastre nu suportăm murdăria, nici dezordinea, să înţelegem că Dumnezeul Sfânt cu atât mai mult nu poate tolera păcatul în casa Sa, care astăzi este Adunarea (citiţi 2 Corinteni 6.16…).

Spre deosebire de israelitul din zilele de la urmă, creştinul trebuie să se păzească de orice dorinţă de răzbunare (Romani 12.17…). El nu suferă mai puţin din cauza răului şi a nedreptăţii care domnesc în această lume, unde mândria (v. 2), răutatea (v. 3), aroganţa, lăudăroşenia (v. 4), asuprirea şi violenţa (v. 5, 6) se manifestă în voie. Cel credincios nu poate traversa pământul rămânând insensibil la ceea ce vede aici în fiecare zi. Şi, cu cât conştientizează mai mult sfinţenia lui Dumnezeu, cu atât mai mare groază are de rău (Psalmul 97.10). Din acest motiv, Hristos, Omul perfect, a suferit mai mult ca oricine. Priviţi‑L în Marcu 3.5, „mâhnit de împietrirea inimii lor“ … El Însuşi a fost obiectul supremei nedreptăţi (v. 21).

Constatarea acestui rău care ne înconjoară stârneşte în noi deseori o mulţime de gânduri apăsătoare: Dumnezeu nu vede aceste lucruri? De ce nu intervine? … Ca răspuns, Domnul rareori ne dă explicaţii, însă întotdeauna, mângâieri (v. 19). Deschizându‑ne ochii asupra răutăţii lumii, El ne ajută să ne despărţim de ea; aceasta însă cu scopul de a ne ataşa mai mult de El Însuşi şi de a avea o speranţă mai puternică. Fie ca mângâierile de sus să fie întotdeauna deliciile inimilor noastre!

Puterea lui Dumnezeu în mântuire deşteaptă strigăte de bucurie în cei care sunt obiecte ale mântuirii. Odinioară, pe ţărmul Mării Roşii, un popor răscumpărat făcuse să se înalţe către Domnul cântul eliberării. Ce trist, istoria lui Israel încă de la primii ei paşi prin pustie ne învaţă că putem fi martori ai lucrărilor lui Dumnezeu (v. 9) şi totuşi să nu‑I cunoaştem căile (v. 10)! Ea ne arată, de asemenea, că nu numai Faraon cel nelegiuit şi‑a „împietrit inima“ (Exod 8.15,32…), ci că nici Israel n‑a întârziat să facă la fel (v. 8). Chiar numele de Masa (ispită; vezi Exod 17.7) şi de Meriba (contestaţie, ceartă) sunt gravate pentru totdeauna în istoria lui (comp. cu Numeri 11.3,34). Astfel de paşi greşiţi au reperat tristele etape ale traversării pustiei şi au servit la a le desemna. Fie ca aceste nume să fie şi pe drumul fiecăruia dintre noi ca nişte panouri indicatoare care ne avertizează într‑un mod solemn!

Epistola către Evrei citează şi comentează acest psalm care ne stă în atenţie (Evrei 3.7…): „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile“. Din inimă trebuie deci să‑L ascultăm pe Domnul. Fie ca a noastră astăzi să fie sensibilă la „glasul Lui“, pentru ca a Lui mâine să ne facă să intrăm în glorioasa Sa odihnă!

După ce s‑au îndemnat între ei, „să cântăm…, să ne închinăm…, să ne plecăm genunchiul“, în Psalmul 95, credincioşii din Israel invită acum întreg pământul şi chiar natura să‑i imite: „cântaţi…, binecuvântaţi…, închinaţi‑vă înaintea Domnului“ (v. 1, 2, 9). Va veni ziua când popoarele păgâne îşi vor lepăda idolii şi când familiile naţiunilor vor da Domnului gloria şi puterea (v. 7). Pentru a exprima acest elogiu, cei răscumpăraţi nu aşteaptă Împărăţia Domnului. „A Lui fie gloria şi puterea!“ pot striga ei încă de acum (Apocalipsa 1.6). Şi aceasta, pentru că nu numai manifestarea gloriilor lui Hristos poate face inima lor să izbucnească în această laudă! Maiestatea, măreţia, puterea şi frumuseţea Împăratului întregului pământ sunt încă nevăzute, ascunse în sanctuarul ceresc (v. 6). Însă măreţul şi permanentul motiv al adorării celui credincios este dragostea Mântuitorului: „A Lui, care ne iubeşte şi care ne‑a spălat de păcatele noastre în sângele Său…“ (Apocalipsa 1.5).

Acest psalm a fost compus şi cântat cu prilejul întoarcerii chivotului, imagine a lui Hristos, în mijlocul lui Israel (1 Cronici 16.23‑30). Dar nu pentru a mântui lumea, ci pentru a judeca lumea va fi revenirea Domnului (v. 13; comp. cu Ioan 3.17, 5.22). El va exersa judecata asupra popoarelor cu dreptate (v. 10), cu adevăr şi după credincioşia Sa (v. 13; Psalmul 45.3,4).

Acest psalm descrie instaurarea Împărăţiei în putere şi are drept corespondent Isaia 11.4,5 şi Apocalipsa 19.6. Tot ceea ce se opune stăpânirii Domnului va fi distrus (v. 3‑5), în timp ce inimile tuturor credincioşilor vor fi umplute de veselie (v. 8…). Atunci gloria Domnului va fi nu numai istorisită, ca în Psalmul 96.3, ci şi văzută (v. 6), iar locuitorii pământului vor fi în sfârşit în măsură să vadă deosebirea dintre guvernarea exersată prin oameni şi dreptatea instaurată de Dumnezeu. Îngerii, numiţi în versetul 7 „dumnezei“, atât de mult timp martori ai nedreptăţii pe pământ, vor asista în sfârşit la triumful dreptăţii. Îl vor vedea pe Întâiul‑născut, Hristos, prezentat de Dumnezeu în lumea locuită şi, într‑un gând cu sfinţii de pe pământ, I se vor închina (Evrei 1.6).

Ultimele trei versete au o deschidere către toate timpurile, pentru că Dumnezeu are neîncetat privirile îndreptate asupra celor care‑L iubesc, asupra celor „drepţi cu inima“. Harul Lui îi numeşte sfinţi şi drepţi. El aşteaptă ca ei să urască răul şi să se bucure în El (v. 10, 12; comp. cu Romani 12.9 şi cu Filipeni 4.4…). El Însuşi le va păzi negreşit sufletele şi le va lumina fiecare pas (v. 10, 11).

Psalmul 98 începe în acelaşi fel cu Psalmul 96, iar Psalmul 99, în acelaşi fel cu Psalmul 97. „Cântaţi Domnului o cântare nouă“ (Psalmul 98.1). Cântarea cea nouă este aceea care‑L are ca temă pe Hristos în noile manifestări ale gloriei Sale. În zorii Împărăţiei Sale, atunci când Dumnezeu Îşi va fi făcut cunoscut mântuirea şi Îşi va fi descoperit dreptatea (v. 2; Psalmul 97), acest imn va fi intonat în cer şi toate făpturile îi vor răspunde acolo în ecou (Apocalipsa 5.9… 13…). Cerul şi pământul vor fi la unison; o bucurie universală va răspunde în sfârşit bunătăţii şi credincioşiei lui Dumnezeu (v. 3).

„Domnul împărăţeşte“, repetă Psalmul 99 (după Psalmul 97). Odată exersată judecata Lui, gloria Sa îşi reia „între heruvimi“ locul pe care‑l părăsise odinioară din cauza nelegiuirii poporului (Exod 25.22; Ezechiel 10). Sfinţenia Sa este proclamată în trei rânduri: Este sfânt…; este sfânt…; Domnul Dumnezeul nostru este sfânt…“ (v. 3, 5, 9; comp. cu Isaia 6.2,3). Dar acest Dumnezeu „de trei ori sfânt“ este de asemeni Cel care iartă (v. 8) şi ştim că El o poate face fără să Se nege pe Sine, în puterea lucrării de la cruce. Numai atunci mijlocirea lui Moise, a lui Aaron şi a lui Samuel îşi va primi deplin răspunsul, în această iertare care este deja partea noastră în har (Exod 32.11,32; Numeri 16.47; 1 Samuel 7.5; 12.23).

Psalmul 100 este un psalm de mulţumire, invitând „tot pământul“ să‑L celebreze pe Domnul şi să‑L slujească cu bucurie.

Cu cât mai mult aceste privilegii sunt ale noastre, de vreme ce noi Îl cunoaştem pe Dumnezeu ca pe un Tată bun şi pe Isus ca pe un Păstor plin de tandreţe (comp. cu sf. v. 3)! Este aceasta pentru noi o bucurie, să‑L slujim pe Domnul? Sau, din contră, ne purtăm ca şi cum El ar fi un aspru Stăpân al unui jug greu? (Matei 25.24…). Domnul să ne facă să gustăm acum bucuria care însoţeşte întotdeauna o slujire în ascultare (Ioan 15.10,11), pentru a putea auzi mai târziu şi acest cuvânt deosebit de preţios: „Intră în bucuria Stăpânului tău“ (Matei 25.21,23)!

Odată cu Psalmul 101 se deschide o nouă serie. Acest prim psalm al seriei este, într‑un fel, conţinutul declaraţiei publice a Împăratului la instaurarea Împărăţiei. El expune bazele pe care va aşeza din nou guvernarea ţării: înţelepciune, integritate, dreptate, separare de rău. Ce contrast între aceste principii simple şi ferme şi codurile încâlcite şi complicate ale justiţiei omeneşti! Toţi supuşii împărăţiei vor fi fost preveniţi: perversitatea, defăimarea, mândria, frauda şi minciuna nu vor fi nicidecum tolerate. Ca unii chemaţi să împărăţim împreună cu Domnul, avem răspunderea de a ilustra încă de acum în umblarea noastră principiile Împărăţiei Sale.

Titlul acestui psalm ne poartă privirile spre Cel Întristat în mod absolut: Isus în suferinţele Sale. „Este copleşit şi Îşi varsă plângerea“, însă o plângere care nu cuprinde nici nerăbdare, nici murmure; totul este acolo într‑o supunere perfectă. O plângere vărsată înaintea lui Dumnezeu, nu înaintea oamenilor! Cine L‑ar fi putut înţelege de altfel pe Domnul, chiar dintre ucenici?

Versetele 6 şi 7 exteriorizează totala Lui singurătate morală aici, pe pământ. Un om se simte cu atât mai singur, cu cât este mai deosebit faţă de ceilalţi. Şi Hristos a fost izolat, din pricina perfecţiunii Sale. Deci nu numai în ceasul crucii a probat El această singurătate, ci de‑a lungul întregii vieţi. Lacrimile I‑au fost băutura, partea Lui zi de zi (v. 9). Şi n‑a fost batjocorit numai în cele câteva împrejurări relatate de evanghelii. El a fost „toată ziua“ Obiectul urii vrăjmaşilor Săi (v. 8). A cunoscut la cruce această furie a omului împotriva Lui şi, cu mult mai cumplit încă, mânia lui Dumnezeu atunci când El ne substituia pe noi pentru a o întâmpina (v. 10). Dar tocmai acest moment a devenit pentru Dumnezeu „timpul să Se îndure“ (v. 13) – de Sionul lui Israel, dar de asemenea de toţi aceia care cred în El de acum.

Dumnezeu i‑a privit din ceruri pe încătuşaţii lui Satan, daţi morţii eterne. A auzit gemetele lor (v. 19, 20). A vrut să‑i dezlege, pentru ca ei să‑L poată lăuda. Şi L‑a trimis, în acest scop, pe Fiul Său aici, pe pământ.

Om adevărat, Hristos L‑a implorat pe Acela care putea să Îl scape de la moarte (v. 24; Evrei 5.7…). În acelaşi verset 24 însă, o mângâiere de excepţie vine ca răspuns la „rugăciunea Celui Lipsit“ (v. 17). Hristos S‑a rugat ca Om, însă a primit răspuns ca Dumnezeu. Şi ne este permis şi nouă să auzim dialogul minunat care se angajează între Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul. Ce taină de nepătruns! Cine este deci Acest Întristat, acest Om solitar, copleşit de batjocuri şi măsurându‑Şi slăbiciunea? Este Acela „ale Cărui origini sunt din vechime“ (Mica 5.2), Acela care a întemeiat pământul şi care a desfăşurat cerurile! Jumătatea zilelor Sale? Dar anii Săi nu se vor sfârşi! Creaţia va îmbătrâni şi va trece; Creatorul însă rămâne pentru totdeauna. El este veşnic Acelaşi. Iar Epistola către Evrei, care citează aceste versete, adaugă faptul că Fiul în care străluceşte toată gloria lui Dumnezeu este şi Acela care a făcut, „prin Sine Însuşi, curăţirea de păcate“ (Evrei 1.2,3,10‑12). Ce valoare infinită a unei asemenea lucrări, împlinite de o asemenea Persoană!

Asemeni lui David, să ne invităm şi noi sufletul să‑L binecuvânteze pe Dumnezeu şi să distingă binefacerile Sale fără număr. Ce trist că mai degrabă obişnuim să ţinem la zi lista cu tot ce ne lipseşte, decât cu ce binefaceri am primit! Cât de nerecunoscători şi de inconsecvenţi suntem! Nu ni se întâmplă niciodată, de exemplu la masă, să ne plângem de hrana … pentru care, cu doar câteva clipe înainte, I‑am mulţumit Domnului?

Mai presus de toate darurile Sale, sufletele noastre sunt chemate să‑I mulţumească neîncetat lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor noastre (v. 3). Dacă ne‑ar fi dat potrivit cu ceea ce meritau acestea, atunci partea noastră ar fi fost pedeapsa veşnică (v. 10). Dar acum El a îndepărtat aceste păcate la infinit (v. 12), le‑a aruncat înapoia Lui (Isaia 38.17), le‑a făcut albe ca zăpada (Isaia 1.18), le‑a risipit ca pe un nor (Isaia 44.22), le‑a aruncat în adâncurile mării (Mica 7.19) şi nu‑Şi va mai aduce aminte de ele niciodată (Isaia 43.25; Evrei 10.17).

Înspre „cei care se tem de El“, bunătatea lui Dumnezeu se îndreaptă fără limite (v. 11, 13, 17; comp. cu Isaia 55.7‑9). Teama nu mai semnifică deci spaima de mânia Lui, ci este starea de spirit a acelora care au învăţat să cunoască mila şi îndurarea Sa (v. 8; citiţi Psalmul 130.4) şi care găsesc aici în fiecare zi noi motive pentru a‑L binecuvânta.

Psalmii 104–106 rezumă cele dintâi cărţi ale Bibliei: Psalmul 104 celebrează creaţia, în timp ce Psalmii 105 şi 106 readuc în atenţie istoria patriarhilor şi a poporului Israel.

Creaţia descrisă de Creator: ce subiect şi totodată ce Scriitor pentru a‑l expune!

Regăsim aici lucrarea de şase zile din Geneza 1. În ziua întâi: lumina (v. 2); în a doua: întinderea cerurilor despărţită de ape (v. 2, 3); în a treia: întemeierea pământului, împreună cu strângerea la un loc a maselor lichide şi cu apariţia regnului vegetal (v. 5‑9, 14…); în a patra: aşezarea marilor luminători (v. 19, 22); în a cincea: forfota de animale din ape şi din văzduh (v. 25, 26, 12, 17); în a şasea, în sfârşit, crearea vieţuitoarelor de pe pământ (v. 11, 21…), încununată de cea a omului. Remarcăm însă cum, alături de puterea şi de înţelepciunea lui Dumnezeu, accentul este pus aici din nou pe bunătatea Lui. Totul a fost conceput şi executat spre bucuria şi binele făpturii Sale (v. 11…). Comparând versetul 5 cu Psalmul 102.25, Îl putem recunoaşte şi adora pe Fiul în acest Dumnezeu „foarte mare“ (v. 1; Psalmul 145.3: a Cărui măreţie „este nepătrunsă“), Autor a toate lucrurile. El era una cu Tatăl în toate planurile Sale şi în toată dragostea Sa.

Noi suntem înclinaţi să acordăm mare importanţă muncii omului (v. 23), însă cât de neînsemnată este ea pe lângă lucrările lui Dumnezeu, mărturii fără număr ale înţelepciunii Sale (v. 24)! Şi de El întâi, nu de munca omului, depinde orice creatură pentru a trăi (v. 27, 28; Matei 7.11). Să nu atribuim câştigul nostru eforturilor depuse de noi, ci harului Său! Da, „pământul este plin de bogăţiile Lui“ (v. 24); să ştim să le remarcăm şi să ne oprim atenţia asupra lor! Totuşi, omul poate admira creaţia şi se poate bucura de ea fără a‑L cunoaşte pe Cel care a făcut‑o. Câţi artişti şi filosofi n‑au confundat Adevărul cu natura pe care păcatul şi‑a lăsat pretutindeni amprenta sa murdară! A contempla natura nu‑l instruieşte pe păcătos cu privire la ce este Dumnezeu în sfinţenie, în dreptate şi în har, după cum, pentru a‑l cunoaşte de aproape pe un arhitect, nu este de ajuns să‑i vizitezi imobilele construite (şi câţi locatari fără jenă poate le‑au devastat!); trebuie să‑l fi vizitat pe el, să fi fost informat cu privire la caracterul său, la familia sa, la obiceiurile sale… Să nu uităm însă că nu noi Îl descoperim pe Dumnezeu, ci că El Însuşi este Cel care Se revelează: Nu simţurilor noastre, pentru că El este Duh (Ioan 4.24), ci sufletului nostru! Nu numai în natură, ci în Cuvântul Său (Psalmul 19)!

Versetele 1‑15 din acest psalm fac parte (împreună cu Psalmul 96) din cel numit „întâiul“, înmânat de împăratul David lui Asaf după întoarcerea chivotului (1 Cronici 16.8‑22). Privit de aproape, are o singură diferenţă, însă care cântăreşte mult. Versetul 15 din 1 Cronici 16 îndemna: „aduceţi‑vă aminte“ de legământul Său, în timp ce versetul 8 din psalmul nostru spune: „El Şi‑a adus aminte…“ Chiar dacă poporul a falimentat şi a uitat legământul Dumnezeului său, El Şi‑a adus aminte de promisiunile Sale către Avraam, Isaac şi Iacov (2 Timotei 2.13). Acestea erau tot ce posedau aceşti oameni ai credinţei. În ochii contemporanilor lor, ei nu contau câtuşi de puţin: „erau foarte puţini şi străini în ţară“ (v. 12), aşa cum sunt astăzi creştinii. Dumnezeu însă veghea asupra lor, aşa cum veghează acum asupra noastră (v. 14, 15; de exemplu, Geneza 31.24).

Apoi El trimite „un om“ care, simbolic, împlineşte planurile Sale: Iosif, imagine preţioasă a Domnului Isus. Rob întâi, întemniţat apoi, el a fost eliberat de „stăpânitorul popoarelor“, care l‑a făcut domn şi cârmuitor peste toate avuţiile sale (v. 17‑21). Hristos, mort şi apoi înviat prin puterea lui Dumnezeu, va fi pus Domn al întregului pământ şi în El se vor împlini toate promisiunile lui Dumnezeu (Fapte 2.36).

Puterea Domnului se desfăşoară pe tot parcursul cărţii Exod. Găsim acolo întâi minunile Sale în judecată asupra egiptenilor (v. 27‑36), iar apoi minunile Sale în har în favoarea lui Israel (v. 37‑41). Urgiile cumplite care lovesc Egiptul n‑au avut numai scopul de a‑l înspăimânta şi de a‑l pedepsi pe Faraon. Domnul dorea în primul rând să Se descopere poporului Său prin semne şi prin minuni (v. 27; Exod 14.31).

„El a vorbit“ … şi lucrul a sosit (v. 31, 34). Ca în zilele creaţiei, Lui I‑a fost suficient un cuvânt pentru a pune în mişcare nenumăraţi agenţi mărunţi ai mâniei Sale: muşte veninoase (tăuni), ţânţari, lăcuste, omizi (comp. cu Evrei 11.3…). Şi câtă umilinţă pentru om să fie învins … de insecte!

Israel părăseşte Egiptul după Paşti, schimbând mizeria în mari bogăţii (v. 37). A gemut sub asuprire; Dumnezeu îl face să iasă cu bucurie şi în cântec de triumf (v. 43). Cel care a muncit din greu acum va poseda „munca popoarelor“ (v. 44; Deuteronom 6.10,11). Şi toată această lucrare răscumpărătoare a fost urmarea angajamentului pe care Dumnezeu Şi‑l luase faţă de Avraam (v. 42; Geneza 15.13,14). Nimic nu‑L poate împiedica pe Dumnezeul cel credincios să‑Şi împlinească „Cuvântul Lui cel sfânt“ (v. 42; Luca 1.72,73).

Lucrarea lui Dumnezeu era singura avută în vedere în Psalmul 105; acolo nu era pusă problema păcatelor lui Israel. Acum Psalmul 106 reia aceeaşi istorie, începând cu ieşirea din Egipt, subliniind însă responsabilitatea poporului (comp. de exemplu episodul cu prepeliţele din Psalmul 105.40 cu cel din Psalmul 106.14,15). Istoria noastră are şi ea un dublu aspect: pe de o parte, lucrarea perfectă a harului care ne mântuieşte şi care apoi se îngrijeşte să ne conducă în siguranţă până la capăt, în ciuda tuturor obstacolelor şi a dificultăţilor (Filipeni 1.6), iar pe de altă parte, mersul nostru, adesea încetinit de întoarceri şi paşi greşiţi. Avem atâta nevoie de Acela care, mai mult decât Moise, stă fără încetare „la spărtură“, mijlocind pentru ai Săi (v. 23; Romani 8.34).

„Nu uita niciuna din binefacerile Lui“, ne îndemna Psalmul 103.2. Într‑adevăr, uitarea este poarta deschisă spre poftă, iar pofta conduce la răzvrătire (v. 7, 13, 14, 21). Într‑o inimă nerecunoscătoare, Satan se află în condiţii favorabile pentru a sădi dorinţe vinovate. Celui care a încetat să preţuiască darurile lui Dumnezeu va şti să‑i prezinte în chip atrăgător lucrurile lumii şi, prin acestea, să‑şi ademenească puţin câte puţin victima pe calea revoltei deschise împotriva lui Dumnezeu. Domnul să ne ajute aşadar să fim în fiecare zi „atenţi la lucrările Sale minunate“ (v. 7)!

În Psalmul 105, verbele exprimau intervenţia suverană a lui Dumnezeu: „El a trimis (v. 17, 26, 28), a vorbit (v. 31, 34), a dat (v. 32), a lovit (v. 36), a scos (v. 37, 43)…“. Aici, cum am văzut, gândurile şi faptele omului (şi ce fapte!) sunt cele puse în evidenţă: „n‑au crezut, … au murmurat, … s‑au amestecat cu naţiunile, … au slujit idolilor lor, … au vărsat sânge nevinovat, … s‑au întinat…“ (v. 24‑39). Ce istorie dezolantă a acestui popor care s‑a scufundat din ce în ce mai mult în rău şi care a făcut tot posibilul pentru a aprinde mânia Domnului (v. 40)! Ne‑am fi aşteptat la respingerea sa definitivă. Ei bine, acest rechizitoriu care ne dă fiori se încheie cu victoria harului. Din nou Dumnezeu este Cel care acţionează: „El a privit la strâmtorarea lor când le‑a auzit strigătele, … Şi‑a amintit, … I‑a părut rău, … a făcut să găsească milă“ (v. 44‑46). La această îndurare cu totul divină va răspunde o laudă eternă (v. 48).

Păcatul din versetul 24 era un ţepuş care ţintea în mod deosebit inima lui Dumnezeu – „Au dispreţuit ţara cea plăcută“. Creştini, noi suntem în drum spre o patrie nespus mai plăcută decât Canaanul pământesc: Cetatea cerească, Casa Tatălui. Este ea în ochii noştri plăcută, … sau dispreţuită? Toată umblarea noastră va depinde de aceasta.

Cea de‑a cincea carte a psalmilor îi priveşte profetic pe răscumpăraţii lui Israel (Iuda şi cele zece seminţii), strânşi în ţara lor (v. 3) în „zorii zilei“ mileniale (Psalmul 108.2). Ei îşi amintesc în Psalmul 107 de necazurile întâmpinate pe drumul de întoarcere, de strigătele lor de nelinişte înălţate către Domnul, de eliberările Sale, precum şi de lauda care acum I se cuvine Lui.

Într‑o manieră generală, aceste patru tablouri surprinse de versetele 4‑9, 10‑16, 17‑22 şi 23‑32 ilustrează diferitele moduri în care lucrează Dumnezeu pentru salvarea unui suflet (v. 9).

Sufletul poate a rătăcit mult timp fără scop şi fără odihnă prin pustia aridă a acestei lumi (v. 4, 5; comp. cu Geneza 21.14…). Copleşit de sentimentul goliciunii, a strigat către Dumnezeu şi El atunci l‑a săturat, l‑a satisfăcut şi l‑a condus la odihna divină (v. 9, 7).

Sufletul poate a gemut sub sclavia lui Satan‑Asupritorul, în întuneric şi în fiarele păcatului… (v. 2, 10). Dumnezeu însă a auzit strigătele acestuia după ajutor, l‑a eliberat şi i‑a rupt legăturile (v. 14, 16).

Sufletul poate a cunoscut disperarea, atins de boală sau de vreun accident, la porţile morţii, rezultat al căilor omului (v. 17, 18) – până când Dumnezeu trimite Cuvântul Său şi‑l vindecă (v. 20).

Putem şi noi spune, fiecare în parte, unde şi cum ne‑a găsit şi ne‑a mântuit Domnul sufletul?

Mulţi oameni nu se gândesc la Dumnezeu decât în momentul încercării. Trebuie atunci să se mai mire de ce le sunt trimise? Asemeni acestor marinari prinşi de furtună (v. 23‑28), oamenii sunt uneori puşi în situaţii disperate (Luca 8.23…). Dumnezeu vrea prin acestea să‑i facă să conştientizeze totala lor neputinţă şi deşertăciunea întregii lor înţelepciuni (v. 27; Psalmul 108.12). Cu ce scop? Ca să‑i determine să strige către El. Atât aşteaptă Domnul pentru a interveni. La glasul Său, valurile se potolesc (v. 29). Şi, în acelaşi timp, se linişteşte sufletul omului, când consimte să‑I încredinţeze Domnului cârma pentru a fi condus în portul dorit! (v. 30).

Aceste căi ale lui Dumnezeu pentru mântuirea sufletului au câte un corespondent în viaţa celui credincios. Resursele terestre din care el se adăpa pot seca (v. 33; comp. cu 1 Împăraţi 17.7), însă, în acelaşi timp, Domnul îl va face să găsească apa vie în locul în care nu o căuta (v. 35; Exod 15.22‑25). Ceea ce părea arid şi amar va deveni pentru suflet, cu siguranţă, un izvor de bucurie şi de putere. „Cine este înţelept va lua seama la aceste lucruri şi va înţelege bunătăţile Domnului“ (v. 43). Să fim siguri că toate împrejurările noastre, atât cele dureroase cât şi cele plăcute, sunt distribuite prin „bunătatea Lui care rămâne pentru totdeauna“ (comp. cu v. 1).

„Mă voi trezi în zori de zi…“ (v. 2). Asemeni lui David, să apreciem şi noi valoarea acestor prime momente ale dimineţii petrecute în comuniune cu Domnul (comp. cu Psalmul 63.1). Experienţa arată că, dacă nu ştim să profităm de ele, ocazia nu se regăseşte uşor în restul zilei.

Versetele 5 şi 6 ne aduc aminte de două adevăruri pe care nu trebuie niciodată să le pierdem din vedere în rugăciune: În primul rând, că eliberarea şi binecuvântarea celui credincios sunt nedespărţite de gloria lui Dumnezeu. Prea adesea uităm de această glorie divină în momentele de rugăciune şi suntem preocupaţi în mod egoist de ceea ce ne priveşte pe noi. Să căutăm „mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate celelalte lucruri ni se vor da pe deasupra (Matei 6.33). În al doilea rând, cunoscând dragostea Domnului pentru ai Săi, să nu ne sfiim să facem apel la ea: „pentru ca preaiubiţii Tăi să fie scăpaţi“, spune psalmistul (v. 6; comp. cu Ioan 11.3).

Începând cu versetul 6, psalmul (care a început cu v. 7‑11 din Psalmul 57) reproduce versetele 5‑12 din Psalmul 60. Ele se situează în vremea când Dumnezeu va lua din nou în stăpânire hotarele lui Israel. „El a vorbit în sfinţenia Sa“ (v. 7), iar cele dintâi cuvinte ale Sale sunt: „Mă voi bucura…“. Bucuria Domnului este să‑i binecuvânteze pe ai Lui şi să împartă cu ei moştenirea Sa.

Acest psalm zdrobitor se deschide invocându‑L pe „Dumnezeul laudei Mele“ (v. 1). Nicio ameninţare, niciun subiect copleşitor nu‑L împiedicau pe Isus să‑Şi ridice ochii spre Tatăl şi să‑L laude. Dimpotrivă, acestea erau pentru El tot atâtea motive pentru a o face. Cum Se apăra El când era „înconjurat cu cuvinte de ură“ (v. 3)? „Dar Eu – spune El – Mă rog“ (v. 4). Creştini, aceasta ar trebui să fie singura noastră „replică“ atunci când vine să ne întâmpine o ostilitate nedreaptă. Dacă noi tăcem – sau mai degrabă dacă vorbim numai cu Dumnezeu – nu va tăcea El şi Îşi va lua rolul să răspundă în locul nostru (v. 1; Romani 12.19). Cu toate acestea, Hristos a fost singur să îndure „aşa mare împotrivire…“ (Evrei 12.3). Adversarii Săi (care, în originalul ebraic, poartă acelaşi nume cu stăpânul lor, Satan) nu numai că Îi fac război „fără temei“, dar – strigă Isus – „Îmi întorc rău pentru bine şi ură pentru dragostea Mea“ (v. 5). De partea lor trecuse Iuda, vinovat de o nerecunoştinţă cu atât mai oribilă cu cât fusese obiectul unei afecţiuni mai intime; versetul 8 i se aplică lui în Fapte 1.20 (iar pentru viitor, acest pasaj se raportează la Antihrist). Iată de ce era zdrobită inima Mântuitorului (v. 16)!

„Lucrează pentru Mine, din pricina Numelui Tău“, cere Acela care a fost deja numit în versetul 16 „Cel Întristat şi Sărac“ (v. 21, 22; comp. cu Ioan 12.28). „Să ştie că aici este mâna Ta…“ (v. 27). Dumnezeu trebuia, pentru gloria Numelui Său, să‑L izbăvească pe Cel care Îl chema. Şi aceasta este tema Psalmului 110! Ce contur prinde el după tabloul umilinţei Omului durerii! Domnul stătuse „la dreapta Celui Sărac“ pentru a‑L salva (Psalmul 109.31); acesta a fost trecutul. Pentru prezent, L‑a pus să şadă la dreapta Sa, proclamându‑Şi întreaga satisfacţie cu privire la lucrarea încheiată (v. 1; Efeseni 1.20). Şi din nou mai târziu – promite versetul 5 – „Domnul, (de) la dreapta Ta, îi va zdrobi pe împăraţi în ziua mâniei Sale“. Vrăjmaşii Lui din Psalmul 109 vor fi puşi ca aşternut al picioarelor Sale: aservirea acestora va face parte din gloria Sa.

Acest psalm este citat nu mai puţin de opt ori în Noul Testament; practic, el serveşte ca fir călăuzitor întregii Epistole către Evrei (cap. 1.13; 7.17; 10.13…).

Acestor promisiuni făcute lui Mesia i se adaugă una care se referă la drumul Său pe pământ (v. 7). Hristos, Om, trebuia să găsească pe pământ câteva clipe, rare, de înviorare, care să‑L încurajeze şi să‑I întărească inima (de exemplu, Luca 7.9,44; 9.20; 10.21,39; 23.42)…

Mari sunt „lucrările“ Dumnezeului creaţiei (v. 2). Ce să mai spunem însă despre „lucrarea Sa“ unică (v. 3), cea a răscumpărării (v. 9)? Cât de „glorioasă şi măreaţă“ este ea! Îl adorăm pe Cel care a împlinit‑o şi, împreună cu apostolul, spunem şi noi: „El, care, în adevăr, nu L‑a cruţat pe propriul Său Fiu, ci L‑a dat pentru noi toţi, cum nu ne va dărui, de asemenea, toate împreună cu El“? (Romani 8.32). Nu ne asigură El traiul de zi cu zi? (v. 5). În adevăr, ceea ce face Dumnezeu confirmă ceea ce El este: „plin de îndurare şi milos“ (v. 4). Meditarea la lucrările Sale ne întăreşte credinţa în Cuvântul Său; niciodată acestea nu contrazic rânduielile Sale. Şi unele şi altele sunt adevărate. Rânduielile Sale sunt sigure (v. 7) şi a le practica constituie mijlocul de a dobândi „o bună înţelegere“ (v. 10).

Cel dintâi pas al omului pe calea înţelepciunii este teama de Dumnezeu. Potrivit versetului 5, teama de Dumnezeu este deopotrivă şi singurul mod de a rezolva problema atât de spinoasă a foametei în lume … însă de asemenea singurul mod la care popoarele nici nu se gândesc.

Lauda Domnului „rămâne pentru totdeauna“ (v. 10; la fel dreptatea Sa: v. 3; şi rânduielile Sale: v. 8). Să ştim să intonăm şi noi această laudă încă de acum!

Acest psalm se leagă de cel anterior, după cum arată şi o aceeaşi dispunere alfabetică a versetelor (cei doi psalmi sunt în acrostih; litera iniţială, în ebraică, a fiecărei părţi de verset urmează o ordine alfabetică).

Dacă în Psalmul 111 citeam că dreptatea Domnului rămâne pentru totdeauna (Psalmul 111.3), în Psalmul 112, dreptatea celui care se teme de Domnul rămâne pentru totdeauna (v. 3, 9).

Versetul 1 continuă şi totodată devansează versetul 10 din Psalmul 111. Teama de Dumnezeu, cale a înţelepciunii, este de asemenea şi cea a binecuvântării. Nu este vorba numai de a pune în practică poruncile Domnului, ci şi de a găsi multă plăcere în ele. Aceasta era partea lui Isus, care putea spune: „este desfătarea Mea, Dumnezeul Meu, să fac plăcerea Ta“ (Psalmul 40.8; vezi de asemenea Ioan 4.34).

Unele persoane poartă întotdeauna frica de a nu afla vreo veste proastă. Teama de Dumnezeu înlătură însă această teamă, de oameni (v. 8) sau de evenimente neplăcute (v. 7). Inima celui care se încrede în Dumnezeu nu este tulburată de ceea ce se întâmplă (Proverbe 1.33); este tare (v. 7), pentru că Domnul o susţine (v. 8; comp. cu Ioan 14.1,27b). O inimă tare poate fi însă în acelaşi timp şi o inimă sensibilă şi plină de dragoste. Cel drept este îndurător (v. 5), răspândeşte şi dă săracilor (v. 9). „Este plin de îndurare şi milos“, cum este Însuşi Dumnezeu (v. 4; comp. cu Psalmul 111.4b şi cu Iacov 5.11b).

Câte motive au „slujitorii Domnului“ să laude „Numele Domnului“ (v. 1)! Ei zăceau odinioară în ţărâna morţii, pe gunoiul păcatului (v. 7). Dumnezeu însă S‑a plecat să privească pământul (v. 6). Să nu uităm niciodată că, oricât de mare‑ar fi, El are privirile îndreptate spre tot ce priveşte pe fiecare făptură a Sa. El a văzut starea lor de totală goliciune. Şi, asemeni stăpânului din parabolă, a găsit plăcere să‑i invite pe aceşti săraci şi pe aceşti nevoiaşi să se aşeze la masa harului Său (Matei 22.10; comp. de asemenea cu 1 Samuel 2.8 şi cu Luca 1.52,53).

Domnul văzuse întristarea poporului Său, auzise strigătul lor, le cunoscuse durerile. Şi a coborât să‑i elibereze (Psalmul 113.6; Exod 3.7). El i‑a făcut să iasă din Egipt cu putere. La porunca Lui, Marea Roşie a fugit, pentru a lăsa să treacă poporul lui Dumnezeu; „Iordanul s‑a întors înapoi“, pentru a le deschide calea; stânca a făcut să‑i curgă apele, pentru a le potoli setea. Dumnezeu ştie unde şi cum să facă să ţâşnească înviorarea şi viaţa, pentru a răspunde nevoilor alor Săi. El va face însă o minune şi mai mare în favoarea poporului Său Israel, atunci când va schimba inima tare a acestuia într‑un izvor de ape, spre binecuvântarea întregului pământ.

Precum odinioară Moise şi Iosua, mai târziu rămăşiţa credincioasă a lui Israel va fi aceea care Îi va cere lui Dumnezeu să intervină din pricina gloriei Sale, pentru ca Numele Lui să fie cunoscut de toate naţiunile (v. 1, 2; Exod 32.12; Iosua 7.9). Şi Domnul va pune în evidenţă sfidarea care i‑a întristat atâta pe ai Săi: „Unde este dar Dumnezeul lor?“ (v. 2; Psalmul 42.3; Ioel 2.17b; comp. cu Matei 27.43).

„Dumnezeul nostru este în ceruri“, răspund cei credincioşi, «şi înspre El este inima noastră». Cât despre oamenii din lume, de regulă nu ne trebuie mult timp pentru a descoperi ce îndrăgesc ei. Cei mai mulţi nu se ruşinează cu idolii lor: aceştia sunt argintul, aurul (v. 4), beneficiile artei şi ale tehnicii, sunt distracţiile, plăcerile; sunt deopotrivă cântăreţii, vedetele sau personalităţile zilei. În ce ne priveşte, să‑L proclamăm şi noi pe Dumnezeul nostru şi să facem în aşa fel încât Numele Lui să fie de acum cunoscut în jurul nostru! Aceasta va fi posibil numai în măsura în care vom căuta gloria Lui, nu a noastră (v. 1), şi, de asemeni, când va fi vizibil pentru oricine că noi doar în Dumnezeu ne punem încrederea (v. 11).

În contrast cu lauda şi cu binecuvântarea pământească din Împărăţie (v. 16, 17), noi, creştinii, ne bucurăm de a fi morţi împreună cu Hristos şi de a avea cu El locul nostru în înviere în locurile cereşti.

Această cântare a israelitului întors în ţara lui cu cât mai mult poate fi astăzi cântată de răscumpăratul Domnului: „Eram doborât şi El m‑a salvat … Tu mi‑ai eliberat sufletul de la moarte…“ (v. 6, 8)! Amintirea unei asemenea mântuiri îl face pe cel credincios tot mai conştient de drepturile pe care Mântuitorul le are asupra lui.

Versetul 8 evocă o triplă eliberare: Dumnezeu ne salvează sufletele, ne susţine inimile copleşite de încercare şi, de asemeni, ne păzeşte de cursele şi de ispitele în care, fiind slabi, riscăm să cădem. De aceea, fiecare îşi poate pune întrebarea din versetul 12: „Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine?“. „Iubesc pe Domnul…“, răspunde psalmistul – acestea sunt cele dintâi cuvinte ale psalmului şi cel dintâi efect al evangheliei, aflat la baza tuturor celorlalte. Atunci, din prisosul inimii, gura poate proclama Numele Domnului (v. 10; 2 Corinteni 4.13). Există, de asemenea, şi alte moduri de a‑L mărturisi: „Voi înălţa paharul mântuirii … Îţi voi aduce jertfe de mulţumire … da, înaintea întregului Său popor“ (v. 13, 14, 17). Să‑I aducem şi noi din toată inima aceste jertfe de laudă, „rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui“ (Evrei 13.15)!

Dacă Domnul este preţios în ochii noştri (Psalmul 116), atunci îi vom invita şi pe alţii să‑L adore împreună cu noi. Astfel va fi şi cu Israel: odinioară atât de gelos pentru privilegiile lui, plin de dispreţ faţă de naţiuni, el însuşi le va pofti la lauda universală (v. 1; Romani 10.19; 15.11).

Bunătatea şi adevărul lui Dumnezeu sunt din nou menţionate împreună (v. 2; vezi Psalmul 108.4; 115.1). Ele sunt dubla manifestare înspre oameni a caracterelor esenţiale ale lui Dumnezeu: iubire şi lumină. Ce subiect inepuizabil de meditaţie conţine aşadar acest scurt şi preţios psalm (care se găseşte dispus chiar la mijlocul Bibliei)!

În Psalmul 118, bunătatea Domnului este cea care constituie tema laudei. Înconjurat şi ameninţat de lumea întreagă, Israel va experimenta că ajutorul omului şi al celor mari este zadarnic (v. 8, 9; Psalmul 108.12); numele Domnului va fi singura lui apărare. Cât despre noi, cele care ne ameninţă, mai presus de orice, sunt poftele sărmanelor noastre inimi (Iacov 1.14). De nenumărate ori am fost aproape să cădem, dar Dumnezeu ne‑a venit în ajutor; ne‑a păzit picioarele de cădere (v. 13; Psalmul 116.8). Omul, prin urmare, nu va putea face nimic nici împotriva noastră (v. 6), nici pentru noi (v. 8), pentru că Domnul este tăria noastră (v. 14).

Acest psalm ocupă un loc important între profeţiile cu privire la Domnul. Versetul 22, citat în evanghelii şi în 1 Petru 2.7, anunţă deopotrivă respingerea lui Isus şi ce loc Îi revine după aceasta. Ce bine ar fi ca ceea ce Dumnezeu a vrut să facă prin şi pentru Hristos să fie întotdeauna „minunat în ochii noştri“ (v. 23)! Versetele 25 şi 26 ne amintesc de intrarea lui Mesia în Ierusalim şi de strigătele aruncate de mulţime: „Doamne, mântuieşte, Te rog!“ (Osana în ebraică). „Binecuvântat fie Cel care vine în Numele Domnului“ (Matei 21.9). Fără voia Lui, cei din poporul iudeu L‑au invocat şi L‑au cinstit în acea zi, aşa cum anunţaseră Scripturile. Şi Scripturile ar trebui să deschidă astăzi ochii acestui popor. Totuşi, vine clipa când această profeţie se va împlini cu adevărat. Mesia triumfător va fi atunci primit şi aclamat de rămăşiţa credincioasă.

La iudei, acest psalm făcea parte din ritualul de Paşti. Să fi fost oare acesta imnul cântat de Domnul împreună cu ucenicii, după cină? (Marcu 14.26). Dacă ar fi fost aşa, cu ce sentimente să fi rostit El într‑un astfel de moment versetele 6, 21, 22 şi sfârşitul versetului 27: „Legaţi … jertfa până la coarnele altarului“!

Psalmul se încheie în acelaşi fel cum a început: celebrând bunătatea neschimbată a Domnului (v. 1, 29).

„Ferice de cei care aud Cuvântul lui Dumnezeu şi‑l păzesc“, le spunea mulţimilor Domnul Isus (Luca 11.28). Despre această fericire şi despre acest privilegiu ne va întreţine pe tot parcursul său acest măreţ psalm. Fericiţi, în adevăr, aceia care sunt integri (cu inima curată, Matei 5.8), care‑şi găsesc plăcerea în mărturiile Domnului şi pentru care hotărârile Lui sunt o desfătare (v. 16)! Dar de două ori mai fericiţi sunt aceia care păzesc cu grijă aceste porunci (v. 2, 4, 5, 8) şi care umblă în ele (v. 1)!

Versetul 9 pune o întrebare profundă. Ea nu are niciun sens pentru tinerii din lume, care dispreţuiesc pe faţă «scrupulele» tânărului credincios; pentru aceia însă care nu mai aparţin lumii, întrebarea este capitală: „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea?“. Răspunsul vine imediat: „Păzindu‑se după Cuvântul Tău“. Să reţinem şi noi acest secret al unei umblări în curăţie, la adăpost de păcat împotriva lui Dumnezeu (v. 11), ca şi împotriva propriului trup (1 Corinteni 6.18)! Strângând Cuvântul în inimă, gravând acolo pasajele esenţiale, precum acest verset 9, vom fi înarmaţi pentru „ziua cea rea“, în care se va ivi ispita (Efeseni 6.13,17). Pentru că, dacă noi păzim cu grijă învăţăturile Lui, Dumnezeul cel credincios ne va păzi cu aceeaşi grijă. Fie ca acest Cuvânt să locuiască din belşug în noi! (Coloseni 3.16).

De fiecare dată când ne deschidem Biblia, să‑I cerem mai întâi Domnului să ne deschidă ochii, pentru a putea discerne în Scripturi lucrurile Sale minunate (v. 18). În acelaşi timp însă, să‑I cerem să ne abată privirile de la deşertăciune (v. 37) – şi cât de multe lucruri acoperă acest cuvânt! Pentru că este cu neputinţă să‑ţi găseşti plăcerea în acelaşi timp şi în Cuvânt şi în lucrurile acestei lumi, de exemplu, dragostea pentru bogăţii (v. 36; citiţi Luca 16.13). Un alt obstacol care prea adesea ne închide Scripturile este o conştiinţă rea. Şi cum ne‑ar putea bucura ceva care ne mustră? Trebuie mai întâi să ne mărturisim vina sau starea. „Ţi‑am istorisit căile mele“ – spune psalmistul. Şi abia după aceea el poate adăuga: „învaţă‑mă… (v. 26, 33; Psalmul 32.5,8), fă‑mă să înţeleg… (v. 27), dă‑mi pricepere… (v. 34)“ – toate rugăciuni plăcute Domnului. Mărturiile Lui sunt „sfătuitorii mei“ (v. 24). Din nou trebuie să mă las sfătuit de acestea!

De remarcat, de asemenea, evoluţia din versetele 30, 32 şi 35. Credinciosul a ales calea credincioşiei; şi‑a propus să alerge pe ea, iar pentru aceasta Îi cere lui Dumnezeu să‑i lărgească nu calea, ci inima, astfel încât Obiectul afecţiunilor sale să‑l atragă cu mai multă putere (Filipeni 3.14); în sfârşit, el contează pe Dumnezeu pentru umblarea pe această cale.

Cuvântul lui Dumnezeu reglementează întreaga viaţă a celui credincios. Astfel, Cuvântul îi permite acestuia să răspundă, când este nedreptăţit, nu neapărat prin vorbe, ci prin răbdarea şi prin încrederea pe care le‑a învăţat din el (v. 42). Deoarece este „Cuvântul adevărului“ (v. 43), el dă omului lui Dumnezeu siguranţă şi autoritate, când vorbeşte, şi o sfântă libertate în umblare. De ce suntem deseori atât de timizi în mărturia pe care o dăm în jur? Tocmai pentru că ne lipseşte mult din forţa şi din convingerea lăuntrică pe care le transmite Cuvântul adevărului crezut, iubit şi cercetat. „Hotărârile Tale mi‑au fost cântări…“ (v. 54). Ce Domn avem noi! Despre ce şef de stat, fie el cât de bun, s‑ar putea spune că dispoziţiile lui sunt motiv de bucurie pentru cel care trebuie să se supună?

Versetele 57‑64 îl dezvăluie pe cel credincios preocupat să‑şi conformeze umblarea după voia Domnului: „M‑am gândit la căile mele…“ (v. 59) – spune cel credincios – şi după aceea „mi‑am întors paşii“. De câte ori însă, în mod trist, facem tocmai opusul!

Să reţinem, de asemenea, versetul 63: „Sunt tovarăşul tuturor celor … care păzesc rânduielile Tale“ (vezi v. 79 şi v. 115)! Noi pe cine avem în tovărăşia noastră? (Proverbe 13.20).

Cererea din versetul 17 a fost împlinită. „Tu i‑ai făcut bine slujitorului Tău“ (v. 65) – însă într‑un fel la care psalmistul nu se aştepta: prin smerire. „Este bine pentru mine că am fost smerit“, recunoaşte el (v. 71). De ce? Pentru că, „mai înainte de a fi umilit, rătăceam“ (v. 67). Păstorul cel Bun S‑a văzut nevoit să recurgă la acest mijloc dureros, pentru a‑Şi aduce înapoi pe cale oaia rătăcită. Sufletul însă a făcut totodată o experienţă şi mai importantă: a învăţat să‑L cunoască pe Dumnezeu; de acum nu mai are nevoie să înţeleagă, pentru că ştie că dragostea Lui este statornică. „Ştiu – spune el – că din credincioşie m‑ai smerit“ (v. 75).

Pentru nomazii din deşert, confecţionarea unui burduf din piele impune o pregătire meticuloasă. Burduful este expus la fum, pentru ca pielea lui să‑şi piardă gustul acru şi mirosul de provenienţă, care ar denatura puritatea apei. Tot aşa este şi cu creştinul (v. 83). Focul încercării trebuie să treacă peste el cu scopul de a‑i îndepărta acreala sau rigiditatea naturală şi pentru a‑l face bun pentru slujbă. „Mâinile Tale m‑au făcut şi m‑au întocmit; dă‑mi pricepere…“ (v. 73). Ce fericită rugăciune a celui răscumpărat! «Da, Doamne, modelează‑mi şi duhul, prin mijloacele pe care Tu le‑ai ales, şi fă‑mă flexibil şi supus voii Tale!»

Oricât de tare să fi fost întemeiat pământul (v. 90), Cuvântul lui Dumnezeu a fost şi mai tare. Ce fericire că, într‑o lume în care totul este nesigur, unde «febrila activitate a omului decăzut se etalează în gânduri care vor pieri în totalitate, putem cunoaşte gândurile eterne ale lui Dumnezeu şi ne putem încrede în promisiunile Sale de neclintit!» Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Sale nicidecum nu vor trece (Matei 24.35). De altfel, întreaga creaţia nu are decât un singur scop: „toate Îţi sunt slujitori…“ (v. 91). Acesta este şi privilegiul nostru, de a‑L sluji pe Domnul, dar să o facem cu înţelepciune şi din toată inima.

Hristos singur a împlinit cu adevărat versetele 97‑112. El înţelegea „mai mult decât bătrânii“, pentru că respecta rânduielile divine, în timp ce bătrânii se limitau numai la a‑i învăţa pe alţii (v. 100). Era mai înţelept decât toţi vrăjmaşii care‑I întindeau curse (v. 110; Matei 22.15‑34).

Cine s‑ar aventura să se deplaseze noaptea, fără lampă, pe un teren presărat cu obstacole? În întunericul acestei lumi, printre cursele întinse de cei răi pregătiţi de atac (v. 110, 95), Cuvântul este această lumină absolut necesară pe cărarea noastră (v. 105). Să nu ne temem să facem uz din plin de el, pentru a privi unde ne vom aşeza picioarele!

Cuvântul, care este lumină pe cărarea mea, îmi arată, de asemeni, şi cât de gros este întunericul din jurul meu. El mă face să‑mi fie groază de răutate şi de ipocrizie. Cu siguranţă, fără această măsură divină aş putea să mă înşel şi astfel să numesc bine ceea ce este rău, iar adevăr ceea ce este minciună. În schimb, Cartea gândurilor lui Dumnezeu mă învaţă să privesc lumea şi tot ce este în ea exact aşa cum o priveşte El Însuşi.

„Dă‑mi pricepere“, repetă cel credincios (v. 34, 125, 144, 169). Priceperea este considerată de obicei ca fiind un dar natural. Această rugăciune însă ne arată că ea poate fi dobândită – pentru că numai Cuvântul dă adevărata pricepere (v. 130)! „Eu sunt slujitorul Tău…“, declară psalmistul, hotărât să cunoască voia lui Dumnezeu (v. 125). Şi această voie se exprimă sub diferite forme în Cuvântul Său: lege, porunci, rânduieli, învăţături, mărturii, hotărâri, judecăţi, … – cuvinte care nu sunt sinonime. Cât despre creştin, Cuvântul nu i se impune sub o formă legală. Ascultarea sa decurge din dragostea pe care o arată nu numai pentru mărturiile minunate ale Domnului (v. 113, 127), ci pentru Însuşi Numele Său (v. 132).

Dreptatea lui Dumnezeu, nota dominantă a versetelor 137‑144, nu este nicidecum un subiect de spaimă pentru cel care se teme de Domnul, care umblă în lumina Sa şi care, de asemenea, cunoaşte bunătatea Sa (v. 149, 159). Într‑o lume nedreaptă, credinciosul îşi găseşte plăcerea să celebreze această dreptate a lui Dumnezeu care, ca şi bunătatea Sa, rămâne pentru totdeauna (v. 142, 144).

„Cuvântul Tău este foarte încercat“ (v. 140). «Cu cât îl puneţi mai mult la probă», a spus cineva (precum aurul în cuptor), «cu atât el îşi arată mai mult puritatea».

Versetul 145 şi cele care urmează exprimă totala dependenţă a celui credincios. „Fă‑mă să trăiesc…“, cere el aici în patru rânduri (v. 149, 154, 156, 159; vezi şi v. 25, 40, 88, 107). Dumnezeu este Acela care dă viaţa şi tot El este şi Cel care o păstrează şi o întreţine. Această rugăciune priveşte însă în primul rând sufletul celui răscumpărat. „Fă‑mă să trăiesc după Cuvântul Tău“. Pentru că „omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu“ (Matei 4.4; Deuteronom 8.3).

Să reţinem bine versetul 160: „Tot Cuvântul Tău (sau Suma Cuvântului Tău) este adevăr…“! Biblia nu se constituie ca un ansamblu de adevăruri din care fiecare alege ce îi convine. Ea formează un tot inseparabil pe care îl primim sau îl respingem; este în întregime Adevărul (Ioan 17.17).

Credinciosul, persecutat fără motiv de cei mari, are frică, însă nu de aceştia, ci de Cuvânt, temându‑se ca nu cumva să‑i fie neascultător (v. 161). Şi totuşi, Cuvântul este bucuria lui (v. 162). Cuvântul Dumnezeului nostru să fie şi pentru inimile noastre o comoară! Bogăţii inepuizabile sunt ascunse în el, dar le descoperă numai acela care face din acest Cuvânt regula vieţii sale.

Începând prin a primi, vom putea apoi să aducem: versetul 171 ne aminteşte că lauda este rodul unei inimi instruite de rânduielile divine. Bine hrăniţi de acestea, vom şti apoi să‑I vorbim Domnului, să‑L adorăm cu pricepere, dar şi să vorbim cu putere, în jurul nostru, despre tot ce va face subiectul meditaţiilor noastre (v. 172; comp. cu Efeseni 5.11).

Cele din urmă versete ale psalmului sunt totodată şi cele care‑i fac rezumatul, permiţându‑ne acum să desprindem gândul său central. Israel va fi adus, prin necaz, la a‑şi recunoaşte rătăcirea (v. 176). În întristare, el va fi învăţat să iubească legea Domnului (v. 163, 167, 174), să i se supună (v. 165‑167), să urască răul (v. 163) şi, de asemeni, să nu aştepte mântuirea decât de la Dumnezeu (v. 166). Înainte să intervină eliberarea finală (v. 174), în el va fi fost deja produsă restabilirea lăuntrică, fapt ce Îi va permite lui Dumnezeu să acţioneze în favoarea alor Săi şi să‑i introducă în binecuvântarea Împărăţiei.

Constituiţi ca cincisprezece cântări ale treptelor, Psalmii 120‑134 prezintă în mod ascendent eliberarea şi restabilirea rămăşiţei lui Israel.

Psalmul 120 îi găseşte pe aceşti credincioşi în captivitate printre naţiuni şi ne ajută să le auzim suspinul. Ei suferă pentru că a trebuit să locuiască „cu cei care urăsc pacea“ (v. 6). Creştini, să putem înţelege şi noi mai bine cât de mult se împotriveşte lumea lui Dumnezeu şi, în consecinţă, copiilor Săi! Ea nu cunoaşte pacea; cu atât mai mult, nu o poate oferi. Ce le spune însă Domnul alor Săi? „…Vă dau pacea Mea. Eu nu vă dau cum dă lumea“ (Ioan 14.27).

Întorcându‑şi privirile de la scena întristării, credinciosul din Psalmul 121 şi le ridică spre munţi (Sionul, obiect al speranţei sale: vezi Psalmul 87.1,2). Ajutorul lui însă vine şi mai de sus, de la Creatorul care a întemeiat aceşti munţi. Dumnezeu răspunde la această încredere prin emoţionante promisiuni personale (v. 3‑8). Orice credincios Îl poate auzi pe Domnul adresându‑i‑le lui. El se află în lume, dar acolo va fi păzit (verb repetat de şase ori) pretutindeni şi întotdeauna ca răspuns la această rugăciune a Mântuitorului său: „Nu cer să‑i iei din lume, ci să‑i păzeşti de rău“ (comp. v. 7 cu Ioan 17.15).

Dragostea pe care israelitul o încearcă pentru Ierusalim este o imagine a dorinţelor şi a afecţiunilor creştinului pentru Adunare, care este atât de dragă inimii lui Hristos. Mergem noi cu bucurie (v. 1), încă de acum, în locul unde El a promis prezenţa Sa, pentru a glorifica acolo Numele Lui (comp. cu v. 4)? Să reţinem promisiunea din versetul 6: „Cei ce Te iubesc vor prospera“. Dragostea pentru Adunare este aşadar un izvor de prosperitate spirituală. Cum se manifestă această dragoste? Rugându‑te pentru pacea ei! Urmărind binele ei sub toate aspectele (v. 6‑9)! „Pacea să fie între zidurile tale“, ne spune versetul 7, de aceea să nu uităm că liniştea este asigurată prin despărţirea de lume, reprezentată aici prin ziduri.

Psalmul 123 ne învaţă dependenţa. Cel credincios îşi ridică ochii spre Dumnezeul său cu sentimentul că toate resursele sunt în El (comp. cu 2 Cronici 20.12). Aici nu posedă niciun drept; totul este har. Din partea oamenilor, la ce să se aştepte? Doar la a fi săturat peste măsură de dispreţul şi de batjocurile celor care se află în largul lor aici, pe pământ (v. 3, 4; 1 Corinteni 4.13). El însă este capabil să îndure aceste lucruri, dacă‑şi îndreaptă privirile credinţei spre Mântuitorul lui din ceruri (v. 1; Psalmul 141.8). Curând, această credinţă îşi va schimba priveliştea. Astăzi săturată de dispreţ, mâine va fi săturată de chipul Său (Psalmul 17.15).

Psalmii 120–123 ne‑au descris poporul sub asuprire. Psalmii 124 şi 125 ne fac să asistăm la eliberarea lui. Credinciosul repetă cu plăcere că aceasta este numai prin intervenţia Domnului. Fără ea, ar fi fost înghiţiţi (Psalmul 124.3), înecaţi (v. 4, 5), devoraţi (v. 6). Dar, dacă Dumnezeu este „pentru noi“, ce pot face cei care sunt „împotriva noastră“? (v. 2; Romani 8.31). Domnul ştie să‑i scape pe ai Săi din teribilul laţ al păsărarilor (v. 7). Păsărarii corespund, din punct de vedere profetic, Antihristului şi Asirianului, agenţi ai lui Satan împotriva rămăşiţei lui Israel. Pentru noi, ei îi evocă pe vrăjmaşii sufletelor noastre. Dacă ne punem încrederea în Hristos, El ne va face să scăpăm de plasa lor, adică de „păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne“ (Evrei 12.1; Psalmul 91.3).

Iar această încredere este exact prima notă a Psalmului 125 – încrederea în Cel care are puterea să ne păzească, fără de care ne‑am poticni (Iuda 24). Sprijinindu‑ne pe Domnul, nu ne vom clătina (v. 1). Pentru a merge bine nu este însă suficient ca picioarele noastre să fie ferme, ci trebuie, de asemenea, ca drumul nostru să fie drept. Să nu‑i imităm pe „cei care se abat pe căile lor sucite“ (v. 5) şi, de asemeni, să ne amintim că, înainte de a se manifesta în umblare, dreptatea trebuie să‑şi aibă locuinţa în inimă (v. 4).

Ca unii care se trezesc dintr‑un groaznic coşmar, credincioşii vor fi incapabili la început să conştientizeze eliberarea lor neaşteptată. Curând însă vor răsuna cântece de bucurie, cărora popoarele le vor răspunde în ecou: „Domnul a făcut lucruri mari pentru ei!“ (v. 2; Psalmul 14.7). Lacrimile lor – am putea spune – vor fi stropit brazdele unui bogat seceriş (v. 5). Aşa a fost pe pământ lucrarea Domnului Isus (v. 6). El a urmat drumul crucii plângând. „Dar, dacă moare – spune Ioan 12.24 – aduce multă roadă“. El va apărea triumfător, purtând rodul muncii sufletului Său: răscumpăraţii Lui, snopii Săi preţioşi strânşi la piept.

Psalmul 127 ne aduce aminte că orice lucru am întreprinde este sortit eşecului, dacă nu are de la început aprobarea Domnului. O activitate, deşi poate părea bună şi că ar merita mult timp şi eforturi, nu va duce la nimic, dacă nu a lucrat El acolo (comp. cu Ioan 15.5b). Activitatea paşnică şi plină de încredere a creştinului, urmată de un somn liniştit, contrastează cu agitaţia febrilă şi ambiţioasă a oamenilor acestei lumi (Eclesiastul 2.23).

Versetul 1 le aminteşte îndeosebi tinerilor care se gândesc la căsătorie (să‑şi zidească casa lor) de nevoia de a fi călăuziţi de Domnul, pentru a avea apoi binecuvântarea Sa.

„Ferice de oricine se teme de Domnul, … vei fi fericit şi‑ţi va merge bine“ (Psalmul 128.1,2). Omul ar vrea să inverseze lucrurile. Îşi închipuie că ar ajunge la fericire îmbunătăţindu‑şi situaţia materială. Dar mizeria lui este în primul rând de ordin moral. Omul este nefericit pentru că este păcătos. Să înceapă prin a se întoarce la Dumnezeu, pentru a se teme de El şi a umbla pe căile Lui! (v. 1). Atunci va vedea binecuvântarea extinzându‑se peste tot ce este cu privire la el. „Evlavia este de folos la toate…“ (citiţi 1 Timotei 4.8). Aceasta nu semnifică faptul că vom avea o prosperitate care constă în a ne satisface poftele, ci că vom avea bucuria liniştită, aici, pe pământ, a favorii divine (vezi Psalmul 37.4).

Psalmul 129. Din „tinereţe“, în Egipt, Israel a suferit o aspră asuprire, însă nimic nu o va egala pe cea care va fi partea sa sub jugul lui Antihrist. Dar Hristos, luând chip de Rob, S‑a identificat mai dinainte cu suferinţele poporului Său (comp. v. 3 cu Matei 27.26).

Domnul însă este şi drept (v. 4), astfel că cei răi vor fi smulşi (v. 6); ei nu vor face parte din snopii strânşi cu bucurie de marele Secerător (v. 7; Psalmul 126.5,6) şi nu vor avea nicio parte la binecuvântarea Împărăţiei (v. 8).

Nu asuprirea din Psalmul 129, ci sentimentul păcatului a aşezat sufletul celui drept în „adâncuri“ (Psalmul 130.1). Cu toate acestea – atât de jos cât se simte – el poate de acolo să‑L cheme întotdeauna pe Dumnezeu. „La El este belşug de răscumpărare“ (v. 7).

Versetul 4 ne uimeşte poate. Ni se părea că iertarea are ca efect mai degrabă risipirea temerii. Este însă invers! Cunoaşterea harului sensibilizează profund conştiinţa; pentru că noi ne măsurăm grozăvia situaţiei noastre prin efortul făcut de Mântuitorul nostru pentru a ne salva din ea (citiţi Romani 6.14 şi 1 Petru 1.17b‑19).

În Psalmul 131 vedem cum încercările unui credincios contribuie în mod util la a‑i smeri şi zdrobi voinţa proprie (v. 1). Dumnezeu le îngăduie, iar el trebuie să I se supună. După ce i s‑a luat ceea ce iubea, sufletul lui este ca „înţărcat“ (v. 2). El seamănă cu un copilaş privat dintr‑o dată de laptele mamei, însă întotdeauna lângă mama lui. Pe moment, el nu poate înţelege că aceasta este o condiţie pentru creşterea lui. Tot astfel, Domnul găseşte cu cale uneori să ne ia ceea ce ne părea preţios şi absolut necesar, pentru a ne obliga să aşteptăm totul numai de la El (v. 3; recitiţi Psalmul 130.5‑7).

Această frumoasă cântare evocă ziua când împăratul David a urcat chivotul la Ierusalim (2 Samuel 6.17). Mai târziu, cu prilejul consacrării Templului, Solomon avea să‑şi încheie rugăciunea cu versetele 8‑10 (2 Cronici 6.41,42). Din punct de vedere profetic, acest psalm corespunde instaurării împărăţiei mileniale. Dumnezeu va intra în odihna Sa (v. 14); lumea întreagă va fi binecuvântată şi se va bucura (v. 15, 16); Hristos, adevăratul Fiu al lui David, va primi o coroană universală (v. 17, 18). Promisiunile necondiţionate ale lui Dumnezeu se vor împlini în El, prin El şi pentru El.

Dar, să remarcăm cu atenţie, acestea sunt consecinţa „tuturor necazurilor lui“ (v. 1; comp. cu 1 Cronici 22.14; David este o imagine a lui Hristos, Împărat respins, în timp ce Solomon Îl reprezintă pe Mesia în glorie). De aceea, pentru că Hristos a suferit, El va fi şi preamărit; şi, pentru că a cunoscut aici, jos, munca dureroasă a sufletului Său, pământul se va bucura de odihna lui Dumnezeu.

Să apropiem, respectiv, versetul 2 de 11, versetul 5 de 13, versetul 8 de 14, versetul 9 de 16, versetul 10 de 17 şi 18. Constatăm că acel credincios care are pe inimă gloria lui Dumnezeu obţine punct cu punct împliniri care depăşesc toate speranţele lui. El are de‑a face cu Acela care poate face infinit mai mult decât tot ce cerem sau gândim noi (Efeseni 3.20).

Versetul 1 din Psalmul 133 ar trebui să‑şi poată găsi întotdeauna aplicaţie în Adunare şi în familiile noastre. Este aşa în această privinţă? Când fraţii locuiesc împreună în unitate, este un lucru bun şi plăcut pentru ei, însă întâi de toate pentru inima Tatălui. Membrii familiei lui Dumnezeu sunt uniţi între ei pentru că sunt legaţi de Aceeaşi Persoană, Hristos; ei formează un fel de margine a veşmintelor Lui: cea care este evidentă la El, aici, pe pământ (comp. cu Exod 28.33,34). El este în cer, adevăratul Aaron, Marele Preot; însă a dat Duhul Său care, asemeni „untdelemnului preţios“, coboară asupra fraţilor strânşi acolo unde Dumnezeu a poruncit binecuvântarea eternă (v. 3; Fapte 2.33; Efeseni 4.2‑4).

Odată cu Psalmul 134, cel din urmă psalm al treptelor, răscumpăraţii poporului pământesc au ajuns la cea mai înaltă dintre cele cincisprezece trepte simbolizate prin tot atâtea cântări. Ei şi‑au atins ţelul dorit cu atâta înflăcărare: au trecut porţile Ierusalimului (Psalmul 122.1,2); se află în Casa Domnului.

Curând, răscumpăraţii Domnului vor atinge ţinta cerească: Casa Tatălui. Dar „acolo nu va fi noapte“, revelează Apocalipsa 21.25. Şi nicio îndemnare să aducă laude nu va fi necesară acolo. Acestea vor ţâşni spontan din toate inimile, când Îl vom vedea pe Isus faţă în faţă.

Dacă Psalmul 134 ni‑i înfăţişa pe slujitorii Domnului lăudându‑L în Casa Lui, Psalmul 135 ne prezintă tema laudei lor: măreţul Nume al Domnului.

În Psalmul 133 era bine şi plăcut ca fraţii să locuiască uniţi împreună. Aici, în versetul 3, Domnul Însuşi este Cel găsit bun şi plăcut. Închinătorul „a gustat că Domnul este bun“ (1 Petru 2.3). Oricât de scumpă ar fi comuniunea cu fraţii, nimic nu poate înlocui în suflet savoarea dragostei Domnului. Oare numai pentru a ne întâlni cu alţi creştini ne strângem în adunare? Sau mai degrabă pentru a ne bucura acolo de prezenţa binecuvântată a Domnului?

Domnul şi l‑a ales pe Israel – ca de asemenea pe fiecare răscumpărat – „ca o comoară deosebită a Lui“ (v. 4; comp. cu Matei 13.44) şi, pentru a‑i câştiga sufletul, a pus în lucru mijloacele cele mai puternice (v. 5‑12). Menţionaţi după un asemenea Dumnezeu, ce zadarnici şi ridicoli apar idolii lumii! Şi ce de plâns sunt „cei care se încred în ei“! (v. 18). A‑L binecuvânta pe Domnul, care a devenit pentru noi Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, este privilegiul tuturor celor care se tem de El (v. 20; Efeseni 1.3).

Toate căile lui Dumnezeu cu privire la făptura Sa au un singur şi acelaşi motiv: bunătatea Lui care rămâne pentru totdeauna. Ea se vede în primul rând în „minuni mari“ împlinite în favoarea omului, chiar înainte ca acesta să fi existat, atunci când Dumnezeu crea mediul propice vieţii şi existenţei lui (v. 4‑9) – aşa cum o mamă, înainte de naşterea copilului, pregăteşte cu grijă cadrul în care acesta urmează să fie primit, precum şi toate obiectele care‑i vor fi necesare.

Începând cu versetul 10 putem vedea strălucind dragostea lui Dumnezeu în lucrarea răscumpărării. Ea este ilustrată prin ieşirea din Egipt şi intrarea lui Israel în Canaan. „Şi‑a amintit de noi în înjosirea noastră“, pot cânta toţi răscumpăraţii cu recunoştinţă (v. 23).

Expresia „Bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna“ apare în mod surprinzător şi la sfârşitul versetelor 10, 15, 17‑20. Să nu uităm însă că până şi pedepsirea celor răi este legată de planurile dragostei lui Dumnezeu pentru ai Săi, ca şi binecuvântarea lumii viitoare. Aşa se explică, de asemenea, teribilele versete 8 şi 9 din Psalmul 137. Oamenii vorbesc de „bunul Dumnezeu“ cu prea multă nesocotinţă. De ar putea să reflecteze la semnificaţia acestui adjectiv, confirmată de mărturii atât de răsunătoare, … şi apoi să răspundă la o asemenea iubire!

Aici începe o penultimă serie de psalmi, cei mai mulţi dintre ei ai lui David. Ei reiau istoria restabilirii finale a lui Israel, de la aservirea printre naţiuni (Psalmul 137), traversând necazul, până la eliberare şi, în Psalmii 145–150, până la lauda universală.

Începutul Psalmului 137 reaminteşte de captivitatea din Babilon. Cum ar fi putut sărmanii deportaţi să cânte la comandă şi să se bucure sub jugul asupritorului? Nu este bucurie pentru ei departe de Ierusalim! Cei care le‑au luat totul nu le‑au putut şterge din amintire Ierusalimul. Tot aşa şi noi, prieteni credincioşi, ca străini într‑o lume vrăjmaşă, nu vom găsi nimic pentru inimile noastre, dar noi posedăm în Hristos o bucurie pe care nimeni nu ne‑o poate lua (Ioan 16.22). Să nu uităm nicicând cetatea cerească (v. 5)!

În Psalmul 138, credinciosul, în ciuda „înjosirii“ lui (v. 6), cântă din toată inima şi se închină plecându‑se spre Ierusalim (conf. v. 2 şi 1 Împăraţi 8.47…). „Tu m‑ai ascultat“ (v. 3), poate spune el apoi, deşi împrejurările în care se află nu s‑au schimbat încă cu nimic. Dumnezeu însă i‑a întărit sufletul. Şi aceasta este puterea care contează pentru cel credincios (Efeseni 3.16)!

Dumnezeu va duce la bun sfârşit totul cu privire la noi (v. 8), dar nu prin nimicirea rasei celor răi (sf. Psalmului 137), ci prin întoarcerea Domnului.

„Dumnezeu este lumină“ (1 Ioan 1.5). „Şi nicio făptură nu este ascunsă înaintea Lui…“ (citiţi Evrei 4.13). Este de nesuportat pentru un păcătos să simtă această sfântă privire îndreptată continuu asupra lui, dându‑i pe faţă gândurile cele mai intime şi dezvăluindu‑i cele mai tainice motive! El nu are la început decât o singură idee: să fugă de acest cumplit fascicul de lumină. Dar lumina explorează întunecimile unde el caută să se ascundă (v. 11), îl însoţeşte până la capătul lumii, răzbătând până în trecutul lui cel mai îndepărtat (Geneza 3.8; Ioan 3.19). Pentru că este o nebunie să gândeşti că poţi scăpa de Dumnezeu! Şi o altă nebunie este să se ascundă … de Cel care vrea să ne asigure fericirea. Când sunteţi bolnav, nu vă gândiţi să‑i ascundeţi doctorului nici cel mai mic simptom. Ştiţi bine că aveţi interesul, pentru a fi vindecaţi, să‑i spuneţi tot ce simţiţi. Pentru ce să acţionaţi altfel atunci când Dumnezeu vrea să vă salveze sufletul sau să vă elibereze de un păcat? Mărturisiţi‑I toate aspectele răului care vă subjugă. Lăsaţi lumina Lui să vă cerceteze conştiinţa. Fie ca rugăciunea voastră să fie cea din versetele 23 şi 24: „Cercetează‑mă, Dumnezeule“, şi din nou cercetează‑mă! Pune totul în ordine în viaţa mea. Nu mă lăsa să pornesc pe „vreo cale a întristării“. Însă „condu‑mă pe calea eternă“!

Acest psalm ne permite să întrevedem cât va avea de suferit rămăşiţa credincioasă în timpul greu al necazului celui mare. Harul lui Dumnezeu ne‑a păzit, până acum, de prigoană în ţara noastră. Dar uneori este bine să ne punem această întrebare: dacă mâine va trebui din nou să sufăr pentru că sunt creştin, aş mai dori eu atunci să port acest nume?

De altfel, niciodată să nu uităm că avem de‑a face neîncetat cu vrăjmaşi cu atât mai periculoşi, cu cât ne sunt mai familiari. Despre acest om rău, violent (v. 1), care se gândeşte la rău (v. 2), care‑şi ascute limba ca un şarpe (v. 3) şi care încearcă să‑mi împiedice paşii (v. 4), epistola către Romani îmi relevă un lucru înspăimântător: el locuieşte în propria mea inimă (Romani 3.13; 7.17). Dar aceeaşi epistolă conţine, dacă am putea spune aşa, invitaţia la decesul lui (citiţi Romani 6.6). Moartea m‑a scăpat de „omul cel vechi“; deci nu mai trebuie să mă lupt cu el, ci să‑l socotesc ca răstignit împreună cu Hristos. Cât despre vrăjmaşul din afară, Satan, tot Dumnezeu mă apără de el. „Domnul Dumnezeu este tăria mântuirii mele, – spune cel credincios – Tu mi‑ai acoperit capul în ziua bătăliei“ (v. 7). „Coiful mântuirii“ este o piesă indispensabilă a armurii complete a lui Dumnezeu (Efeseni 6.17).

Niciodată nu‑L vom plictisi pe Domnul vorbindu‑I. Dimpotrivă, rugăciunea unui credincios este o mireasmă plăcută pentru El (v. 2; comp. cu Apocalipsa 5.8sf.). Dar, vai, din gura noastră pot ieşi, de asemenea, cuvinte amare! Fără ajutor de sus, nimeni nu‑şi poate stăpâni limba (Iacov 3.8,9). „Pune, Doamne, o strajă gurii mele“, cere aici omul lui Dumnezeu. Totuşi, gura nu face altceva decât să traducă ceea ce clocoteşte în inimă (Psalmul 39.1‑3). Inima de asemenea trebuie „păzită“ cu atenţie, pentru a nu fi înclinată spre vreun lucru rău (v. 4). În ce priveşte mustrarea, să ştim să o privim nu ca pe o lovitură dată amorului propriu, ci ca pe o favoare, ca pe „un untdelemn minunat“, păstrat de Domnul pentru ai Săi (v. 5; comp. cu 2 Samuel 16.5,10; Galateni 6.1).

Psalmul 142. Urmărit de Saul, David se ascunde în peştera Adulam (1 Samuel 22; Psalmul 57). Împreună cu tovarăşii lui, rătăceşte „în pustiuri şi în munţi şi în peşteri şi în crăpăturile pământului“ (Evrei 11.38). Orice refugiu omenesc este pierdut pentru el (v. 4). Însă credinţa pe care o are îi permite să strige: „Doamne, … Tu eşti scăparea mea“ (v. 5).

„Cei drepţi mă vor înconjura“ (v. 7). Hristos, adevăratul David, îi va introduce, împreună cu El, în glorie, pe aceia pe care i‑a îmbrăcat în propria Sa dreptate.

„Ascultă‑mi rugăciunea, … – strigă cel credincios din adâncul necazului – nu‑mi ascunde faţa Ta, … răspunde‑mi“. Ce contrast între această nelinişte şi siguranţa plină de pace pe care o poate avea astăzi creştinul! Cel credincios este sigur că are întotdeauna acces, prin Isus, la Tatăl (Evrei 4.16). Şi totuşi, ar trebui să fie însufleţit de o aceeaşi puternică dorinţă de comuniune: „sufletul meu însetează după Tine, ca un pământ uscat“ (v. 6; comp. cu Psalmul 63.1). Da, în fiecare zi, chiar de dimineaţă, am nevoie să aud nu numai Cuvântul lui Dumnezeu, ci bunătatea Lui, deschizându‑mi inima pentru a‑L asculta (v. 8). Acest sentiment al dragostei Domnului îmi va întări încrederea în El şi mă va face întâi să‑L rog să‑mi arate drumul Lui, apoi să mă conducă pe el. Dacă pe El Îl numesc Dumnezeul meu, şi pe mine, slujitorul Lui (v. 12), aceasta mă angajează să fac ce‑I place Lui. Înainte de toate însă trebuie să fiu învăţat de El, apoi Duhul Său cel bun „să mă conducă într‑o ţară a dreptăţii“ (v. 10). În realitate, aceste cereri sunt legate unele de altele. Pe de o parte, comuniunea cu Domnul este necesară pentru a‑I cunoaşte voia, iar pe de altă parte, nu putem gusta comuniunea decât ascultând de această voie!

„Învaţă‑mă să fac voia Ta“, era rugăciunea Psalmului 143 (v. 10). Acum, în Psalmul 144, David cere: „deprinde‑mi mâinile pentru luptă…“. Şi lupta creştină are „legile“ ei (2 Timotei 2.5), iar fiecare creştin care „vrea să placă celui care l‑a înscris la oaste“ (2 Timotei 2.4) trebuie să facă, într‑un fel, pregătire militară. Cu toate acestea însă, pentru câştigarea victoriei, creştinul nu se bizuie nici pe experienţa dobândită, nici pe curajul lui. Domnul – aşa cum declară psalmistul – este „cetăţuia mea, turnul meu înalt, … scutul meu şi Cel în care mă adăpostesc“ (v. 2).

Eliberarea de sus care va veni ca răspuns la strigătul rămăşiţei (v. 5‑11) va deschide în sfârşit porţile binecuvântărilor mileniale (v. 12‑15). Să nu uităm niciodată că, spre deosebire de Israel, popor pământesc, creştinul are acum binecuvântări spirituale, „în locurile cereşti, în Hristos“ (Efeseni 1.3). În consecinţă, aceste binecuvântări – ca şi Hristos – nu pot fi atinse de încercările de pe pământ, iar noi le putem gusta chiar şi în cele mai mari dificultăţi. Invers, dacă totul pare să meargă bine cu sănătatea noastră, cu afacerile şi cu viaţa de familie, să nu tragem concluzia că şi sufletul nostru prosperă, nici că avem aprobarea Domnului. S‑ar putea să fie cu totul altfel…

Hristos, Căruia David Îi este doar un simbol, intonează aici lauda (vezi titlul) care, în cei din urmă psalmi, se va extinde la întreaga creaţie (comp. cu Psalmul 22.25…). Şi noi putem cânta cu El: „Te voi înălţa, Dumnezeul meu, … în fiecare zi Te voi binecuvânta, … în vecii vecilor“. Domnul este mare, de o măreţie nepătrunsă (v. 3). Lucrările Lui sunt puternice (v. 4, 12), minunate (v. 5) şi înfricoşătoare (v. 6). Bunătatea Lui este mare (v. 7, 8) şi universală şi va „răsuna amintirea“ ei pretutindeni. Puterea Lui va fi vestită, iar dreptatea Lui, cântată tare. Una din gloriile Lui însă le va depăşi pe toate celelalte: este îndurarea Domnului (v. 8). Ea aduce mântuirea; de mai multe ori, versetele 14‑20 îi enumeră diversele ei manifestări: „Domnul susţine“ (Psalmul 37.24)…, deschide ochii (Psalmul 146.8)…, dă hrană, satură (Psalmul 107.9)…, este alături de cei care‑L cheamă (Psalmul 34.17,18)…, împlineşte dorinţa celor care se tem de El, le aude strigătul, îi salvează, îi păzeşte pe cei care‑L iubesc. Da, „noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har după har“ (Ioan 1.16). Iar toate verbele la persoana întâi, timp viitor, „Te voi înălţa, … voi binecuvânta, … voi lăuda, … voi spune, … voi rosti lauda“, nu sunt decât răspunsul potrivit al răscumpăratului la desfăşurarea acestei îndurări.

Să nu aşteptăm să fim în cer, pentru a‑L celebra pe Dumnezeul nostru Mântuitor. „Voi lăuda pe Domnul cât voi trăi“, declară psalmistul în versetul 2 (comp. cu Psalmul 34.1). Numai El merită închinarea noastră, ca şi încrederea noastră. Versetele 3 şi 4 ne avertizează în mod serios să nu ne punem încrederea în om, pentru că acesta este un pericol care ne pândeşte constant şi care poate lua mai multe forme (de exemplu, căutarea unei recomandări). Să nu ne aşteptăm la niciun sprijin din partea mai‑marilor, chiar dacă, ocazional, Dumnezeu Se foloseşte de ei pentru a ne face bine! Oricât de înalte poziţii ar avea oamenii, la ei nu este mântuire (v. 3); ei sunt ca o suflare (Psalmul 144.4) şi, dacă sunt necredincioşi, vor pieri odată cu toate planurile lor (v. 4).

Noi avem ca Tată un Dumnezeu infinit de puternic, infinit de înţelept şi care ne iubeşte. Ce ne trebuie mai mult?

Versetele 7 şi 8 ilustrează ce face evanghelia: îi pune în libertate pe captivii lui Satan (v. 7); deschide ochii credinţei (Efeseni 1.8), îi ridică pe cei care merg încovoiaţi sub poveri prea grele. Domnul îi iubeşte pe cei drepţi (v. 8). Străinul, orfanul şi văduva se bucură de îngrijirea Lui pentru necesităţile lor. Domnul Isus, pe pământ, prin vindecările făcute, S‑a făcut recunoscut ca Dumnezeu puternic şi plin de dragoste (Luca 4.18,19 şi 13.13).

Fiecare din Psalmii 146–150 încep şi sfârşesc cu cuvintele: „Lăudaţi pe Domnul (Iah)“, altfel spus, „Aleluia (Halelu‑Iah)“. Acest strigăt de bucurie va răsuna pe tot pământul când Israel va fi adunat, iar Ierusalimul, reclădit (v. 2).

În cine Îşi găseşte Domnul plăcerea? În cei care se tem de El şi care aşteaptă smeriţi bunătatea Lui. Dimpotrivă, Lui nu‑I place puterea cu care omul se glorifică (v. 10, 11; Apocalipsa 3.8). Chiar în secolul vitezei, cum este cel pe care‑l traversăm noi, Cuvântul Domnului nu recurge la „picioarele oamenilor“ (v. 10), nici la ultimele cuceriri ale tehnicii, ca să alerge cu iuţeală (v. 15; 2 Tesaloniceni 3.1). Dacă fiecare credincios ar da mărturie acolo unde se află, atunci evanghelia s‑ar răspândi rapid, prin propria ei putere (Psalmul 68.11).

Lucrările nepătrunse ale lui Dumnezeu cuprind aspecte atât de diferite, cum ar fi vindecarea celor care au inima zdrobită… (v. 3) şi socotirea numărului stelelor (v. 4). El face să alterneze anotimpurile, pentru binele făpturii Sale; pregăteşte ploaia (v. 8; Deuteronom 28.12), dă zăpada (v. 16), face să sufle vântul Său (v. 18). Ne gândim noi la aceasta atunci când ne plângem de vremea pe care El o face?

Da, „mare este Domnul nostru şi mare în putere; înţelepciunea Lui este nemărginită“ (v. 5)!

Acest psalm dă avânt laudei universale. Ea va răsuna şi în ceruri (v. 1‑6) şi pe pământ (v. 7‑13). Ce concert de proporţii, la care fiecare făptură va avea o notă de interpretat! Dar cum să înţelegem că până şi lucrurile materiale sunt chemate să se alăture acestei simfonii? (v. 3, 7…). Romani 8 ne învaţă că, de la cădere, „creaţia a fost supusă deşertăciunii“ şi că omul nu se foloseşte de ea decât pentru a se glorifica pe sine. Va veni însă clipa când, în sfârşit „izbăvită din robia stricăciunii“, creaţia Îl va glorifica numai pe Dumnezeu (Romani 8.20,21; Isaia 55.12,13). „Suspinele“ de acum vor face loc unei satisfacţii plenare. În felul ei, creaţia va istorisi gloria lui Dumnezeu, iar glasul ei va fi auzit (Psalmul 19.1‑3). Va preamări deopotrivă pe Creatorul ei şi pe Eliberatorul ei, pe Acela care a făcut‑o şi pe Acela care va face posibilă, prin crucea Sa, „aşezarea din nou a tuturor lucrurilor“ (Fapte 3.21).

Versetul 12 ne aminteşte de frumosul răspuns dat de Moise lui Faraon: „Vom merge cu tinerii noştri şi cu bătrânii noştri, cu fiii noştri şi cu fiicele noastre, … pentru că avem să celebrăm o sărbătoare pentru Domnul“ (Exod 10.9). Iar versetul 14 ne arată locul pe care, în lumea viitoare, Dumnezeu i‑l va da lui Israel, acestui popor care este „aproape de El“.

Am ajuns la încheierea Psalmilor, a acestei «cărţi a încercării», a cărei ultimă pagină nu va fi întoarsă decât la sfârşitul călătoriei noastre pe pământ. Şi constatăm că toate suferinţele care sunt descrise în ea au condus la acest rezultat final, lauda adusă lui Dumnezeu de către tot ce are suflare. Aşa să fie şi cu fiecare din încercările noastre: „să fie găsită spre laudă şi glorie şi onoare, la descoperirea lui Isus Hristos“ (1 Petru 1.7).

Cartea Psalmilor a început cu Dumnezeu binecuvântându‑l pe om şi se încheie cu omul binecuvântându‑L pe Dumnezeu. Am auzit, pe rând, cântând aleluia: rămăşiţa mântuită (Psalmul 146), Ierusalimul (Psalmul 147), Creaţia (Psalmul 148). Psalmul 149 are ca subiect cântarea cea nouă a lui Israel şi ultimele judecăţi precedând Împărăţia.

Psalmul 150 răspunde la toate chestiunile cu privire la laudă: cine trebuie să fie adorat, unde (v. 1), pentru ce (v. 2), cum (v. 3‑5) şi de către cine (v. 6) trebuie adusă închinarea către Dumnezeu.

Toată diversitatea de expresii ale laudei universale se armonizează într‑un mod perfect, pentru că această cântare este unică: ea preamăreşte faptele puternice şi grandoarea infinită a Celui care va împlini atunci toate planurile Sale, pentru propria Lui glorie şi pentru binecuvântarea universală.

Să ne aducem aminte că majoritatea cugetărilor şi a maximelor conţinute de această carte a Proverbelor au între ele legături pe care este important să le cercetăm şi să le dezlegăm.

„Planurile inimii sunt ale omului“, afirmă versetul 1. „Inima omului îşi propune calea…“, reia versetul 9. Iar aceste planuri, aceste căi, pot părea curate (v. 2) şi drepte (v. 25) oricui nu‑şi cunoaşte inima şi nu‑şi judecă motivaţiile. De exemplu, o milostenie, lucru bun în sine, poate fi făcută pentru a fi văzut de alţii (Matei 6.1). Dumnezeu însă, care cântăreşte duhurile şi inimile (cap. 21.2), distinge în intenţiile noastre o astfel de cale a întristării sau a morţii (v. 25; Psalmul 139.24). Ascultând de îndemnul din versetul 3, să‑I încredinţăm Lui (să prăvălim asupra Lui) lucrările noastre, mici sau mari (Iov 5.8)! Să‑L lăsăm pe El să acţioneze, să ne traseze căile, să ne dicteze cuvintele – aceasta este dependenţa, atitudine care Îi place Domnului şi care ne asigură protecţia!

Versetele 10‑15 ne învaţă ceea ce se impune împăraţilor. În această privinţă, să ne amintim de demnitatea la care harul Domnului nostru ne‑a făcut să avem acces (Apocalipsa 5.10). Nobleţea obligă, se spune uneori (comp. cu Isaia 32.8). Dreptatea şi corectitudinea trebuie să fie trăsăturile care să‑i caracterizeze pe comoştenitorii Împărăţiei.

Capitolele 1‑15 au fost comentate în volumul 3.

Dacă s‑ar anunţa descoperirea unor zăcăminte de aur în vreun punct de pe glob, în câteva săptămâni s‑ar şi vedea construindu‑se acolo oraşe întregi. O publicitate care anunţă un mod uşor de a câştiga bani va primi răspunsuri fără număr. În schimb, dobândirea înţelepciunii nu stârneşte nicio concurenţă (comp. cu v. 16). Singurul care‑i cunoaşte valoarea este ucenicul lui Isus care ia aminte la Cuvântul Său (v. 20; Psalmul 119.127). Prada împărţită cu cei mândri nu constituie o atracţie pentru el; plăcerea şi‑o găseşte alături de cei smeriţi şi blânzi (v. 19).

Inima înţeleptului este aceea care dă înţelepciune gurii sale (v. 23). Dragostea este cea care îi inspiră „cuvintele plăcute“ şi dulci, care sunt ca un balsam pentru sufletele bolnave.

În contrast cu omul drept (v. 17) şi „înţelept cu inima“ (v. 21), versetele 27‑30 schiţează portretul „omului lui Belial“: este „înşelător“, „violent“, „sapă pentru rău“, răspândeşte ce a dezgolit, seamănă certuri şi dezbinări, întreţine un foc rău. Să ne păzim de această însoţire periculoasă şi să urmăm în această lume calea oamenilor drepţi: ea obligă la multă prudenţă pentru a evita răul (v. 17; 2 Timotei 2.22)!

Să medităm puţin şi la versetul 32. Cea mai strălucită victorie pe care o poate dobândi un om puternic constă în a‑şi stăpâni propriul duh (în contrast cu cap. 25.28).

Pacea într‑o casă are mai mare importanţă decât orice formă de bogăţie sau de prosperitate (v. 1). Din versetul 14 aflăm cum încep certurile: lăsăm să ne scape cuvinte nefericite, „ca şi cum s‑ar da drumul apelor“. Încercaţi apoi să le prindeţi! Când a început disputa şi tinde să se înteţească, atitudinea înţeleaptă, să reţinem, este să plecăm! Se întâmplă de asemenea ca, fără a face parte dintre certăreţi, să dăm naştere la vreo neînţelegere. De pildă, repetând un lucru în loc de a‑l acoperi (v. 9). „Dragostea acoperă toate fărădelegile“ (cap. 10.12; 1 Petru 4.8). A trece sub tăcere greşelile altuia nu înseamnă a le scuza, ci, din contră, a suferi pentru ele până într‑atât încât să‑ţi fie ruşine să le pronunţi din nou.

Omul înţelept este acela care, pentru a progresa, ştie să profite de orice învăţătură, inclusiv de pe urma mustrării (v. 10).

Credinţa în inima celui credincios este mai de preţ decât aurul. Ea nu poate pieri. Este însă necesară încercarea, pentru a o curăţi de orice impuritate. Dumnezeu Se foloseşte de încercare asemeni aurarului din Maleahi 3.3. Lucrarea Lui îi curăţă pe ai Săi de tot ce nu este potrivit sfinţeniei Sale şi este de cel mai mare interes pentru noi să‑L lăsăm să o facă (Iov 23.10).

«Este, cu adevărat, un mare har din partea lui Dumnezeu să aplice înţelepciunea divină la toate detaliile vieţii omului, în mijlocul confuziei pe care păcatul a produs‑o.» (J.N.D.). Din aceasta decurge însă responsabilitatea noastră, de a pune în practică această înţelepciune în viaţa de zi cu zi! Ea ne este dată pentru a o trăi, astfel că omul priceput o păstrează „pe faţa“ lui (v. 24; Eclesiastul 2.14). Nebunul, dimpotrivă, îşi distribuie imaginaţia până la capătul pământului, urmărind închipuiri şi pofte deşarte. Ne putem gândi la fiul risipitor irosind prosteşte bunurile tatălui într‑o ţară depărtată. Câtă întristare aduce un fiu nebun părinţilor săi! (v. 21, 25). Să‑l imităm pe Solomon, autorul acestei cărţi, care a ştiut să ceară pentru sine „o inimă pricepută, care să înţeleagă“ (1 Împăraţi 3.9).

Cel care se pune garant este un prieten fals. El se încrede în mod nechibzuit în aproapele său şi îl stârneşte şi pe acesta să conteze pe el (v. 18; Ieremia 17.5). Versetul 17, dimpotrivă, ne arată cum putem recunoaşte un prieten autentic: el se revelează în greutăţi, iar noi descoperim atunci că el este chiar un frate. „Prietenul iubeşte oricând…“ Cine merită mai mult acest nume decât Domnul Isus? (Ioan 15.13). „El este Prietenul nostru suprem / Singură inima Lui nu se răceşte niciodată / Ce imensă dragoste!“, spun versurile unui imn.

A ne izola (sau a ne ţine deoparte), trăind pentru noi înşine, înseamnă a da dovadă de egoism şi adesea de mândrie. Romani 15.1‑3, citând exemplul Domnului Isus, ne îndeamnă să nu căutăm ceea ce ne place nouă înşine (comp. cu v. 1), ci ceea ce place aproapelui nostru, „spre bine, pentru zidire“. Iar mijlocul de a comunica cu aproapele, spre binele sau spre răul acestuia, este limba. Gura poate fi „izvorul înţelepciunii“ (v. 4), însă tot ea poate face să ţâşnească şi dispute (v. 6), informaţii neîntemeiate (v. 8), lăudăroşii (v. 12; Iacov 3.5), răspunsuri pripite (v. 13), cuvinte aspre (v. 23)… Aceste triste roade ale cărnii vor fi însă „mâncate“ de însuşi cel care le‑a produs (v. 20, 21; Luca 6.38b). Ele vor atrage asupra lui lovituri (v. 6), distrugere, cursă pentru suflet (v. 7), ruşine (v. 13), moarte… (v. 21). Ce otravă, ce gust amar lasă în urmă aceste „bunătăţi“ (v. 8)!

Versetele 11 şi 12 ne prezintă un alt gen de nebunie: cea a omului arogant, care‑şi pune încrederea în bogăţiile nesigure şi care se crede protejat de ele (citiţi Marcu 10.24). Cât despre cel drept, el nu are alt adăpost decât Numele Domnului, cu mult mai puternic decât orice turn întărit (v. 10; comp. cu Psalmul 91.2).

„Nu este bine ca un suflet să fie fără cunoştinţă“, afirmă versetul 2, pentru că un astfel de suflet, în mod cert, se află expus tuturor pericolelor pe care el le ignoră. Mai mult, cel care n‑a luat seama la avertismentele din Cuvânt riscă să acţioneze sau să vorbească în grabă şi să greşească (adică să păcătuiască). Dacă ne iubim sufletul – şi nu avem nimic mai de preţ ca sufletul – să facem în aşa fel încât el să fie instruit, pentru a dobândi judecată (v. 8).

O mulţime de versete ne vorbesc despre cel sărac. Stima de care se bucură oamenii în lume este cel mai adesea proporţională cu averea lor. Săracii, chiar şi atunci când sunt ajutaţi, sunt dispreţuiţi cu uşurinţă (Iacov 2.6). Dumnezeu însă Îşi aminteşte că aici, pe pământ, Fiul Său a fost „Cel Sărac“. El apără cauza acelora dintre ei care umblă în integritate (v. 1; cap. 22.23) şi lor le va deschide cerul Său (Luca 14.21…; 16.22). „Bogăţia aduce mulţi prieteni“ (v. 4; cap. 14.20). Ciudaţi prieteni, mai degrabă vrăjmaşi, care prin linguşirile lor contribuie la ruinarea «victimei» lor (cap. 18.24)! Cu toate acestea, omul jefuit şi părăsit Îl poate descoperi atunci pe Prietenul care‑i rămâne. Isus este mai apropiat decât un frate (cap. 17.17).

Lenea, în special lenea de a asculta (Evrei 5.11), are pentru sufletul neglijent consecinţe dintre cele mai dezastruoase (v. 15). Îl „cufundă într‑un somn adânc“ pe acela care ar trebui să vegheze aşteptându‑L pe Domnul (comp. cu Matei 25.5). Produce foamea sufletului şi foamete spirituală (cap. 20.13). Şi, drag prieten, dacă şi sufletul tău este flămând, nu căuta să‑l amăgeşti cu „ceea ce nu satură“ (Isaia 55.2). Un singur aliment este potrivit: Cuvântul lui Dumnezeu. Fiind hrănit de Hristos, adevărata Pâine din cer, eşti asigurat că nu vei fi „vizitat de rău“ (v. 23). De cealaltă parte a cuvintelor cunoştinţei există o îndrumare care induce în eroare (v. 27; 1 Timotei 6.20,21), rod al numeroaselor gânduri din inima omului (v. 21). Ascultând‑o, ne abatem de la calea ascultării şi, prin urmare, avem nevoie de corecţie (v. 18, 25). Să nu‑i dăm cuvântului «corecţie» numai sensul de pedeapsă! Să ne gândim, de pildă, la pilotul care corectează ruta aparatului de zbor după indicaţiile primite de la turnul de control. Astfel trebuie să fie şi asupra noastră efectul corecţiei Domnului: să ne facă să ne reluăm direcţia cea bună. Este privilegiul fiului (v. 18; cap. 13.24) această corecţie, iar omul înţelept ştie să profite de ea (v. 25; cap. 9.8).

Vinul, care în Cuvânt reprezintă comuniunea cu bucuriile lumii, duce la batjocură (v. 1; citiţi Isaia 28.7,14).

Multe persoane nu ezită să‑şi proclame propria bunătate (v. 6) sau moralitate (v. 9; comp. cu 1 Ioan 1.8,10), dar prin aceasta ei dovedesc că nu‑şi cunosc deloc inima firească. Numai omul cel nou (numit în v. 7: „cel drept“) poate să placă lui Dumnezeu, umblând în credincioşie şi integritate. Să apropiem versetul 10 de Deuteronom 25.13‑16: „Să nu ai în sacul tău două feluri de greutăţi, una mare şi una mică, … să ai o greutate plină şi dreaptă…“. În practică, aceasta ar putea corespunde, de exemplu, la a nu judeca cu indulgenţă propriile greşeli, iar cu asprime pe ale altuia.

Acum ne aflăm în faţa versetului 11. Oricât de tânăr ar fi un creştin, el este chemat să se facă cunoscut ca ceea ce este. Nu atât prin cuvinte, cât mai ales prin purtarea lui: aceasta trebuie să fie deopotrivă curată şi dreaptă, înlăturând orice atitudine agitată şi nesănătoasă, precum şi orice formă de înşelătorie! O asemenea purtare va fi remarcată, pentru că va contrasta cu comportamentul îndoielnic sau necinstit al multor colegi. Domnul să ne ajute pe toţi să‑I fim martori curajoşi, luând ca model credincioşia pe care numai El a împlinit‑o în mod perfect (v. 6b)!

Cartea Proverbe a fost comparată cu un fir călăuzitor care, «în labirintul acestei lumi, unde un pas greşit poate aduce rezultate atât de amare, ne arată calea chibzuinţei şi a vieţii». În mijlocul unei aparente dezordini a enunţurilor, fiecare om poate găsi îndrumări practice de care are nevoie pentru a evita multe capcane (v. 25). Minciună, cuvinte neîntemeiate, vorbe încărcate de revoltă şi de dispreţ împotriva părinţilor, lăcomie, duh de răzbunare, fraude, promisiuni nerespectate…: pentru a fi păziţi de aceste pericole este înţelept să evităm societatea anumitor persoane. „Nu te amesteca cu cel vorbăreţ“, recomandă versetul 19. Fiind frecvent alături de unul ca acesta, vom aduna numai bârfe şi calomnii, nimic spre zidire. Iar cât despre destăinuirile pe care i le‑am făcut, acestea vor fi răspândite peste tot. Prin contrast, buzele cunoştinţei sunt ca un vas frumos, punând în valoare buchetul adevărurilor mărturisite (v. 15; Efeseni 4.29). Să căutăm, prin urmare, tovărăşia acelora care pot să ne transmită învăţăturile înţelepciunii (comp. cu cap. 8.11,19); acestea sunt mai de preţ decât aurul pieritor sau decât multe mărgăritare. „Gloria tinerilor este puterea lor…“ (v. 29): o putere care‑şi are originea în Domnul şi care‑i face capabili să‑l învingă pe cel rău (Efeseni 6.10; 1 Ioan 2.14).

Multe persoane cred că pot trece drept achitate înaintea lui Dumnezeu, câtă vreme Îi oferă din când în când ca „jertfă“ câteva fapte bune. Ele pretind că pot răscumpăra o viaţă de păcat respectând anumite forme religioase. Ce iluzie fatală! Un singur lucru Îi este plăcut Domnului: practicarea în mod obişnuit a dreptăţii şi a judecăţii (v. 3), însă aceasta nu‑i este la îndemână decât celui drept, altfel spus, celui pe care Dumnezeu l‑a făcut astfel prin îndreptăţire. Până la întoarcerea la Dumnezeu, orice om este caracterizat de o inimă rea. Dorinţele lui intime sunt îndreptate spre rău; el îşi este centrul, nu are dragoste reală faţă de aproapele (v. 10), nici milă adevărată faţă de cel nenorocit (v. 13). Aceste sentimente pot fi uneori contrafăcute, printr‑o amabilitate firească, sau pot fi confundate cu o anumită sensibilitate a firii (un necredincios poate avea „inimă bună“ sau chiar se poate remarca prin cinste: v. 2). În realitate, binele autentic îşi are originea numai în Dumnezeu şi nu şi‑a găsit împlinirea perfectă decât în Hristos. La El ne conduce şi versetul 12. El a fost Cel Drept prin excelenţă (comp. cu Iov 34.17) şi, în puterea acestui titlu, numai El este îndreptăţit să judece (Ioan 5.27‑30). El cercetează cu atenţie casa celui rău, iar dacă într‑adevăr nu vede acolo niciun strop de pocăinţă, o va răsturna în nenorocire (v. 12; Psalmul 37.35,36).

A practica judecata şi dreptatea este nu numai un lucru plăcut Domnului (v. 3), ci şi o bucurie pentru cel care‑l face (v. 15). Mulţi oameni îşi închipuie că a fi creştin este o constrângere supărătoare. Dimpotrivă! Credinciosul care se află într‑o stare spirituală potrivită îşi găseşte fericirea în ascultarea de Domnul şi, invers, ceea ce lumea numeşte bucurie n‑are nicio atracţie pentru el (v. 17). Locuinţa celui înţelept conţine „o comoară scumpă“ (Cuvântul lui Dumnezeu pus în cinste) „şi untdelemn“ (puterea Duhului Sfânt: v. 20; comp. cu 1 Împăraţi 17.16). Pentru a umbla pe calea dreptăţii şi a bunătăţii (v. 21), cel înţelept are nevoie de această hrană, din care‑şi va putea trage puterea spirituală necesară pentru a învinge şi pentru a‑l doborî pe Vrăjmaş (v. 22; Eclesiastul 7.19). Ca şi puterea lui însă, nici înţelepciunea lui n‑are nimic comun cu cea a omului, pentru că înţelepciunea omenească nu rezistă înaintea lui Dumnezeu (v. 30; 1 Corinteni 1.19). Să fim şi noi astfel de înţelepţi adevăraţi! Fie ca proviziile Cuvântului şi bucuriile Duhului să nu lipsească nicidecum din casele noastre şi ca noi să ne luăm puterea din ele! Nimeni să nu se asemene cu fecioarele nebune din parabolă, care nu aveau untdelemn în candele! (Matei 25).

Din aceeaşi ţărână, Domnul l‑a făcut şi pe sărac şi pe bogat (cap. 29.13; Iov 31.15). Sufletul lor are aceeaşi valoare în ochii Săi. Prosperitatea împreună cu puterea care decurge din ea (v. 7, 16) sunt lucruri foarte trecătoare, care nici măcar nu au o măsură comparabilă cu a acelora care au consecinţe veşnice: „un nume bun“, „bunăvoinţa“ (v. 1). Singura bogăţie de dorit este aceea pe care, împreună cu onoarea şi cu viaţa, Dumnezeu o va da celor blânzi şi tuturor celor care se tem de El (v. 4; Matei 5.5). Diferenţele de avere pe pământ n‑ar trebui să fie decât o ocazie a celor mai favorizaţi de a‑şi exersa ochii, inima şi mâna (recitiţi v. 9). Întâi a vedea nevoile celor care ne înconjoară, apoi a fi mişcaţi de milă şi apoi a răspunde acestor nevoi, după puterea noastră – aceasta înseamnă a acţiona după modelul scumpului nostru Mântuitor. „Isus a văzut, … I s‑a făcut milă, … a frânt pâinile şi le‑a dat…“ (Marcu 6.34… 41).

Unii filosofi necredincioşi au susţinut că la naştere copilul este inocent şi că mediul este acela care îl corupe. Versetul 15 afirmă însă contrariul (comp. cu Geneza 8.21; Psalmul 51.5). Iar tânărul care va fi crescut după rânduielile Cuvântului (v. 6) va purta după întoarcerea lui la Dumnezeu, pe tot parcursul vieţii, roadele acestei educaţii.

În această nouă diviziune a Proverbelor (care se deschide odată cu cap. 22.17), Înţelepciunea încetează să se mai exprime sub formă de maxime bine echilibrate şi reia îndemnurile directe, aşa cum a făcut în capitolele 1–9. Dar, cum nu are sens să vorbeşti cuiva care nu este atent, înainte de orice învăţătură, tânărul ucenic este invitat să‑şi plece urechea, să‑şi îndrepte inima la „lucruri minunate“ (v. 20; comp. cu Filipeni 1.10) şi să facă din acestea subiectele sale de meditaţie şi de conversaţie. Şi care este scopul acestei învăţături? În primul rând, să‑l determine pe ucenic să‑şi pună încrederea într‑un Dumnezeu cunoscut. Apoi să‑i pună la dispoziţie „siguranţa (sau norma) cuvintelor adevărului“, altfel spus, certitudini cu care el va fi în măsură să compare, pentru a le judeca, toate celelalte cunoştinţe. În sfârşit, să‑l incite să vestească el însuşi „cuvintele adevărului“ (v. 17‑21).

Avertismentele care urmează au un caracter negativ. Să ne oprim la versetul 28: „Nu muta vechea piatră de hotar pe care au pus‑o părinţii tăi!“ (comp. cu cap. 23.10). Mulţi consideră prea înguste bazele spirituale ale credincioşilor din generaţiile anterioare, pe care aceia au trăit fericiţi şi aprobaţi de Dumnezeu. „Atenţie, pericol!“, le strigă acest verset. De altfel, a încălca diversele domenii ale acestei lumi echivalează cu o fatală neglijare a teritoriului care ne este rezervat nouă şi în care Se află Domnul (comp. cu Psalmul 16.6).

Versetele 1‑6 ne pun în gardă cu privire la pofte. Este la fel de periculos să doreşti mâncărurile celor mari din această lume cât este de periculos să le doreşti pe cele ale omului care are ochi rău (v. 6; Psalmul 141.4b). Ajungem astfel să fim legaţi de aceia a căror favoare o căutăm. Pâinea lor este înşelătoare. Profitul obţinut pe moment devine mai târziu sursa multor mizerii. Grijile sunt inevitabile când urmărim bunurile pământeşti. Iscusinţă – aşa numesc oamenii strădania lor de a dobândi cu trudă. Îşi imaginează că‑şi asigură astfel viitorul lor şi al copiilor lor. Este însă un calcul greşit! Aceste bogăţii sunt trecătoare; „…în adevăr îşi fac aripi“ (v. 5; comp. cu Iacov 5.2); de aceea Înţelepciunea îl îndeamnă pe ucenic să sfârşească cu propria lui iscusinţă (v. 4). Adevărata iscusinţă nu constă în a dobândi bogăţii, ci în a le folosi pentru altul pe cele ale Stăpânului nostru (Luca 16.8).

Versetul 13 ne aduce aminte de neglijenţa lui David în educarea propriilor copii (1 Împăraţi 1.6). O pedeapsă corporală nu aduce moartea. Dimpotrivă, a nu recurge niciodată la ea poate avea urmări fatale (2 Samuel 18.33). A ne elibera sufletul din locuinţa morţilor: ce miză decisivă, în adevăr! Să punem şi noi la inimă această învăţătură! (v. 12; comp. cu cap. 22.15).

Odată ajuns adult, mai trebuie tânărul să ţină cont de sfatul părinţilor? Cu siguranţă, da! (conform cu v. 22). Aceasta face parte din cinstirea care li se datorează şi căreia vârsta sau majoratul nu‑i schimbă nimic. Este o bucurie pentru părinţii creştini să vadă la copiii lor, când au crescut, roadele educaţiei pe care le‑au dat‑o (v. 15, 16, 24: şi ce contur prinde acest verset 24, dacă‑l aplicăm la bucuria Tatălui de a găsi în Fiul Preaiubit pe Cel Drept şi Sfânt prin excelenţă: Matei 3.17). Dincolo de toate însă şi înaintea părinţilor noştri, Domnul are drepturi asupra noastră. „Fiul Meu, dă‑Mi inima ta“, spune El fiecăruia (v. 26). «Nu‑ţi cer mai întâi o parte din resursele sau din timpul tău, ci afecţiunile tale. Restul va veni după aceea. Dându‑Mi inima ta în întregime – spune Isus – nu faci decât să‑Mi dai ce‑Mi aparţine, pentru că este salariul Meu, dobândit atât de scump în ceasurile de la cruce.» Macedonenii menţionaţi de Pavel în 2 Corinteni 8 se dăduseră pe ei înşişi Domnului.

Sfârşitul capitolului descrie inconştienţa tragică a celui abrutizat de alcool. Biruit de vin (Isaia 28.1b), incapabil să reziste ispitelor cărnii (v. 33), el se ruinează sub toate aspectele (v. 21).

Drag prieten, tu ce vei face cu inima ta?

Cei care fac răul pot fi pentru noi, creştinii, fie obiecte ale invidiei (v. 1), fie ale neliniştii (v. 19; Psalmul 37.1). Astfel de sentimente însă nu fac altceva decât să dea la iveală starea noastră spirituală rea. Fie ca vederea sărmanilor păcătoşi să trezească în noi mai degrabă mila şi zelul evanghelic pentru a‑i avertiza şi pentru a‑i salva de la moarte! (Ezechiel 3.18; Fapte 20.26). Să nu invocăm neştiinţa pentru a ne scuza şi a nu face nimic! Cel care „cântăreşte inimile“ (v. 12; comp. cu cap. 21.2) cunoaşte adevăratele noastre motive: lipsa de dragoste, teama de dispreţ, slăbiciunea propriilor convingeri.

De ce însă cei răi au adesea o viaţă uşoară, în timp ce credincioşii sunt uneori greu încercaţi? Cheia acestei taine ne este dată printr‑un cuvânt: viitorul. „Nu va fi niciun viitor pentru cel rău“ (v. 20), sfârşitul său este pierzarea, spre care el este mânat fără să se împotrivească (comp. cu Psalmul 73.17). El se poticneşte şi astfel se afundă şi mai mult în rău (v. 16). Dimpotrivă, „va fi un viitor“ (v. 14) pentru acela care a găsit Înţelepciunea, această Înţelepciune divină care este Hristos Însuşi (cap. 8.22…). Şi aşteptarea credinciosului nu va fi redusă la neant, pentru că obiectul acestei aşteptări este din nou aceeaşi Persoană: Domnul Isus care vine.

Textul nostru încheie această scurtă diviziune care poartă numele de „cuvintele înţelepţilor“ (cap. 22.17).

Când oamenii caută să se facă plăcuţi semenilor lor, o fac adesea în detrimentul dreptăţii şi al adevărului. Omul lui Dumnezeu trebuie să fie fără pată în această privinţă (v. 23‑25).

Versetul 27 îi aminteşte tânărului credincios că, înainte de a se gândi la a‑şi întemeia un cămin, trebuie să se preocupe să‑i asigure resursele, să fie în măsură să procure cele necesare alor săi. „După aceea zideşte‑ţi casa“. Un începător s‑ar expune unui dezastru dacă s‑ar lansa de unul singur într‑o construcţie. Versetul 3 din acest capitol 24 ne pune în scenă un arhitect în care ne putem pune toată încrederea: este Înţelepciunea, adică Domnul (comp. cu Psalmul 127.1). Viaţa creştinului fidel este marcată de echilibru. Lăsându‑L pe Domnul să lucreze, aceasta nu‑l împiedică pe el să fie activ şi sârguincios, pentru că a avut ocazia să observe la ce decădere duce lenea, în orice domeniu (v. 30‑34). Drag prieten, pentru a evita foametea spirituală a viitorului tău cămin, versetul 4 te invită să‑ţi umpli mai dinainte, prin cunoştinţă, cămările memoriei. Şi Dumnezeu va face să‑ţi coboare în inimă toate bunurile preţioase şi plăcute pe care le vei găsi în Cuvânt (Matei 13.52).

Aici începe cea de‑a treia parte a cărţii. Slujitorii lui Ezechia – ai acestui împărat care a făcut ce este bine şi drept şi adevărat, … acţionând din toată inima potrivit legii şi poruncilor (2 Cronici 31.20,21) – au aşezat pe primul loc cele cu privire la împăraţi: gloria lor (v. 2: care nu este nicidecum cea din 2 Cronici 32.27), inima lor (v. 3), tronul lor (v. 5), ceea ce se cuvine în prezenţa lor (v. 6). Majoritatea acestor proverbe se slujesc de comparaţii poetice, pentru a ne ajuta astfel să le înţelegem şi să le reţinem mai uşor.

Versetele de la 8 la 10 ne invită să acţionăm cu prudenţă şi cu discreţie faţă de aproapele nostru, de teamă să nu fim apoi daţi de ruşine.

Versetele de la 11 la 15 vorbesc despre cuvinte. Un cuvânt potrivit este un rod al dreptăţii divine (aur), întotdeauna însoţit însă de har (argint). Chiar dacă este vorba de o mustrare, cuvântul va trebui să aibă preţ pentru urechea care ştie să asculte (v. 12).

Versetul 13 ne aminteşte ceea ce trebuie să fim: soli credincioşi. «Dacă ne achităm cu credincioşie de solia pe care Dumnezeu ne‑a încredinţat‑o, aducem nu numai înviorare celor care o primesc, ci şi satisfacţie pentru inima Celui care ne‑a trimis. Ne gândim noi suficient la aceasta?» (H.R.).

Mierea este bună, dar, dacă am vrea să facem din ea singura noastră hrană, vom fi dezgustaţi curând. La fel şi afecţiunile naturale: prietenia, bucuriile familiale … sunt plăcute şi dulci, dar ele nu trebuie să ne ia prea mult loc, de teamă să nu ne învârtă spre egoism, să nu ne producă saţietate (v. 16, 27).

Evanghelia este vestea bună prin excelenţă, apa vie pentru sufletele însetate (comp. cu v. 25). Şi fiecare credincios este ca un canal prin care această apă proaspătă a harului poate curge pentru a‑i adăpa pe alţii (Ioan 7.38). Atenţie însă! Puţin nămol într‑o fântână face apa de nebăut. O lipsă de fermitate înaintea celui rău, un moment de relaxare şi iată izvorul tulburat şi stricat, ca şi cum am scormoni albia unui pârâu cristalin cu un băţ (v. 26)!

A nu ne stăpâni duhul înseamnă a ni‑l expune fără apărare, asemeni unei cetăţi fără întărituri, în faţa tuturor atacurilor duşmane (v. 28). Nerăbdarea, resentimentele, geloziile, mândria, îndoielile, poftele … toate batalioanele de gânduri rele se vor alinia curând acolo. 1 Petru 1.13 ne invită în acest sens să ne încingem coapsele minţii şi să fim treji, altfel spus, să ne înfrânăm imaginaţia.

Nu gloria este ceea ce i se potriveşte nebunului pentru a‑l determina să apuce pe calea înţelepciunii, ci loviturile (v. 1‑8)! În general, disciplina Domnului şi mustrarea celui drept ne împing mai mult spre progres decât o fac complimentele sau onorurile. Să nu fim însă lipsiţi de inteligenţă, precum aceste animale domestice pe care doar biciul şi frâul le fac să asculte „când nu vor să se apropie“ (v. 3; Psalmul 32.9)! Cu cât mai de preferat este, în adevăr, să dobândim înţelepciunea lăsându‑ne instruiţi de Cuvânt, decât trecând prin experienţe dureroase!

Exemplul profetului Mica înaintea lui Ahab ne arată că versetul 4 şi versetul 5 nu sunt contradictorii (1 Împăraţi 22.13‑28). Răspunzându‑i împăratului nebun după nebunia lui (1 Împăraţi 22.15), Mica îi atingea conştiinţa, îl punea în încurcătură. Răspunzându‑i apoi potrivit gândurilor divine, şi nu după nebunia sa, omul lui Dumnezeu îi arăta lămurit că era străin de gândurile lui Dumnezeu (1 Împăraţi 22.17). Să ne lăsăm şi noi călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu pentru a şti, după caz, pe care dintre aceste două răspunsuri să i le prezentăm nebunului.

Un mers şchiopătat, atât în cazul celui drept (cap. 25.26), cât şi în cazul nebunului (cap. 26.7,9), înlătură toată forţa mărturiei verbale. Să veghem ca umblarea noastră să pregătească evanghelia păcii (Efeseni 6.15).

După portretul nebunului (v. 1‑12), iată aici alte personaje, tot atât de detestabile.

Primul este leneşul (v. 13‑16), pe care l‑am întâlnit deja de mai multe ori. El invocă pericole sau greutăţi imaginare pentru a se sustrage de la îndatoriri (v. 13), neglijându‑şi până şi hrana (v. 15). „Uşa se întoarce în balamalele ei“ (v. 14); «uşa efectuează o mişcare de du‑te‑vino, dar rămâne în acelaşi loc. Să ne punem şi noi întrebarea dacă, în ce ne priveşte, am înaintat mai mult decât ea, dacă am făcut vreun progres în viaţa creştină!» Leneşul se răsuceşte în patul lui. Cineva se poate deci mişca sau agita, fără să furnizeze vreo activitate.

De asemenea, ne este zugrăvit certăreţul (v. 17‑21). El este capabil să înteţească focul disputelor. Versetul 17 are însă mai multe aplicaţii. A lua parte la conflicte sociale, sindicale, politice … aceasta îl expune pe copilul lui Dumnezeu la crude muşcături.

Urmează bârfitorul, care contribuie şi el la întreţinerea certurilor (v. 20, 22), apoi înşelătorul, deghizându‑şi ura din inimă sub cuvinte amabile … (v. 23‑25; de exemplu: 2 Samuel 20.9,10; Ieremia 12.6). Isus a avut de‑a face cu diverse forme ale răutăţii şi ale ipocriziei denunţate în aceste versete (Matei 17.17; Psalmul 38.12) şi cât de mult a avut El de suferit din aceasta!

A ne lăuda cu ziua de mâine (v. 1) înseamnă a dispune de ea ca şi cum ne‑ar aparţine: facem proiecte ferme, convenim angajamente la termen, încheiem garanţii pentru altul (v. 13). Să recitim ce ne spune Iacov în această privinţă (Iacov 4.13‑16). Pe de altă parte, acest verset 1 se adresează într‑un mod cu totul special acelora care amână pentru mai târziu chestiunea mântuirii lor. 2 Corinteni 6.2 le repetă cu stăruinţă: „Iată, acum este ziua mântuirii!“.

Este plăcut să putem conta pe un prieten. Sfaturile sale afectuoase vin din inima sa şi o înveselesc pe a noastră (v. 9). Prietenul adevărat nu este însă acela care ne va spune întotdeauna cuvinte amabile; dimpotrivă, el va şti să‑şi asume riscul de a ne adresa o mustrare, chiar dacă orgoliul nostru va trebui să fie rănit (v. 5, 6). Astfel este Isus, Prietenul credincios. El ne iubeşte prea mult pentru a ne menaja. Chirurgii sunt deseori nevoiţi să facă tăieturi mari pentru a ajunge la organele din interior şi pentru a extirpa răul. Tot aşa este şi în sens spiritual: „Bătăile care rănesc curăţă răul, şi loviturile, cămările sufletului“ (cap. 20.30). Să acceptăm fără cârtire aceste răniri necesare, recunoscând în ele mâna blândă şi sigură a Prietenului nostru suprem!

Aceste versete tratează în special viaţa casnică şi prieteniile. Să fim foarte exigenţi când este vorba să ne alegem un prieten. Să ne asigurăm că împărtăşeşte aceeaşi credinţă cu noi, că vom avea împreună libertatea să stăm pe genunchi, că va fi capabil să ne învioreze faţa (v. 17). Prietenia însă nu este cu sens unic. Iar când ne plângem de lipsa de dragoste a altora, aceasta este întotdeauna o dovadă că noi manifestăm puţin din a noastră. Pentru că dragostea răspunde la dragoste (v. 19)!

Versetul 20 ne aminteşte că trăsătura caracteristică a ochilor este de a fi nesătui (1 Ioan 2.16), iar versetul 22 ne învaţă că nebunia este legată inseparabil de firea omenească (vezi şi cap. 22.15; Eclesiastul 9.3; Romani 3.11). Niciun fel de constrângere n‑o poate înlătura într‑un mod definitiv. Să fie aceasta o constatare prea pesimistă? Din nefericire, nu! Omul este într‑o permanentă stare de răzvrătire împotriva Creatorului său, refuză harul oferit, nu încetează să acţioneze doar împotriva intereselor sale veşnice…, şi să nu numim aceasta nebunie? Atunci cum să devină omul înţelept? Primind, prin Hristos, viaţa divină.

Versetele 23‑27 ne vorbesc despre luarea‑aminte a omului, despre bunurile pământeşti şi despre o cunună pieritoare. Creştini, să fim luători‑aminte, însă pentru a ne asigura bunuri durabile (cap. 8.18; Luca 12.33) şi o cunună nepieritoare (1 Corinteni 9.25)!

Versetul 1 ne aduce aminte de spaimele anunţate ca pedeapsă asupra Israelului vinovat (Levitic 26.36‑38). În general, comportamentul unui om depinde de starea conştiinţei sale (v. 1). Dacă este vorba de o conştiinţă rea, omul va fi întotdeauna neliniştit şi va vedea pericole peste tot; dimpotrivă, dacă este bună, el va fi siguranţă şi înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor (1 Ioan 3.21; Geneza 3.8).

Versetul 13 este fundamental: îi arată păcătosului calea pocăinţei şi a iertării. De asemenea, explică din ce cauză unii creştini nu fac niciun progres. Pentru a regăsi calea comuniunii cu Dumnezeu, este absolut necesar să‑şi mărturisească greşelile. Şi apoi, tot absolut necesar, este să le abandoneze, cu ajutorul Domnului. Dacă mărturisirea însă nu este făcută cinstit, am putea spune că echivalează cu a‑şi bate joc de Dumnezeu.

Pe scurt, multe lucruri pe care noi nu le înţelegem decurg din starea noastră morală. De exemplu, înţelepciunea adevărată este partea acelora care‑L caută pe Domnul. Ei înţeleg totul (v. 5), în timp ce există oameni care nu încetează să pună aceleaşi întrebări, iar aceasta pentru că, în esenţă, Persoana lui Hristos nu are nicio valoare pentru ei.

Versetul 9 ne arată că ascultarea de Dumnezeu şi împlinirea rugăciunilor sunt legate una de alta (comp. cu Ioan 15.7).

A căuta să împaci calea largă şi uşoară a propriei voinţe cu calea îngustă a ascultării de Domnul înseamnă a avea o umblare întortocheată, iar aceasta sfârşeşte cu un eşec sigur (v. 18). Scopul pe care‑l urmăreşte un om, fie că este de a se îmbogăţi (v. 20), fie că este pur şi simplu de a câştiga o bucată de pâine (v. 21), constituie pentru el o ocazie (şi o scuză!) de a comite fărădelegi. «Scopul scuză mijloacele», auzim spunându‑se! Ce contrast faţă de Omul desăvârşit! În pustie, El a respins propunerea Ispititorului de a‑Şi procura pâinea în alt fel decât primind‑o de la Tatăl.

Versetele 22‑27 arată cum prudenţa oamenilor conduce în diverse domenii la calcule greşite: pare mai iscusit să‑ţi linguşeşti aproapele decât să‑l mustri, dacă vrei să‑i câştigi favoarea (mai târziu însă vei observa că a rezultat tocmai invers – v. 23); înainte de a da altora, «bunul simţ» te povăţuieşte să te asiguri că ţie însuţi nu‑ţi va lipsi nimic, iar unii ajung chiar până la a vorbi despre o «caritate bine planificată»! Promisiunea din versetul 27 pune însă binele nostru în legătură cu generozitatea noastră. Dumnezeu Se angajează să Se îngrijească de nevoile acelora care vor fi făcut dovada deopotrivă a dragostei şi a încrederii în El (Psalmul 41.1‑3).

În această carte, înţeleptul şi nebunul, cel drept şi cel rău, bogatul şi săracul, împăratul şi robul, precum şi multe alte personaje, sunt urmărite potrivit relaţiilor lor reciproce şi a responsabilităţii pe care o au înaintea lui Dumnezeu.

Versetele 1 şi 2 se racordează la capitolul 28. „Omul care, fiind mustrat des, îşi înţepeneşte grumazul, va fi zdrobit deodată…“. Dacă mândria unui om nu este zdrobită, atunci el însuşi va fi cel zdrobit, deodată şi fără leac (fără îndreptare), împreună cu cel nedrept, omul lui Belial (cap. 6.15). Aceasta a fost soarta lui Faraon, a lui Saul, a lui Absalom… Este însă întotdeauna grav, chiar şi pentru un credincios, să dispreţuiască disciplina Domnului (Evrei 12.5). „Cine iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său…“ (v. 3). Atât de probat în familiile noastre, acest verset se aplică din cu atât mai multe raţiuni la familia lui Dumnezeu. Este bucuria Tatălui să‑Şi vadă copiii iubind Înţelepciunea, care este Isus Hristos (2 Ioan 4; 3 Ioan 4).

Mai multe versete ne vorbesc despre dreptate. Ea este impusă într‑un mod cu totul special guvernatorului sau împăratului (v. 4, 12, 14), însă toţi „cei drepţi“ (v. 7, adică toţi cei îndreptăţiţi prin lucrarea lui Hristos) trebuie să ia aminte, cu simpatie, la cauza săracului.

Toate aceste învăţături se raportează în special la viaţa socială.

„Nuiaua şi mustrarea dau înţelepciune…“. Nuiaua poate fi folosită în sens propriu pentru copii sau poate îmbrăca toate formele disciplinei Domnului înspre ai Săi. Însă nu există pedeapsă mai rea pentru cineva decât să fie lăsat de capul lui (v. 15; Psalmul 81.12)!

Graba în cuvinte (v. 20), mânia (v. 22), mândria (v. 23) sunt la origine mai degrabă fărădelegi. În contrast însă cu cel dintâi Adam, versetul 23 ne îndreaptă privirile spre Isus. Drumul Lui de umilinţă fără egal are la capătul său gloria supremă (comp. cu Filipeni 2.5‑11).

O altă cursă este întinsă de teama de om; aceasta nu poate merge însoţită de teama de Dumnezeu (v. 25). Căutând să fim plăcuţi oamenilor (sau să nu fim neplăcuţi lor), încetăm să fim plăcuţi Domnului. Câţi nu au fost antrenaţi la rău de tovarăşi răi cărora n‑au avut îndrăzneala să le spună nu! Dacă trebuie să luăm o poziţie curajoasă şi ne temem de consecinţe, să ne încredem în Dumnezeu; El ne va aşeza „pe un loc apărat“.

În final, versetul 27 ne aminteşte că nu există nicio comuniune între dreptate şi fărădelege… (2 Corinteni 6.14,15). Fie ca Dumnezeu pe noi să ne păzească în comuniunea Sa!

Până aici Dumnezeu a vorbit prin Solomon, cel mai înţelept dintre înţelepţi. Ca pentru a arăta însă că această carte a Sa nu datorează nimic înţelepciunii omeneşti, El Se foloseşte de aici încolo de Agur, un om care recunoaşte despre sine însuşi că este „mai prost decât oricine“.

Prezentându‑se astfel (v. 2) şi mărturisindu‑şi în felul acesta neştiinţa, Agur începe prin a pune întrebări fundamentale: cine este Creatorul; cine este Fiul Său; cum se ajunge în cer? Pentru a răspunde la acestea, Dumnezeu a trebuit să Se reveleze, să coboare El Însuşi din cerul unde omul nu putea urca şi să comunice planurile Sale glorioase şi Cuvântul Său încercat (v. 5; comp. întrebările din v. 4 cu Ioan 3.13; Efeseni 4.10; Marcu 4.41 şi Luca 1.31,32).

Agur cunoştea duhul său mărginit şi, în acelaşi timp, că inima îi este înşelătoare şi de aceea Îi adresează lui Dumnezeu o dublă rugăciune: 1. ca deşertăciunea (umblarea după ale lui, după bunăvoinţa oamenilor) şi minciuna să fie îndepărtate de la el; 2. să rămână dependent, pentru că este conştient atât de riscurile bogăţiei, cât şi de cele ale sărăciei. Înţelepte cereri, care ne pot inspira şi pe noi!

Fără să‑şi facă iluzii cu privire la sine, Agur cunoaşte, de asemenea, şi principiile lumii: răzvrătire, propria îndreptăţire, orgoliu, asuprire (v. 11‑14). «Generaţia» noastră este oare mai bună faţă de a lui?

Agur a observat şi a regrupat, pentru instruirea noastră, pe de o parte lucrurile periculoase sau odioase, iar pe de altă parte pe cele înţelepte sau frumoase. Pofta ochilor şi cea a cărnii cer şi una şi alta să fie satisfăcute: „Dă, dă“! Amândouă au aceeaşi mamă nesătulă: lipitoarea, adică această sete de bucurie lipită de fiecare om pentru a‑i devora viaţa (v. 15, 16). La aceste pofte se adaugă mândria (1 Ioan 2.16); ea se manifestă în mai multe feluri, însă versetul 17, care trebuie privit cu maximă seriozitate de către toţi tinerii, pune în special accentul pe dispreţul faţă de autorităţi şi pe spiritul de independenţă. În paralel cu aceste principii ale lumii, versetele 18 şi 19 prezintă căile tainice ale lui Dumnezeu în judecată şi în dragoste.

Versetele 21‑23 enumeră patru lucruri detestabile, deoarece răstoarnă ordinea stabilită de Dumnezeu. Apoi ne învaţă că înţelepciunea merge la pas cu conştientizarea propriei slăbiciuni, cu chibzuinţa, cu încrederea, cu comuniunea, cu simţământul nimicniciei (v. 24‑28), în timp ce frumuseţea este legată de umblare (v. 29‑31). Câte lecţii învăţăm de la un om care se declară prost, dar pe care smerenia îl aşază cu siguranţă în rândul celor pe care Dumnezeu îi socoteşte înţelepţi! (1 Corinteni 1.26‑29; 2.12,13; 8.2).

Cine era împăratul Lemuel? Nu‑l mai găsim menţionat în nicio altă parte; tot ce cunoaştem despre acest tânăr prinţ sunt recomandările mamei sale, precum şi faptul că numele lui semnifică: „dat lui Dumnezeu“. „Ce (să‑ţi spun) fiul promisiunilor mele!“, exclamă această femeie evlavioasă. Ca şi Ana cu privire la micul Samuel, şi ea îşi închină copilul Domnului, Celui care are toate drepturile asupra lui. În această calitate, ea s‑a simţit apoi responsabilă de a‑l instrui ca pe un adevărat nazireu. Istoria lui Israel a arătat unde‑l pot târî femeile şi băutura pe un împărat (1 Împăraţi 11; 16.8,9). Lemuel este pus în gardă cu privire la aceste rele ameninţătoare (Eclesiastul 10.17; Osea 4.11). Apoi el primeşte îndemnuri pozitive: să fie susţinătorul tuturor celor dezmoşteniţi, purtătorul de cuvânt al celor muţi! Am putea cota acest rol ca fiind prea modest pentru un împărat. Aceste instrucţiuni însă conţin esenţa slujbei religioase, potrivit cu Iacov 1.27: să se păstreze neîntinat de lume (de zăpăceala ei, de murdăriile ei) şi să se ocupe de cei năpăstuiţi.

Tânărul Lemuel şi‑a amintit cuvânt cu cuvânt de „profeţia cu care mama lui îl învăţa“ (v. 1). Dacă şi voi aţi avut privilegiul de a fi educaţi de o mamă evlavioasă, fiţi atenţi să nu uitaţi niciodată învăţăturile din copilărie (cap. 1.8; 6.20,22)!

Acest admirabil portret al femeii virtuoase ne arată cum Înţelepciunea (însăşi viaţa lui Hristos) poate şi trebuie să fie pusă în practică în toate detaliile vieţii de zi cu zi şi de familie. Tinere creştine, fie ca Domnul să vă dea dorinţa de a‑I fi Lui plăcute, asemănându‑vă cu această femeie curajoasă, cinstită, cutezătoare! Ce anume o caracterizează? – ea este activă, veselă, energică, miloasă, înţeleaptă, binevoitoare. Câmpul ei de lucru este casa (citiţi Tit 2.4,5); podoaba ei: puterea şi demnitatea (v. 17, 25; comp. cu 1 Petru 3.3…); scopul ei: să‑şi onoreze soţul, obiectul fericitului ei devotament (v. 23), şi să aducă roade pentru el (v. 16); secretul ei – acesta ne este dezvăluit abia în versetul 30: ea se teme de Domnul. Cu adevărat, o soţie atât de înzestrată, „cine poate găsi?“. O soţie înţeleaptă vine de la Domnul, răspunde capitolul 19.14.

Tot astfel şi voi, tinerilor, nu vă încredeţi într‑o judecată făcută în pripă, nici într‑una după aparenţe! „Farmecul este înşelător…“ şi a înşelat pe mulţi. Gingăşia trecătoare a unui chip este departe de a fi întotdeauna o reflectare a adevăratelor calităţi creştine. Şi nu uitaţi, la încheierea acestei cărţi, de îndemnul din capitolul 4.23: „Păzeşte‑ţi inima mai mult decât tot ce se păzeşte…“. Pentru că ea aparţine în primul rând Domnului!

Cartea Eclesiastul poate fi rezumată prin aceste cuvinte ale Domnului Isus: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete“ (Ioan 4.13). Fântâna din Sihar este imaginea lumii aride şi amăgitoare, unde nu se poate găsi o fericire de durată. Cea mai mare parte a oamenilor seamănă cu sărmana samariteancă. Nu sunt gata să primească apa vie, darul fără plată al Fiului lui Dumnezeu, decât după ce, de nenumărate ori, vor fi făcut experienţa că „apa“ de pe pământ nu poate în niciun fel potoli setea sufletului (comp. cu Ieremia 2.13). Ei bine, această experienţă a fost făcută; ea se găseşte consemnată în această carte pentru ca noi să nu mai avem nevoie să o începem din nou! Şi a fost făcută de cineva care, prin înţelepciunea şi prin măreţia lui, era şi calificat să cerceteze „tot ce se face sub ceruri“ (v. 13). Eclesiastul (sau Predicatorul) nu este altul decât Solomon, împărat la Ierusalim. Mărturia lui are întotdeauna aceeaşi valoare, pentru că „nu este nimic nou sub soare“ (v. 9). Multe lucruri, fără‑ndoială, şi‑au schimbat înfăţişarea, însă inima omului a rămas identică, iar consecinţele păcatului sunt întotdeauna acolo: „Ce este strâmb nu poate fi îndreptat şi ce lipseşte nu poate fi numărat“ (v. 15).

Eclesiastul şi‑a pus inima întâi să cunoască. Şi câte lucruri pasionante a descoperit el în toate domeniile: în arte, în ştiinţe, în turism, în arheologie…! Astăzi, acestea sunt puse la îndemâna tineretului prin mijloace moderne. Cu cât mai mult înaintează însă Înţeleptul în cercetările sale, cu atât mai arzătoare îi devin problemele şi cu atât mai descurajat ajunge. Spiritul omenesc este prizonier între zidurile propriilor raţionamente. Singur Cuvântul lui Dumnezeu eliberează gândirea şi comunică adevărata cunoştinţă. Preocupare neplăcută, chinuitoare, obositoare! – aceasta a fost trista concluzie a Înţeleptului (cap. 1.13,18; 12.12)!

Atunci să nu ne mai gândim la altceva – vorbeşte el cu sine – decât la plăcerile vieţii (cap. 2.1‑3)! Însă şi acolo experienţa lui se întoarce în loc; deşertăciune şi nesăbuinţă sunt cuvintele care o rezumă de astă dată. Orice bucurie omenească este alterată din start de sentimentul că nu este durabilă (Proverbe 14.13).

Ar putea atunci abundenţa de bunuri pământeşti să dea satisfacţie? Cine oare avea oportunităţi mai mari decât Solomon să acumuleze şi să administreze bogăţii, desăvârşind „lucruri mari“, pe care ambiţia omenească nu încetează să şi le propună? (2 Cronici 9.22…). Să ascultăm însă cum le apreciază el în final: „deşertăciune şi goană după vânt“ (v. 11).

„Ce folos are omul din toată truda…?“ era prima întrebare pusă de Eclesiast (cap. 1.3). „Niciun folos“ a răspuns versetul 11. În ce priveşte prezentul, se frământă, zilele lui sunt durere, iar îndeletnicirea lui, trudă; nici noaptea nu are odihnă (v. 22, 23). Iar cât despre viitor, realizează că nimic nu este stabil.

În faţa acestui tablou disperant (v. 20), ce va face copilul lui Dumnezeu? Lui nu‑i este interzis să iubească viaţa şi să vadă zile fericite aici, pe pământ. Aceasta însă nu va fi străbătând lumea în căutarea unei fericiri iluzorii. Partea lui este să împlinească aceste cerinţe: „…să‑şi păzească limba de rău, … să facă binele, … să caute pacea…“ (1 Petru 3.10,11; când nu suntem fericiţi, îi acuzăm atât de liber pe alţii!). Pe de altă parte, munca este necesară, dar ea trebuie făcută paşnic, împlinită pentru Domnul, nu pentru a ne servi propria ambiţie (2 Tesaloniceni 3.12; Coloseni 3.23‑25). Dragi prieteni, fie ca nimeni să nu se întrebe: Care este scopul muncii mele? Pentru că lucrurile nu au nicidecum aceeaşi înfăţişare atunci când sunt privite în lumina soarelui ca atunci când sunt privite în lumina eternităţii. Numai veşnicia va arăta ce este cu adevărat de folos.

Dumnezeu rânduieşte „timpul“ tuturor făpturilor Sale. Astfel, El a determinat data naşterii noastre şi pe cea a tuturor evenimentelor din viaţa noastră. Asemeni psalmistului, creştinul poate spune cu încredere: Doamne, „zilele mele sunt în mâna Ta“ (Psalmul 31.15). La ceea ce El a făcut, „nu este nimic de adăugat … şi nimic de scăzut“ (v. 14). „El a făcut orice lucru frumos la timpul său“ (v. 11); creaţia a ieşit perfectă din mâinile lui Dumnezeu. Însă oricare‑ar fi minunile încă vizibile astăzi în natură, noi tot nu o putem admira în splendoarea şi în prospeţimea ei străveche. Omul a întinat‑o şi a degradat‑o prin răutatea lui (v. 16); a supus‑o deşertăciunii (Romani 8.20). Spinii şi pălămida îi aduc aminte de căderea lui (Geneza 3.8). În plus, în mijlocul naufragiului produs de păcat, omul însuşi nu subzistă decât ca o tristă epavă a binecuvântărilor sale trecute. Şi versetul 20 evocă, în cele din urmă, sentinţa din Geneza 3.19: „Ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce“. Acest „un timp pentru a muri“ (v. 2) expiră pentru fiecare, adesea mult prea curând decât ne‑am închipui. Drag cititor, dacă încă nu eşti mântuit, să ştii că de asemenea există un timp pentru a te întoarce la Dumnezeu, şi acesta este astăzi!

Pentru ce nedreptatea? Pentru ce mizeria? Pentru ce asuprirea? Pentru ce conflictele de care este plină lumea? Se fac eforturi pentru a se soluţiona aceste probleme prin doctrine sociale şi economice; eforturi pentru a se remedia prin conferinţe internaţionale… Singura explicaţie adevărată însă nu este dată niciodată, pentru că omul, în orgoliul său, refuză să o recunoască: starea sa de păcat. Domnul, departe de a fi indiferent la toate aceste suferinţe (Plângeri 3.34‑36), Se foloseşte de necazul oamenilor pentru a Se arăta ca singurul Mângâietor adevărat (2 Corinteni 1.3; Isaia 51.12).

Începând cu versetul 4, Predicatorul (Eclesiastul) analizează diferite forme ale „lucrului rău care se face sub soare“ şi de fiecare dată se face auzită concluzia: deşertăciune, goană după vânt, preocupare neplăcută (finalele v. 4, 6, 8, 16). Reflexiile lui au o deschidere generală; până şi lumea le recunoaşte adesea înţelepciunea. Versetul 6 afirmă, de exemplu, că odihna duhului împreună cu o situaţie modestă valorează mai mult decât „amândouă mâinile pline“ împreună cu chin (vezi şi 1 Timotei 6.6). Dacă, din punct de vedere omenesc, o asociere oferă mai multe avantaje şi chiar plăcere în muncă, în umblare sau în luptă (v. 9‑12), pentru creştin, adevărata forţă constă întotdeauna în comuniunea lui personală cu Domnul.

Versetele 1 şi 2 reamintesc ce este cuvenit în prezenţa lui Dumnezeu. Să veghem ca atitudinea şi ţinuta noastră la strângerile frăţeşti să fie respectuoase şi modeste. Teama de Dumnezeu trebuie să‑l caracterizeze pe cel credincios în orice moment şi nu avem dreptul la nicio «destindere» (ieşire de sub această teamă de Dumnezeu), sub pretextul că astăzi suntem în libertatea harului.

Începând cu versetul 10 se vorbeşte din nou despre bogăţii. „Cine iubeşte argintul nu se va sătura de argint…“. Un avar seamănă cu unul care caută să‑şi potolească setea cu apă din mare. Cu cât bea mai mult, cu atât setea sa devine mai intensă. Aşa este înşelăciunea bogăţiilor (Matei 13.22). Avem impresia că ne servim de ban, dar în realitate noi suntem sclavul lui. Una din două: bogăţiile ori sunt păstrate de cei care le stăpânesc, în detrimentul lor spiritual (v. 13), ori pier fără să fi fost de vreun folos cuiva (v. 14; Iacov 5.3)! În final, mai devreme sau mai târziu, omul va trebui la moarte să se despartă de ele (v. 15). «Un giulgiu de înmormântare nu are buzunare», a afirmat cineva. Comorile strânse în mormintele antice nu i‑au urmat pe proprietarii lor dincolo.

Versetele din 1 Timotei 6.17‑19 cuprind reglementarea perfectă, pentru creştin, cu privire la această problemă a bogăţiilor.

„În adevăr, orice om care stă în picioare este numai o suflare… În adevăr, omul umblă ca o umbră; în adevăr, se frământă în zadar, îngrămădeşte bunuri şi nu ştie cine le va strânge…“. Experienţa Eclesiastului confirmă aceste certitudini din Psalmul 39.5,6. Omul, mediul lui, activitatea lui, toate acestea sunt trecătoare. Numai sufletul său există pentru totdeauna şi, în general, tocmai de suflet se ocupă cel mai puţin. „Toată truda omului este pentru gura lui“; sufletul nu i se satură cu bunuri (v. 7). Domnul ne relatează istoria acelui bogat care‑şi înşela propriul suflet, oferindu‑i bunuri pământeşti (Luca 4.4; 12.6‑20). Nu avem o strângere de inimă când ne gândim la multitudinea de existenţe irosite, la cumulul de abilităţi şi de energii consacrate, pentru ce? … pentru a urmări încoace şi încolo ţeluri la fel de inconsistente şi de trecătoare ca şi vântul nestăpânit. Chinuindu‑se astfel, fără odihnă (v. 5) şi fără fericire (v. 6), aceste vieţi vor fi trecut „ca o umbră“ (v. 12) şi totuşi vor trebui să‑I dea socoteală lui Dumnezeu. Creştini, aceasta trebuie să ne deschidă şi nouă ochii! Nu vom mai avea ocazia să ne reîncepem viaţa. Să fie deci folosită în întregime pentru Domnul!

Predicatorul a cercetat lumea. Ce a văzut el pretutindeni? Deşertăciune, suferinţă, dezordine şi nebunie. O întrebare se ridică atunci pentru Înţelept: cum trebuie să se comporte el într‑o asemenea stare de lucruri în care nu poate schimba nimic? Sub formă de maxime care amintesc de cartea Proverbe, Eclesiastul ne dă acum sfaturi ale înţelepciunii şi ale chibzuinţei.

Să nu ne ferim de casa de jale (v. 2‑4)! Ea ne va aduce aminte de cât de firavi suntem şi ne va da un plus de seriozitate. Vederea durerii altora ne va sensibiliza inimile şi poate ne va inspira cuvinte de simpatie, potrivite să îndrepte spre Domnul gândul celor întristaţi.

Să urmărim şi alte recomandări: „Nu te grăbi să te mânii în duhul tău“. Mânia este deseori fiica grabei şi merge însoţită de nebunie (v. 9).

„Nu spune: Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?“ (v. 10; Judecători 6.13). «Să nu credem că astăzi este mai dificil să‑L urmăm pe Domnul decât în zilele părinţilor sau ale bunicilor noştri… Resursele pe care aceştia le‑au găsit în Cuvântul Său şi în comuniunea cu El ne stau şi nouă la dispoziţie pentru a ne conduce într‑o lume care, din punct de vedere moral, nu s‑a schimbat.» (G.A.).

Ce semnifică recomandarea pe care o găsim în versetul 16? Cumva că riscăm să devenim prea riguroşi în umblarea noastră? Cu siguranţă nu înseamnă aceasta! Nu vom avea niciodată o conştiinţă prea sensibilă. Există însă un pericol căruia îi cad victimă deseori cei de curând întorşi la Dumnezeu: acela de a fi exageraţi în atitudinile sau în cuvintele lor, acestea depăşind măsura credinţei pe care o au. În acelaşi timp îi critică cu uşurinţă pe ceilalţi creştini, iar aceasta pur şi simplu deoarece încă nu se cunosc pe ei înşişi (Romani 12.3).

Versetul 21 ne prezintă cealaltă latură, a criticilor cărora, de data aceasta, noi înşine le suntem ţinta. Dacă avem aprobarea Domnului, nu trebuie să le punem la inimă. „Cel care se teme de Dumnezeu iese din toate“ (v. 18), este învăţat să facă faţă situaţiilor celor mai periculoase. Printre aceste pericole, versetul 26 menţionează „femeia a cărei inimă este (ca nişte) laţuri … şi ale cărei mâini sunt lanţuri“. Cel care‑I este plăcut lui Dumnezeu (adică acela care se teme de El şi Îl ascultă) poate avea încredere că va fi păzit şi că va scăpa, dar „cel păcătos va fi prins de ea“. Două istorii opuse ilustrează acest avertisment: cea a lui Iosif (Geneza 39.7…) şi cea, tragică, a lui Samson trădat de Dalila (Judecători 16.4…). Tineri creştini, să medităm mai mult asupra acestor două exemple!

„Pentru orice lucru este un timp şi o judecată“ (v. 6). Atunci când un candidat are de susţinut un examen, două zile sunt importante: cea a probelor şi apoi cea a rezultatelor. Timpul pe care Dumnezeu i‑l alocă fiecăruia pe pământ corespunde celei dintâi dintre aceste zile; cea a judecăţii însă va veni inevitabil. Păcătosul, în inconştienţa lui, profitând de faptul că „sentinţa împotriva unei fapte rele nu se execută imediat“ (datorită răbdării lui Dumnezeu), înmulţeşte relele (v. 11) … şi nenorocirile (v. 6). „Omul nu‑şi cunoaşte timpul“ (cap. 9.12; Ieremia 8.6,7), nici „ce va fi“ (v. 7), pe când înţeleptul, învăţat de Dumnezeu, pricepe toate lucrurile (v. 1; 1 Corinteni 2.15,16). Asemeni lui Pavel, gândul referitor la tribunalul lui Hristos îi dă teamă. Înţelegând însemnătatea timpului actual, solemnitatea judecăţii (v. 5), el caută cu înflăcărare să‑I fie plăcut Domnului (2 Corinteni 5.9‑11). Eclesiastul nu a avut, ca noi, revelaţia cu privire la viitor. El cunoştea, cu toate acestea, importanţa acestei temeri de Dumnezeu şi afirmă că „totul va fi bine pentru cei care se tem de Dumnezeu“ (v. 12). Ei vor întâmpina probabil persecuţia, dar nimeni nu va avea puterea să le întemniţeze duhul (v. 8, 9). Nimic nu‑i va putea despărţi de dragostea lui Hristos (Romani 8.35).

„Toate sunt la fel tuturor…“, declară versetul 2. În viaţa fiecăruia, Dumnezeu îngăduie o succesiune de evenimente – pe care noi le numim, după caz, fericite sau nefericite – ca să vadă dacă vreunul dintre acestea va întoarce spre El inima făpturii Sale. De altfel, Domnul n‑a promis niciodată că cel credincios va fi scutit de încercări după convertirea sa. Însă diferitele împrejurări din viaţă, care ne afectează sănătatea, munca sau familia, sunt ocazia de a arăta în ce fel credinţa creştină schimbă felul nostru de a le traversa. După un eşec la examen, de exemplu, acolo unde un tânăr necredincios va vorbi de neşansă sau de nedreptate, copilul lui Dumnezeu va recunoaşte mâna sigură şi înţeleaptă a Tatălui său ceresc. „Alergarea nu este pentru cei iuţi, nici lupta pentru cei puternici“ (v. 11; comp. cu Romani 9.16). Omul lui Dumnezeu este cel care le câştigă. 2 Timotei 4.7 ne prezintă un bătrân întemniţat, sărac, care‑şi isprăvise alergarea şi luptase lupta cea bună.

Parabola omului sărac şi înţelept (v. 13‑15) ne îndreaptă privirile spre Isus. El ne‑a eliberat de Vrăjmaşul cel puternic (comp. cu Evrei 2.14,15). Este o invitaţie pentru noi, acum, să nu fim nerecunoscători, nici uituci ca locuitorii acelei mici cetăţi, ci să ascultăm cuvintele Sale (v. 15, 16; 1 Corinteni 11.24).

Să luăm bine seama la acest panou de avertizare din versetul 8: „pe cel care răstoarnă o împrejmuire îl muşcă un şarpe“. Dumnezeu a pus în jurul fiecăruia dintre noi bariere de protecţie (de exemplu, autoritatea părinţilor sau a educatorilor). El ştie ceea ce se află de cealaltă parte a împrejmuirii. Noi ne imaginăm uneori că sunt avantaje de care El ne privează. Dar nu! Ceea ce El doreşte este ca noi să evităm o muşcătură periculoasă. Şarpele pândeşte, şi lui nu‑i trebuie nicidecum o spărtură largă pentru a se putea strecura. Puţin păcat, „puţină nebunie“ (v. 1), de ajuns pentru a compromite mărturia copilului lui Dumnezeu (comp. cu 1 Corinteni 5.6) şi pentru a înlocui mireasma lui Hristos cu mirosul greu al putrezirii (Galateni 6.8)!

Nebunia celor care guvernează este deosebit de detestabilă (v. 5…). Ea are consecinţe asupra tuturor celor care le sunt supuşi: unii ajung victimele lor, alţii ajung să le urmeze exemplul rău (de exemplu: 2 Împăraţi 21.9,16). Aceasta însă nu este un motiv pentru a vorbi de rău autorităţile, nici măcar pentru a gândi rău despre ele (v. 20). Dimpotrivă, datoria noastră creştină este de a ne ruga pentru stăpâniri (1 Timotei 2.1,2).

Versetul 12 ne vorbeşte despre Hristos, Cel Înţelept prin excelenţă. „Toţi … se minunau de cuvintele de har care ieşeau din gura Lui“ (Luca 4.22).

„Faţa apelor“ ar putea părea locul cel mai puţin adecvat pentru a răspândi acolo pâinea (v. 1). Această pâine însă este Cuvântul vieţii, iar apele ne vorbesc despre lume, în starea ei de tulburare şi de agitaţie. Şi este bine că Domnul ne cheamă să răspândim evanghelia cu largheţe (v. 2), fără să privim la greutăţi (v. 4), fără să punem întrebări (v. 5; Ioan 3.8) şi fără să slăbim ritmul (v. 6). Iar dacă avem tendinţa apoi să ne atribuim vreun merit, să ne amintim de sfârşitul versetului 5: „Dumnezeu, care face totul“. Versetul 3 evocă harul, esenţa evangheliei (Isaia 55.10,11), însă – în aceeaşi măsură, de fapt – anunţă şi judecata.

„Bucură‑te, tinere, în tinereţea ta, … umblă pe căile inimii tale…“ – este filosofia multor tineri nepăsători. Sfârşitul frazei însă este o adevărată provocare la a‑i aduce să reflecteze: … „dar să ştii că, pentru toate acestea, Dumnezeu te va chema la judecată“ (v. 9). «Da, Dumnezeu îţi va cere socoteală pentru fiecare nebunie de‑a ta. Pentru cine şi pentru ce ai trăit? „Toate acestea“ nu se mărginesc la pământ. Există un Dumnezeu şi acest Dumnezeu este Judecător.» (H.R.). Prieten cititor încă neîntors la Dumnezeu, fie ca acest avertisment să te conducă la versetul 1 din capitolul 12!

„Adu‑ţi aminte de Creatorul tău în zilele tinereţii tale“ (v. 1). Acesta este momentul favorabil pentru a ne întoarce la Domnul şi pentru a ne pune toate capacităţile în serviciul Său; cu vârsta, puterile scad şi inima tinde să se împietrească. Versetele 2‑7 evocă într‑un mod alegoric bătrâneţea şi moartea.

Vine şi concluzia cărţii, în mod tragic identică cu introducerea (v. 8; comp. cu cap. 1.2). Cât de mult ar trebui să‑I mulţumim Domnului că această carte prezintă numai o latură a adevărului! La revelaţia Dumnezeului judecător (v. 14) se adaugă astăzi cea a Dumnezeului Mântuitor. Iată de ce, mai mult decât oricare alta, această parte a Scripturii nu trebuie separată de contextul Cuvântului divin! Diferitele „culegeri“ ale Bibliei „sunt date de un singur Păstor“, toate dictate de acelaşi Duh (v. 11). Să lăsăm ca aceste cuvinte, toate împreună, asemeni unor „ţepuşe“ sau „piroane înfipte“, să pătrundă în conştiinţa noastră, pentru a o face sensibilă la mântuire. Spre deosebire de cărţile oamenilor, Cuvântul lui Dumnezeu nu ne va obosi niciodată, dacă‑l studiem cu rugăciune (v. 12). El ne va învăţa care este „datoria oricărui om“: să se teamă de Dumnezeu şi să păzească poruncile Lui. Toate celelalte nu sunt decât deşertăciune.

Să nu abordăm această carte fără ca mai întâi să‑I cerem Domnului să ne păzească de orice gând profan.

„Eclesiastul“ ne‑a învăţat că lumea nu poate umple vidul din inima omului; „Cântarea“ ne va prezenta acum dragostea divină, singura care‑l poate umple. Precizăm că aici este vorba, înainte de toate, figurativ, de relaţiile viitoare ale Împăratului, Hristos, cu Israel, Soţia Sa pământească. În momentul în care se va „deschide“ împărăţia Sa, afecţiunile acestui popor vor fi reanimate şi vor răspunde, în sfârşit, celor ale adevăratului Solomon. Vom sublinia însă în lectura noastră mai ales ceea ce se poate aplica în mod practic nevoilor actuale ale creştinului. Dragostea este legătura vitală care‑l uneşte pe fiecare răscumpărat cu Mântuitorul lui: a Lui pentru noi este infinită, de neclintit; a noastră pentru El, cât de slabă şi de inconsecventă este! Să‑I cerem ca El să ne tragă, pentru a putea alerga după El (v. 4).

Versetele 5 şi 6 conţin mărturisirea trecutului vinovat. Cea care vorbeşte aici ştie bine că, dacă este plăcută, aceasta nu se datorează nicidecum propriilor ei merite (citiţi Efeseni 1.6b). Însă versetele 7 şi 8 arată cum ea acum doreşte prezenţa Păstorului, iar versetul 12, cum Îl doreşte pe Împăratul. Ea Îl iubeşte; El este neîncetat pe inima ei, ca un săculeţ cu mir parfumat care‑i impregnează veşmintele şi care o însoţeşte în toate locurile (v. 13; 2 Corinteni 2.14‑16).

Prin fructele sale se deosebeşte un măr de copacii pădurii (v. 3). În mijlocul oamenilor, numai Hristos a produs pentru Dumnezeu acest fruct a cărui dulceaţă o pot savura acum răscumpăraţii Săi (v. 5; Numeri 18.13). Precum Maria la picioarele Domnului ei, noi suntem chemaţi să ne hrănim ascultând Cuvântul Lui.

„Steagul Lui peste mine“ este „dragostea“ (v. 4). Ostaşi ai lui Isus Hristos, noi nu ne urmăm Comandantul constrânşi, ci din dragoste pentru Persoana Lui!

Biblia se încheie cu promisiunea Sa: „Iată, Eu vin curând“ (Apocalipsa 2.7,12,20). Ce ecou au aceste cuvinte în inima acelora care‑L iubesc! „Glasul Preaiubitului meu! Iată‑L că vine“ (v. 8). Până la trezirea zorilor, să ştim să rămânem, asemeni unei porumbiţe sperioase, în crăpătura stâncii, la adăpost de întinăciuni şi de pericole (v. 14, 17). Şi să nu avem încredere în „vulpile mici“ care strică viile în floare (v. 15)! Crescând, aceste vulpi mici vor deveni din ce în ce mai crude (Romani 6.14). Şi, odată cu floarea, va dispărea în plus orice speranţă de fruct. Să nu tolerăm astăzi o asemenea fraudă mică, un astfel de păcat aparent neînsemnat, care mai târziu ne vor domina, frustrându‑L pe Domnul de rodul care‑I aparţine!

Să nu ne mirăm dacă avem dificultăţi în a găsi prezenţa Domnului în patul nostru (v. 1; imagine a lenei) sau, prin contrast, în hărmălaia cetăţii (v. 2)! Dimpotrivă, pe genunchi şi în reculegere în camera noastră Îl putem întâlni întotdeauna pe Acela care ne iubeşte sufletul (comp. cu v. 4). Dar chiar şi acolo, să nu vină nimic să ne distragă şi să ne tulbure comuniunea (v. 5)!

Din pustie, imagine a lumii aride, un parfum se poate înălţa până la Dumnezeu (v. 6). Cândva, Isus a traversat tot această lume şi întreaga Sa viaţă a fost doar „de bun miros“ pentru Tatăl. Mirul vorbeşte despre suferinţele Sale (de la leagăn până la mormânt; Matei 2.11b; Ioan 19.39); tămâia, despre diversitatea perfecţiunilor Sale morale. În sfârşit, „toate felurile de pudre ale negustorilor“ sugerează experienţele cotidiene în care Dumnezeu Se simte glorificat. Un astfel de parfum, cel al lui Isus, suntem şi noi chemaţi să‑l facem să se înalţe către Dumnezeu.

Curând, pentru Israel ca şi pentru Biserică, va fi sfârşitul pustiei (v. 6; comp. cu Numeri 21.19,20). Adevăratul Solomon va fi pregătit totul în vederea odihnei mileniale (v. 7‑10). Pe El Îl va împodobi coroana Sa, iar ziua aceea va fi cea a „veseliei inimii Lui“ (v. 11; Psalmul 132.18).

În timp ce Domnul contemplă cu încântare frumuseţea Soţiei Sale, spre ce se îndreaptă privirile acesteia? Prea adesea ne lăsăm orbiţi de atracţiile strălucitoare şi exaltante ale lumii (Libanul)! În inconştienţa în care ne aflăm, nu distingem acolo „vizuinile leilor“, nici leoparzii vicleni (v. 8). Domnul însă vede pericolele la care suntem expuşi în acest mediu fascinant şi caută cu blândeţe să ne detaşeze de acesta: „Vino cu mine din Liban…“ (v. 8). Iar ceea ce ar trebui să ne îndepărteze este dragostea pentru El, mai degrabă decât teama de pericol. „Sora Mea, mireaso“: aceste nume reprezintă tandrul apel spre a relua legătura cu El. Domnul are asupra sufletului pe care‑l iubeşte drepturi exclusive. Ea este o „fântână pecetluită“, din care numai El are dreptul să bea, „o grădină închisă“, unde nimic străin nu are voie să intre şi ale cărei flori, fructe şi parfumuri sunt rezervate doar pentru El. Dar, „ca să‑i picure miresmele“, trebuie uneori să sufle vântul încercării sau briza din sud (v. 16). În felul acesta, sentimentele pentru El se vor redeştepta, prezenţa Lui va fi dorită şi El Însuşi, răspunzând acestei invitaţii („să vină Preaiubitul“), va avea plăcerea să culeagă, să guste şi să împartă ceea ce slaba noastră dragoste Îi va fi pregătit (cap. 5.1).

De câte ori nu ne putem recunoaşte şi pe noi în egoismul şi în nepăsarea vinovată a preaiubitei! Isus bate la uşa inimii noastre. Lipsa de ardoare spirituală însă, plăcerea pentru comoditate sau neglijarea de a ne judeca fac să găsim nenumărate scuze pentru a nu asculta de vocea Duhului Său. Cu tristeţe, Domnul „pleacă“ (v. 6). Să ştim atunci – pentru a regăsi comuniunea cu El – să manifestăm înflăcărarea tinerei soţii! Pentru a‑L descrie pe Preaiubitul ei, ea nu are termeni suficient de arzători, nici comparaţii suficient de convingătoare. Şi noi, dragi prieteni, ce‑am avea de spus dacă ne‑ar întreba cineva cu privire la Domnul Isus? (comp. cu Matei 16.15,16). Cu ce este El mai mult decât acesta sau acela? (v. 9). Am şti noi să vorbim despre dragostea şi puterea Lui, precum şi despre coborârea şi ascultarea Lui până la moarte de cruce? Am avea noi ceva de spus despre harul şi înţelepciunea Lui, despre perfecţiunile umblării şi lucrării Sale? „Nu are … o înfăţişare care să ne facă să‑L dorim“, spunea Israel prin gura profetului (Isaia 53.2). Frumuseţea gloriilor morale ale lui Mesia (ascunse poporului necredincios) o fac însă pe Soţie să strige: „Toată Fiinţa Lui este de dorit“ (v. 16). Această Persoană este cu adevărat Obiectul tuturor dorinţelor noastre?

Descrierea înflăcărată pe care Sulamita a ştiut să o facă despre Preaiubitul ei le‑a atras şi pe altele să‑L caute. Un astfel de rezultat trebuie să aibă şi mărturia noastră. Cei care ne înconjoară nu se înşală în această privinţă. Numai accente izbucnind din plinătatea inimilor noastre îi pot conduce la Isus. „Fiicele Ierusalimului“ au auzit vorbindu‑se din nou despre splendoarea Mirelui, dar cât priveşte frumuseţea Miresei, aceasta le este deja vizibilă. Ea este „cea mai frumoasă dintre femei“ (v. 1, 13). Frumuseţea morală a Adunării, reflectare a celei a lui Isus, îi va pregăti pe cei neîntorşi la Dumnezeu să primească evanghelia.

Dar, înainte de toate, această frumuseţe este apreciată de Domnul (v. 4). El de asemenea are ochii asupra aceleia pe care a iubit‑o până la moarte. Şi ce vede în ea? Perfecţiunea cu care El Însuşi a înveşmântat‑o (comp. cu Ezechiel 16.7‑14). El poate din nou s‑o numească „desăvârşita Mea“ (v. 9), iertându‑i indiferenţa şi nereţinând decât un lucru: că ea nu s‑a ruşinat cu El; a mărturisit public numele Lui. La rândul Său, El o recunoaşte ca fiind a Lui înaintea lui Dumnezeu (Matei 10.32). Şi noi ne gândim la clipele apropiate în care Mirele divin Îşi va prezenta Lui Însuşi Adunarea Sa, fără pată, fără zbârcitură, fără nimic de felul acestora, ci sfântă şi fără cusur pentru eternitate (Efeseni 5.27; 1.4).

Psalmul 45.11 îi declara Miresei pământeşti: „Împăratul va dori frumuseţea ta, pentru că este Domnul tău: adoră‑L“; acum „Cântarea“ conţine un fel de răspuns la această invitaţie: „Eu sunt a Preaiubitului meu…“, spune logodnica Împăratului (v. 10). Ea este conştientă de legăturile care o unesc cu El: El este Domnul ei. Ea se mândreşte nu cu poziţia de regină, ci cu dragostea Soţului. Nu numai frumuseţea ei (descrisă în v. 1‑9) este ceea ce doreşte Împăratul. Ea afirmă plină de siguranţă: „dorinţa Lui este pentru mine“ (v. 10). Am putea spune că acolo se află nota cea mai înaltă a Cântării … şi în acelaşi timp cea mai modestă. A fi siguri că Domnul ne iubeşte nu este o pretenţie, pentru că această dragoste nu este nicidecum fondată pe meritele noastre. Sufletul este statornicit în har. Şi sperăm că fiecare dintre cititorii noştri are această siguranţă, că este iubit personal de Domnul Isus.

În via lui Israel, nepăzită şi atât de mult timp neroditoare, vom vedea în sfârşit muguri şi flori, promiţând o recoltă măreaţă (v. 12). Ei bine, fiecare răscumpărat este acum chemat să aducă închinare lui Dumnezeu prin Isus Hristos, oferind aceste fructe delicioase ale laudei păstrate pentru Preaiubitul (v. 13; Evrei 13.15; Deuteronom 26).

Afecţiunile Soţiei iudeice, după toate încercările care le vor fi purificat, nu vor avea seninătatea fericită a celor ale Bisericii, astăzi. Aceasta se bucură cu Hristos de relaţii deja ferm statornicite. Binecuvântat fie Dumnezeu că pentru noi nu mai există „dacă“, nici verbe la modul condiţional (v. 1, 2)! Numele noastre sunt săpate în gravuri de „peceţi“ pe umerii şi pe inima Marelui nostru Preot (v. 6; Exod 28.11,12,29). Noi avem parte de această dragoste desăvârşită care înlătură frica (1 Ioan 4.18). Crucea este locul unde noi am cunoscut‑o în expresia ei supremă. Acolo dragostea a fost mai mare decât păcatul nostru şi mai puternică decât pedeapsa cuvenită lui: moartea. Nici chiar apele înspăimântătoare ale judecăţii n‑au putut atinge dragostea din inima binecuvântată a Mântuitorului (v. 7; Psalmul 42.7).

În „sora mică“ a lui Iuda le recunoaştem pe cele zece seminţii, care numai după aceasta vor atinge deplina lor dezvoltare spirituală (v. 8). Atunci va domni pacea (v. 10) şi întreaga vie a lui Israel va repurta roade (v. 11, 12). Va avea acolo pentru adevăratul Solomon deopotrivă mărturie şi laudă (v. 13). Astăzi însă Domnul doreşte să le audă rostite cu vocile noastre, din inimile noastre. Împreună cu Duhul, Mireasa răspunde: „Amin, vino, Doamne Isuse…“ (v. 14; Apocalipsa 22.17,20).

Daniel se distinge de ceilalţi profeţi prin câteva trăsături deosebite. Una dintre ele este că în cartea sa el îmbrăţişează „timpurile naţiunilor“ (Luca 21.24b), cu alte cuvinte, această perioadă foarte lungă care se aşterne între strămutarea în Babilon şi restabilirea viitoare a lui Israel sub domnia lui Hristos. O altă trăsătură o constituie faptul că acest om al lui Dumnezeu ne vorbeşte şi prin exemplul său. Câte lecţii preţioase putem învăţa împreună cu el! Cea dintâi dintre acestea este hotărârea fermă de inimă de a nu se întina… (v. 8). Ca tânăr străin adus la curtea unui monarh păgân, el ar fi putut găsi destule scuze pentru a se conforma regimului imperial (contrar rânduielilor legii). Şi ce mai rămăsese din cultul iudaic, de vreme ce o parte din vasele templului distrus se aflau la Babilon? (v. 2). Nu era el însuşi doar un captiv, obiect al unei bunăvoinţe speciale, din moment ce, dispreţuind bucatele împăratului, prin faptul că le refuzase, ar fi trebuit să atragă într‑un mod periculos atenţia asupra lui şi asupra prietenilor săi? Pentru acest om al credinţei însă, nici dificultăţile personale, nici mediul ostil, nici falimentul cultului iudaic nu răpesc, orice‑ar fi, autoritatea cuvântului Dumnezeului său. Dragi prieteni, are acest Cuvânt aceeaşi valoare şi pentru noi? Atunci să fim la fel de atenţi ca şi aceşti tineri, pentru a elimina din „regimul“ nostru tot ceea ce poate să ne întineze trupul şi duhul (2 Corinteni 7.1).

Dacă noi nutrim dorinţa de a fi credincioşi, atunci putem conta întotdeauna pe ajutorul Domnului pentru aceasta. El este stăpân pe împrejurările noastre, iar când noi luăm în mod curajos poziţie pentru Domnul, El nu va permite, din pricina gloriei Sale, ca noi să fim făcuţi de ruşine în faţa lumii. „Pe cei care Mă onorează îi voi onora“ – este promisiunea Sa de neschimbat (1 Samuel 2.30). Pentru Daniel şi pentru tovarăşii săi, Dumnezeu intervine aici în două moduri. În primul rând, îi creează lui Aşpenaz o dispoziţie de inimă pentru a fi favorabil (comp. cu istoria lui Iosif: Geneza 39.21). În al doilea rând, El permite ca aspectul fizic al celor patru tineri să justifice schimbarea hranei. Pe plan spiritual, unii tineri credincioşi care se află la studii se găsesc poate în aceeaşi situaţie cu a lui Daniel şi a celor trei prieteni ai săi. Din punct de vedere omenesc, abţinerea de la anumite surse de instrucţii şi culturi, considerate acum ca fiind indispensabile, i‑ar pune în inferioritate faţă de tovarăşii lor. Dacă ei renunţă la acestea prin credinţă, binecuvântarea de sus le este asigurată. Aşa a fost cu aceşti patru studenţi: ei şi‑au trecut în mod strălucit examenul şi vor fi apoi martori credincioşi pentru Dumnezeu, în timp ce despre alţi tineri nu vom mai auzi vorbindu‑se nimic (Psalmul 119.98‑100).

Cât de mult se aseamănă vremea lui Daniel cu cea a lui Iosif! Dumnezeu îi vorbeşte lui Nebucadneţar, precum lui Faraon odinioară, prin intermediul viselor profetice (Geneza 41). Iar cel pe care El îl pregăteşte să interpreteze visele este şi de data aceasta tot un tânăr captiv de neam din Israel. Faptul că Daniel s‑a ferit de orice necurăţie (comp. cu Geneza 39) este ceea ce l‑a învrednicit să fie ales pentru a revela tainele lui Dumnezeu. Iar în aceeaşi măsură în care şi noi ne vom păstra neîntinaţi de lume, Domnului Îi va face plăcere să ne instruiască şi să Se slujească şi de noi.

Remarcăm cum Daniel rămâne în umbră până când incapacitatea oamenilor de a înţelege gândurile lui Dumnezeu este constatată cum se cuvine. Caldeenii înşişi afirmă: „Nu este niciun om … care să poată arăta lucrul acesta … decât dumnezeii…“ (v. 10, 11; capitolul 5.11). Ei nu fac altceva decât să‑şi recunoască ignoranţa, precum altădată vrăjitorii Egiptului (Exod 8.19). Concluzia caldeenilor ar fi trebuit să‑l umilească şi să‑l încurce pe monarhul orgolios, dar din contră! Cuprins de o mare mânie, el porunceşte să fie ucişi toţi înţelepţii.

Prin contrast, versetul 14 scoate în evidenţă prudenţa şi buna judecată a lui Daniel. El cere să se rezerve un timp pentru a putea aduce toată această problemă înaintea lui Dumnezeu.

Să observăm înlănţuirea: „Atunci“ Daniel s‑a rugat cu prietenii lui (v. 17, 18)… „Atunci taina a fost descoperită lui Daniel“. „Atunci Daniel L‑a binecuvântat pe Dumnezeul cerurilor“ (v. 19). Să facem cunoscut lui Dumnezeu cererile noastre este cea dintâi îndatorire a noastră, „în orice“ (Filipeni 4.6). Apoi Daniel îi pune în temă şi pe cei trei prieteni ai săi, pentru a i se alătura în rugăciune. Ce mare privilegiu este acesta, să poţi împărtăşi o greutate cu prieteni creştini şi să o poţi aduce înaintea Domnului împreună cu ei! Şi ce eficacitate deosebită este legată de aceasta, pentru că, în felul acesta, devenim beneficiarii promisiunii Sale categorice (Matei 18.19)!

Dumnezeu nu poate rămâne surd la rugăciunile acestor oameni care se tem de El. Îi descoperă taina robului Său (Psalmul 25.14). Un altul poate că ar fi alergat degrabă la împărat. Pentru Daniel însă, un lucru este de cea mai mare urgenţă: să‑I mulţumească Dumnezeului Său şi să‑I aducă închinare (comp. cu Geneza 24.26). Numai după aceea el este condus la Nebucadneţar. Şi vedem strălucind din nou una dintre cele mai frumoase trăsături ale acestui om al lui Dumnezeu: smerenia sa. Ca şi Iosif (Geneza 41.16), Daniel se şterge pe sine, pentru a‑I atribui toată gloria doar lui Dumnezeu (v. 30; cap. 1.7). Dragi credincioşi, câtă vreme Domnul a găsit cu cale să ne folosească pentru o slujbă, să învăţăm să ne ştergem pe noi, pentru a‑I lăsa Lui toate meritele pentru aceasta şi toate roadele.

Într‑un mod impresionant de concis, istoria naţiunilor îi este prezentată împăratului prin această ciudată statuie de om, constituită din cap până‑n picioare din metale diferite. Capul de aur reprezintă cel dintâi imperiu universal, cel al Babilonului, înfiinţat după ce Dumnezeu Şi‑a retras tronul din mijlocul lui Israel. Strălucitoare, dar de scurtă durată, această monarhie a făcut loc împărăţiei medo‑persane (pieptul de argint) căreia, la rândul ei, i‑a succedat imperiul grec al lui Alexandru (pântecele şi coapsele de aramă). În sfârşit, pulpele şi picioarele personajului evocă un al patrulea imperiu, tare ca fierul, brutal, distrugător, în care nu ne este greu să recunoaştem imperiul roman. Istoria lui – începând cu invaziile barbare, moment când a îmbrăcat cea dintâi formă a sa – este în prezent întreruptă de ceea ce numim „paranteza Bisericii“. Potrivit profeţiei însă, acest imperiu va trebui în curând să fie reconstituit, pentru puţină vreme. Va fi în el un element de slăbiciune, sugerat prin amestecul lutului cu fierul (cei zece împăraţi distincţi ai fiarei romane; Apocalipsa 17.12), ceea ce îl va face vulnerabil (v. 41, 42). Atunci piatra desprinsă fără mână, adică introducerea Împărăţiei lui Hristos, va pune capăt dominaţiei omului „care este din ţărână“ (Psalmul 10.18), spre fericirea acestuia.

Pentru a le da un centru religios comun acelor popoare disparate peste care domnea, Nebucadneţar a înălţat o colosală statuie de aur în câmpia Dura. Acest act de idolatrie este simbolic. El evocă ceea ce stăpâneşte inima oamenilor: 1. statuia este din aur, metal care este obiectul unei veneraţii universale; 2. are forma unui om şi, în adevăr, acesta tinde să se adore pe sine, să se pună în locul lui Dumnezeu; 3. se aseamănă neliniştitor de mult cu chipul fiarei din timpul apocaliptic, căreia fiecare om va fi constrâns să i se închine, pentru a nu fi pedepsit cu moartea. Rămăşiţa credincioasă a lui Israel se va afla atunci în acea teribilă punere la probă (Apocalipsa 13.15…). Şadrac, Meşac şi Abed‑Nego ilustrează această rămăşiţă. Va interveni oare Dumnezeu pentru a‑i scăpa? Astfel răsuna sfidarea împăratului! Noi „n‑avem nevoie să‑ţi răspundem asupra acestui lucru“, afirmă aceşti tineri (v. 16). Credinţa celui credincios nu trebuie să se justifice înaintea celor necredincioşi. Aprobarea Domnului îi este de ajuns. Nici ameninţările nu pot acum să‑i abată pe aceşti trei martori de la ascultarea strictă de Dumnezeu, după cum înainte nu reuşise nici tentaţia bucatelor alese. După ce s‑au arătat credincioşi în lucrurile mici (cap. 1), ei se dovedesc acum a fi credincioşi şi în cele mari (Luca 16.10).

Acest capitol ne arată ceea ce credinciosul trebuie să facă, ceea ce Satan poate să facă, dar, de asemenea, şi ceea ce Dumnezeu face. „Nu te teme … Eu voi fi cu tine…; când vei umbla prin foc, nu vei fi ars şi flacăra nu te va mistui“. Aceasta este promisiunea făcută în Isaia 43.1,2 rămăşiţei credincioase. Şi Dumnezeu o va împlini. Aruncaţi în cuptor, cei trei nu numai că nu au suferit niciun rău, ci acolo ei au avut o minunată întâlnire. În misteriosul lor Însoţitor de moment Îl recunoaştem fără dificultate pe Fiul lui Dumnezeu. Da, cuptorul încercării este un loc de privilegiată întâlnire între Domnul şi ai Săi.

În timp ce focul i‑a nimicit pe oamenii numiţi să‑i arunce în flăcări pe cei condamnaţi, nici aceştia, nici nimic din ce le aparţinea n‑au prins nici măcar miros de foc. Un singur lucru este consumat în cuptor: legăturile care‑i împiedicaseră (v. 25). Nu acesta este adesea rezultatul încercării pentru creştin? Îl eliberează de una sau de alta din legăturile cu care lumea îl înfăşurase şi îi permite să umble liber în compania Domnului Isus.

Mânia împăratului a făcut loc consternării (v. 24). Aceşti martori tineri au ştiut, expunându‑şi viaţa, să‑i demonstreze împăratului realitatea credinţei lor şi să‑i dea o mărturie vizibilă despre Dumnezeul lor.

Acest paragraf reproduce fără vreun comentariu o proclamaţie a lui Nebucadneţar. Ce discurs, în adevăr cu totul diferit de cele pe care le pronunţă de obicei şefii de stat! Mai curând asistăm aici în faţa unei mărturii aduse înaintea tuturor locuitorilor lumii. În ce ne priveşte, în măsura noastră, nici noi să nu ne temem să rostim cu glas tare ceea ce Domnul a făcut pentru noi.

Împăratul începe prin a‑şi aduce aminte de condiţia sa de odinioară. Se afla în pace (v. 4) – însă pacea lui era una înşelătoare; prospera – însă viaţa unui om nu stă în bunurile lui (Luca 12.15); tot ceea ce Dumnezeul cel Preaînalt îi pusese în mâini nu folosise decât pentru a‑şi hrăni orgoliul şi mulţumirea de sine. Pentru a‑l smulge din această falsă siguranţă, i‑a fost trimis un gând care a avut fericitul rezultat de a‑l înspăimânta şi de a‑l tulbura (v. 5). Ce groază minunată! Neliniştea este deseori primul semn al lucrării lui Dumnezeu asupra unei conştiinţe. Dar şi de data aceasta, numai după ce a epuizat toate resursele omeneşti: ghicitori, vrăjitori, caldeeni, cititori în stele…, şi numai după ce neputinţa lor este dovedită din plin (2 Timotei 3.9), Nebucadneţar este dispus să accepte interpretarea lui Daniel. El distinge în acesta „duhul dumnezeilor sfinţi“ (v. 8, 18; comp. cu Geneza 41.38). Singur Duhul lui Dumnezeu este Cel care poate să explice Cuvântul lui Dumnezeu (1 Corinteni 2.11).

Putem înţelege uşor lupta interioară care se dă în inima lui Daniel atunci când descoperă semnificaţia visului. A rosti adevărul în astfel de împrejurări echivala cu a se expune morţii. Dar el nu se dă bătut. Sentimentul că a primit o misiune de la Dumnezeu îi dă curaj să dezvăluie înaintea ochilor împăratului cartea viitorului acestuia. Este un curaj care nu exclude nicidecum înţelepciunea şi blândeţea; el ştie să vorbească într‑un spirit de har, „dres cu sare“ (Coloseni 4.6). Fie ca Domnul să ne încurajeze prin exemplul acestui slujitor credincios! Noi, cei care cunoaştem din Cuvânt care va fi soarta veşnică a păcătoşilor nepocăiţi, să nu ascundem această parte grozavă a Adevărului, de teamă că vom displăcea oamenilor.

Copacul cel mare, imagine a împăratului, reprezintă, de asemenea, lumea în general (vezi Ezechiel 31.3‑9). Orgolioasă şi prosperă (v. 4), ea este organizată pentru a satisface toate nevoile şi toate poftele umanităţii. Umbra ei protectoare şi „ramurile“ ei felurite oferă fiecăruia locul său şi hrana sa (v. 21). Lumea însă nu uită decât un singur lucru, că „Cel Preaînalt stăpâneşte“ (v. 25). Astfel, judecata va veni asupra ei; Dumnezeu însă, prin Cuvântul Său, ne avertizează pe fiecare. „Rupe‑o cu păcatele tale“ ne spune el (v. 27) şi împacă‑te cu Dumnezeu (comp. cu Isaia 58.6,7)!

Răbdarea lui Dumnezeu i‑a acordat împăratului douăsprezece luni pentru a o rupe cu păcatele sale (v. 27, 29). Vai, rădăcina lor tainică, mândria, nu a făcut decât ca acestea să crească peste măsură (cap. 5.20)! Vine ziua când Nebucadneţar însuşi dă semnalul dezastrului său: el pronunţă fraza nebunească prin care tinde să se facă egal cu Dumnezeu (v. 30). Nici n‑a sfârşit de vorbit, că sentinţa divină şi cade din cer ca un fulger, iar ceea ce este anunţat îşi găseşte împlinirea „în acelaşi ceas“ (v. 33). Cea mai impunătoare persoană de pe pământ îşi pierde raţiunea şi este coborâtă la rangul unui dobitoc stupid. De fapt, supunerea faţă de voia lui Dumnezeu este singurul lucru care‑l înalţă pe om.

De îndată ce împăratul învaţă să‑şi ridice ochii spre ceruri, este restabilit. El, cel care de la înălţimea palatului său trâmbiţase puterea forţei sale şi gloria măreţiei sale, de acum înainte proclamă în faţa întregului pământ: „Eu … laud şi înalţ şi preamăresc pe Împăratul cerurilor…“. Ce schimbare în inima acestui om, ieri un necredincios, astăzi un adorator! El recunoaşte temeiul lecţiei pe care a învăţat‑o. Cel Preaînalt, care‑l „înalţă pe cel mai de jos dintre oameni“ (v. 17b), îi „poate smeri pe cei care umblă cu mândrie“ (v. 37; Luca 18.14). La această relatare, versetul 10 din Psalmul 2 poate veni ca o concluzie: „Şi acum, împăraţilor, fiţi înţelepţi…“.

Vremea lui Nebucadneţar fusese marcată de persecuţia celor credincioşi (v. 3). Cea a succesorului său, Belşaţar, se evidenţiază, din contră, prin indiferenţă religioasă, prin abundenţă lesnicioasă şi prin căutarea plăcerilor. În istoria lumii, asemenea perioade se tot succed şi epoca noastră „luminată“ şi tolerantă se aseamănă mult cu cea a necredinciosului Belşaţar. Creştinii nu mai sunt persecutaţi în ţările noastre. Dumnezeu însă este insultat în alt mod; avem imaginea acestui alt mod prin acest ospăţ. Pentru a‑şi împodobi masa, regele nelegiuit nu se teme să aducă vasele sfinte de la Templu. Şi desfrâul continuă de minune … până se petrece un lucru înspăimântător. Pe tencuiala zidului, „în faţa candelabrului“ (comp. cu Numeri 8.2), o mână se arată, trasează câteva cuvinte, dispare… Împăratul se îngălbeneşte, genunchii i se izbesc unul de altul; mai‑marii sunt şi ei înspăimântaţi. Ce înţelept va putea citi tragica scriere? (1 Corinteni 1.19). Prinţul uşuratic şi lumesc nu‑l cunoaşte pe Daniel (comp. cu Exod 1.8). Împărăteasa‑mamă însă va şti să‑l desemneze. Cum nici pe departe nu s‑ar fi pus problema profetului, nici ea nu se afla la ospăţ. Despărţirea de lume şi discernământul spiritual merg împreună.

Pe oamenii acestei generaţii însă, Dumnezeu îi avertizează nu prin mesaje misterioase, ci prin Cuvântul Său.

Este pentru a treia oară când, într‑un moment critic, Daniel intră în scenă pentru a interpreta gândul lui Dumnezeu. Aici însă ne aflăm în cel din urmă sfert de ceas al istoriei Babilonului şi omul lui Dumnezeu nu se foloseşte nicidecum de vreun menajament când este vorba să anunţe prăbuşirea acestuia. Belşaţar nu ţinuse cont de mărturia tatălui său (v. 22). Acum lui Daniel nu‑i revine altceva decât să‑i traducă sentinţa irevocabilă. Trei cuvinte Îi sunt suficiente lui Dumnezeu pentru a regla soarta Babilonului şi a împăratului acestuia. „Mene, mene“, numărat şi renumărat. Să admirăm această repetiţie! Este ca şi cum Dumnezeul cel drept Îşi verifica cu grijă bilanţul înainte de a lua hotărârea finală (comp. cu Geneza 18.21).

Cântărit! Ah, acest monarh uşuratic împreună cu demnitarii lui, „puşi în cumpănă, … sunt mai puţin decât o suflare“ (Psalmul 62.9)! În final, împărţit! Cel Preaînalt, care „stăpâneşte peste împărăţia oamenilor“, va da altuia împărăţia (cap. 4.17). Istoria ne relatează cum Cirus Persanul, deturnând cursul Eufratului (care traversează Babilonul), s‑a servit de albia uscată a acestuia pentru a se introduce cu soldaţii în cetate, în puterea nopţii, profitând de dezmăţul din palat. Fie ca această istorie solemnă să ne slujească şi nouă drept învăţătură! Să veghem şi să fim treji, pentru a nu fi surprinşi la venirea Domnului.

Imperiul „capului de aur“ a trecut într‑o singură noapte. Prezent la formarea lui, Daniel a asistat şi la căderea lui, şaptezeci de ani mai târziu. Şi îl regăsim pe profet, bătrân la peste nouăzeci de ani, dominând evenimentele şi persoanele. El nu este mai impresionat de strălucirea omului, cum este de prăbuşirea lui. Deşi străin (atât din punct de vedere moral, cât şi în sens propriu), el i‑a slujit cu tot atâta conştiinciozitate şi pe îngâmfatul Nebucadneţar, şi pe lumescul Belşaţar şi, cum va face acum, pe slabul Darius (comp. cu 1 Petru 2.18…). Această fidelitate atrage asupra lui încrederea suveranului, dar totodată şi invidia colegilor. Ei uneltesc împotriva lui, iar împăratul, indus în eroare de demersul lor ipocrit, îşi semnează decretul irevocabil. Daniel însă, slujitorul său atât de bun, n‑a putut să se supună acestui decret. Şi, în adevăr, a fost nevoie ca acest complot să fie ţesut, pentru ca noi să putem afla că omul lui Dumnezeu avea un obicei sfânt. De trei ori pe zi, el îngenunchea în camera lui, pentru a‑L chema pe Dumnezeul său (1 Împăraţi 8.48,50 şi Psalmul 55.17).

Dragi prieteni, noi astăzi putem să ne punem pe genunchi ori de câte ori dorim, fără să fim hărţuiţi. Să facem uz de acest privilegiu, pentru a găsi în el, ca şi Daniel, izvorul tainic al puterii şi al înţelepciunii!

În groapa cu lei se reînnoieşte minunea din cuptorul cu foc, de la capitolul 3. Omul lui Dumnezeu este cruţat de colţii fiarelor, precum odinioară cei trei prieteni ai săi de arşiţa flăcărilor. Şi Evrei 11.33,34 ne dezvăluie secretul lor comun: prin credinţă … „au astupat gurile leilor, au stins puterea focului“. S‑ar putea întreba cineva de ce Dumnezeu pe aceşti slujitori i‑a scăpat, în timp ce pe alţii i‑a lăsat să‑şi piardă viaţa pe ruguri sau în arene, ca martiri (compară cu Evrei 11.37). Aceasta a fost, înainte de orice, pentru ca Dumnezeu să‑Şi arate puterea cu care i‑a protejat pe martorii Săi; El Se găseşte aici angajat vizavi de Darius. Acest episod din viaţa profetului corespunde cuvânt cu cuvânt experienţei descrise în Psalmul 57 (v. 4, 5 şi solemnul verset 6).

Cât de mult ne face Daniel să ne gândim la Domnul Isus! Credincios de la început până la sfârşit, aşa a fost Hristos. Era străin, despărţit de lume şi totuşi mereu gata să facă în ea un bine, să descopere gândul lui Dumnezeu. Ca şi Daniel, El n‑a oferit nicio ocazie pentru vreo acuzaţie şi a fost condamnat fără motiv, tocmai din cauza credincioşiei Sale (comp. cu v. 4). Însă El a ieşit triumfător din moarte (acest domeniu al leului răcnind; Psalmul 22.13,21), care va fi partea celor răi. Da, glorie Răscumpărătorului nostru!

Să reţinem schema cărţii Daniel. În primele şase capitole l‑am văzut pe acest om al lui Dumnezeu trăind: ni s‑a derulat filmul vieţii lui. În ultimele şase îl vom auzi vorbind: el va rosti profeţiile sale.

Este rândul lui Daniel să aibă un vis, a cărui temă generală este aceeaşi cu cea a visului lui Nebucadneţar din capitolul 2. De astă dată însă, cele patru monarhii succesive ale timpurilor naţiunilor sunt văzute sub înfăţişarea unor fiare. Babilonul este figurat prin leul cu picioare de vultur (comp. cu Ieremia 4.7; 49.19,22,30); Persia, prin ursul feroce; imperiul grec, prin leopardul rapid. Când însă este vorba de cea de‑a patra fiară, care se iveşte „înspăimântătoare şi îngrozitoare şi nemaipomenit de puternică“ (v. 7), nu există făptură atât de monstruoasă între animalele create pentru a i se putea prelua numele (cap. 2.40). Este vorba de imperiul roman, mai ales în forma pe care o va relua: cele zece coarne (sau zece împăraţi), cu cornul cel mic dominant. Acest din urmă corn îl reprezintă pe şeful imperiului, om vândut lui Satan, cu o inteligenţă fără pereche, pusă în slujba unei ambiţii nemăsurate, proferând blasfemii… „Am privit, până ce…“ (v. 9; comp. cu capitolul 2.34). „Cel Bătrân de zile“, adică Însuşi Dumnezeu, va distruge dintr‑o dată această întrupare a spiritului rău, înainte să‑I dea Fiului Omului „stăpânire şi glorie şi o împărăţie“ (v. 14).

Dacă aceste subiecte profetice ne par anevoioase, atunci să‑l imităm pe Daniel, cel care a dorit să cunoască adevărul (v. 19) şi care a întrebat pentru a‑l afla (v. 16). Aceste evenimente atât de apropiate acum de noi trebuie să ne fie de maxim interes din motive cu atât mai multe.

Întâi este vorba despre forma pe care o va lua, după răpirea Bisericii, lumea în care trăim. Şi vedem deja foarte limpede conturându‑se curentele care converg spre acest înspăimântător tablou final: asuprire şi violenţă (v. 19); negarea oricărei relaţii cu Dumnezeu (fiarele; citiţi 2 Petru 2.12); preamărirea nebună a omului (acest corn care se ridică proferând lucruri mari)…

Apoi să nu uităm că martorii, numiţi „sfinţii locurilor preaînalte“, vor trece prin această perioadă tragică. Ei vor avea de suferit, vor fi asupriţi (lit. „epuizaţi“: v. 25), însă după aceea vor primi împărăţia şi judecata (v. 18, 22; Apocalipsa 20.4). Iar ceea ce în versetul 14 I‑a fost atribuit Fiului Omului îi va fi deopotrivă dat şi poporului sfinţilor locurilor preaînalte (v. 27). Au fost călcaţi în picioare (v. 23) de „stăpânirile“ răutăţii (v. 27). La rândul lor, vor primi această stăpânire atunci când Domnul, Cel care mai mult decât oricine a fost credincios până la moarte, Şi‑i va asocia pe ai Săi în har, ca să domnească împreună cu ei (Psalmul 149.5‑9).

Noua viziune acordată lui Daniel înainte de sfârşitul celui dintâi imperiu (v. 1) priveşte deja raporturile dintre cel de‑al doilea (Persia) şi cel de‑al treilea imperiu (Grecia sau Iavan), precum şi evoluţia finală a acestuia din urmă. Stăpânirea medo‑persană (berbecul) trebuia să fie înlăturată şi înlocuită de „ţap“, adică de imperiul grec. La rândul său, acest imperiu urma să se destrame la moartea lui Alexandru, fiind împărţit între patru dintre generalii săi (v. 8). Punct cu punct, viziunea a fost în mod remarcabil confirmată de istorie.

Apoi fără tranziţie, trecând peste perioada actuală, profeţia ne poartă înspre „timpul sfârşitului“ (v. 17). În timp ce Occidentul va fi guvernat de „fiară“ (cap. 7), un alt personaj deosebit de puternic se va ridica în Orient, în locul ocupat odinioară de unul dintre celelalte „coarne“. Este vorba despre Asirian, menţionat de către alţi profeţi. Singura sa ambiţie va fi să se mărească, să se înalţe tot mai mult. Se va întinde spre „(ţara) cea frumoasă“ (Israel) şi, în neînfricata sa necredinţă, va lua de la Ierusalim închinarea către Dumnezeu. Nimic nu‑l va egala în mândrie şi în nebunie. Şi totuşi! … A călca în picioare darurile cereşti şi jertfa lui Hristos, a arunca la pământ adevărul, acestea sunt deja atitudinea tuturor celor care astăzi reneagă credinţa (v. 9‑12).

Îngerul Gabriel este numit să‑i explice lui Daniel viziunea care l‑a înspăimântat atât de mult. La sfârşitul vremurilor împărăţiei care va veni – cea din Nord, a imperiului grec – atunci când răutatea oamenilor va ajunge la culme (v. 23), se va ridica nu un corn, ci un împărat, numit Asirianul, diferit de cornul cel mic din capitolul 7. Acest om îşi va folosi inteligenţa extraordinară doar pentru a face răul (v. 24, 25) şi, în cele din urmă, va cuteza să‑L atace pe Hristos. Atunci va fi zdrobit prin intervenţia directă a lui Dumnezeu (fără mână), în contrast cu istoria imperiilor, unde vedem cum Dumnezeu foloseşte pe câte unul pentru a‑l înlătura pe altul (Iov 34.20).

Acest capitol ne‑a arătat aşadar cum coarnele berbecului (imperiul mezilor şi cel al perşilor) au fost frânte şi înlocuite de cornul ţapului (imperiul grec) şi, în cele din urmă, de însuşi împăratul îndrăzneţ. Dumnezeu permite ca acest om să se înalţe, să‑şi elimine concurenţii, să umple pământul cu isprăvile sale, însă finalul său este de a fi zdrobit (Proverbe 6.15). Istoria ne oferă deja un exemplu mult prea asemănător. Este vorba de Alexandru, zis cel Mare, cuceritorul aprig, mort la treizeci şi trei de ani după ce subjugase un imens imperiu, şi care ilustrează fără îndoială mai mult decât bine această parabolă a Domnului Isus: „Ce i‑ar folosi unui om dacă ar câştiga toată lumea şi şi‑ar pierde sufletul?“ (Matei 16.26).

Acest frumos capitol ni‑l arată pe Daniel făcând uz de două resurse care sunt întotdeauna la dispoziţia noastră: Cuvântul şi rugăciunea. De astă dată nu printr‑o viziune a fost învăţat, ci cercetând Scripturile. Din ele a aflat: 1. că eliberarea lui Israel este aproape (v. 2; citiţi Ieremia 29.10…); 2. pentru ce motive mâna Domnului lovise şi risipise poporul şi în ce condiţii putea avea loc restabilirea (v. 11; citiţi Levitic 26.40…); 3. atitudinea potrivită pentru ca Dumnezeu să asculte şi să ierte (citiţi 1 Împăraţi 8.47…). Cu faţa spre Ierusalim, Daniel reia cuvânt cu cuvânt expresiile dictate de Solomon: „Noi am păcătuit şi am făcut nelegiuire şi am făcut ce este rău şi ne‑am răzvrătit…“ (v. 5, 15; cap. 6.10). Însă nu numai că Daniel ne este prezentat ca ireproşabil, ci în plus el suferise de‑a lungul unei întregi vieţi de exil consecinţele păcatului altora. Cu toate acestea, mărturiseşte nelegiuirea ca fiind a lui; cufundat în durere şi umilinţă în faţa lui Dumnezeu, el ia asupra lui fărădelegile poporului său. Este ceea ce Hristos a făcut în mod desăvârşit. Fără a avea niciun păcat, El S‑a încărcat cu ale noastre, le‑a mărturisit ca fiind păcatele Sale, suferind singur în locul nostru pedeapsa pe care am fi meritat‑o noi (Psalmul 40.12).

Daniel nu mai acţionează aici în calitate de profet (comp. cu v. 6). El devine mai degrabă avocatul lui Israel şi ştie să găsească argumentele potrivite pentru a atinge inima lui Dumnezeu. Îi cere să intervină … „pentru dragostea Domnului“ (v. 17): „pentru multele Tale îndurări“ (v. 18), „pentru Tine, … pentru că cetatea Ta şi poporul Tău se numesc după Numele Tău“ (v. 19; comp. cu Psalmul 25.11 şi cu Levitic 22.32). O astfel de rugăciune Îi este plăcută lui Dumnezeu, care Se grăbeşte să răspundă la ea. Mesagerul este din nou Gabriel, acelaşi care va fi ales pentru a anunţa naşterea Mântuitorului şi a precursorului Său (Luca 1.19,26). Aici însă îngerul nu este trimis să transmită nici pe departe un mesaj fericit. El îi luminează mintea lui Daniel cu privire la:

1. Respingerea lui Mesia după 69 (7+62) de săptămâni de ani – a acestor 483 de ani (69×7) care vor fi socotiţi de la începerea reconstruirii Ierusalimului, în timpul lui Neemia;

2. Distrugerea cetăţii şi a templului de către romani sub Titus (v. 26);

3. În sfârşit, într‑un timp încă viitor, tragica respingere comisă de iudeii orbiţi de Satan şi primirea, în locul lui Hristos, a unui „pustiitor“, Antihristul (v. 27).

În capitolul 24 din Matei, versetul 15 şi următoarele, Domnul Isus confirmă cu solemnitate profeţiile lui Daniel.

Uneori Dumnezeu răspunde imediat la rugăciunile alor Săi. În capitolul 9.21, cuvântul Său a ajuns la Daniel pe când el încă se ruga. Alteori, dimpotrivă, ca în acest capitol, El amână intervenţia Sa, pentru a testa cât de reale sunt dorinţele noastre, cât de perseverentă este credinţa noastră. Dar chiar dacă uneori trebuie să ne rugăm mult timp înainte de a fi împlinită rugăciunea, niciodată să nu tragem concluzia din aceasta că Dumnezeu nu ascultă (1 Ioan 5.15). El îi spune lui Daniel că rugăciunea lui a fost auzită încă din prima zi. Acest verset 12 ne dezvăluie starea morală plăcută lui Dumnezeu, care este, am putea spune, cheia comunicării cu cerul. Să reţinem secretul lui Daniel: el şi‑a pus inima să înţeleagă şi să se smerească.

Comparând viziunea din versetele 5 şi 6 cu cea a apostolului Ioan în Patmos (Apocalipsa 1.13‑16), înţelegem că Acela care apare aici încărcat cu atributele dreptăţii suverane nu poate fi altul decât „Unsul“ cel „nimicit“ (cap. 9.26) care va fi, de asemenea, glorificat. Într‑o astfel de prezenţă, cel mai evlavios dintre oameni este paralizat de o spaimă mortală. (Pentru a putea fi un canal al revelaţiilor divine, trebuie ca mai întâi moartea să‑şi fi făcut lucrarea în noi – 2 Corinteni 4.12.) Dar acelaşi cuvânt al harului vine să‑l liniştească şi pe Daniel, cum mai târziu o va face şi faţă de Ioan: „Nu te teme“, „nu te teme de nimic, om preaiubit“ (v. 12, 19).

Pentru a putea înţelege partea vizibilă a profeţiei (cap. 11), capitolul 10 ne întâmpină ajutându‑ne să întrevedem latura ei ascunsă, care este corespondentul ceresc al acestor evenimente de pe pământ. Mai‑marii acestei lumi, deşi se cred liberi, seamănă cu nişte marionete; ei sunt dirijaţi din sfere mai înalte, de către „căpetenia autorităţii“ satanice, prin intermediul acestor „fii“ care se numesc patimi (Efeseni 2.2). Dumnezeu însă are de asemenea legiunile Sale de îngeri cu conducătorii lor (Evrei 1.14). Şi, lucru minunat, noi putem, prin rugăciunile noastre, să punem în mişcare forţele lor invizibile, să purtăm aceleaşi lupte şi să experimentăm, împreună cu Ilie şi cu Daniel, că „mare putere are cererea fierbinte a celui drept“ (Iacov 5.16).

În capitolul 11, Dumnezeu îi deschide profetului său o largă perspectivă asupra evenimentelor ce urmau să aibă loc. Trei monarhi perşi aveau să se succeadă: Cambises al II‑lea, Gaumata Magul şi Darius Histaspes (recunoscuţi, respectiv, în Ezra 4.6,7,24). După ei, bogatul şi puternicul Xerxes (Ahaşveroş din cartea Estera) va întreprinde o formidabilă ofensivă împotriva Greciei (Iavan). Apoi va avea loc ascensiunea fulgerătoare a lui Alexandru cel Mare (v. 3, 4), divizarea şi mai rapidă a imperiului său „în cele patru vânturi“ (izbitoare ilustraţie a cărţii Eclesiastul), urmată de îndelungate certuri între principalii săi moştenitori.

Acest capitol anunţă şi istoriseşte în detaliu rivalitatea dintre două din cele patru dinastii în care avea să fie împărţit imperiul grec al lui Alexandru. În acest împărat al Nordului se recunoaşte linia Seleucizilor, guvernând regiunile situate la nord de Palestina: Siria, Asia Mică, în timp ce împăraţii Sudului sunt Lagizii (sau Ptolomeii), stăpânind Egiptul. Între aceste două puteri rivale aveau să alterneze războaiele şi tratatele de alianţă, cu linguşiri omeneşti, şantaje şi ameninţări, căsătoriile diplomatice şi asasinatele. Relaţiile dintre naţiuni nu s‑au schimbat deloc de atunci, iar manualele de istorie nu sunt altceva decât triste reflectări despre ce conţine inima omului: lăcomie (v. 8), violenţă şi crime (v. 14), moravuri rele (v. 17), înşelăciune (v. 23), corupţie (v. 24), trădare (v. 26), minciuni (v. 27).

Cât de deşartă apare, după două mii de ani, retrospectiva acestor conflicte având drept miză ţara lui Israel (v. 16) şi care‑i va măcina în guvernări de scurtă durată pe aceşti monarhi îngâmfaţi!

Politica internaţională din perioada împăraţilor aparţinând dinastiei Seleucizilor şi a Ptolomeilor este descrisă aici anticipat într‑un mod atât de exact, încât unii raţionalişti, încurcaţi, au făcut tot posibilul pentru a demonstra că acest capitol nu putea fi scris decât după împlinirea evenimentelor pe care acesta le anunţă.

Nicio profeţie din Scriptură nu se interpretează separat, ceea ce înseamnă că nu poate fi izolată din planul general al lui Dumnezeu (2 Petru 1.20). Astfel, începând cu versetul 36, cum arată înseşi cuvintele Domnului, avem tabloul unor evenimente care se află încă în viitor şi pentru care cele din trecut au slujit, într‑un fel, doar drept schiţă sau introducere. Antioh Epifanus, regele Siriei, desemnat fără echivoc în versetul 31, cel care pentru a se răzbuna pe iudei sacrifică o scroafă în templu şi apoi aşază acolo statuia lui Jupiter, nu este decât un antetip al viitorului împărat din Nord sau Asirian. Acestui personaj profetic i se aplică versetele 40‑45, în timp ce versetele 36‑39 îl privesc pe Antihrist, „împăratul“, care în acelaşi „timp al sfârşitului“ se va face adorat în Ierusalim. El va fi supraomul aşteptat, reunind şi desăvârşind în persoana sa, sub acapararea lui Satan, toate tendinţele perverse şi orgolioase ale inimii omului. Acţionând după bunul lui plac (în contrast absolut faţă de Hristos – Evrei 10.7), proferând cele mai grave hule împotriva lui Dumnezeu, dispreţuindu‑L pe Unsul Său, ridicându‑se mai presus de orice, sprijinit de bani, de violenţă şi de minciună, iată duhul Antihristului, care nu este greu de discernut în lume chiar şi astăzi (1 Ioan 2.18,22,23).

Împlinirea celor dintâi evenimente ale profeţiei este garanţia că şi cele anunţate pentru timpul sfârşitului vor avea loc cu certitudine. Perioada actuală a harului este ca o lungă paranteză care întrerupe de aproape două mii de ani cursul profeţiei. Ea dă acum fiecăruia ocazia de a se întoarce la Dumnezeu, pentru a se pune la adăpost de judecata viitoare.

Dintre cei din poporul lui Daniel, „oricine va fi găsit scris în carte“ va fi eliberat (v. 1b). Cei care sunt numiţi înţelepţi vor învia pentru viaţa eternă; ceilalţi, pentru grozăvia pierzării eterne. Atunci va lua sfârşit vremea rânduită pentru judecată; soarta fiecărui om va fi definitiv stabilită şi absolut nimic nu va mai constitui vreun obstacol în desfăşurarea pe pământ a planurilor lui Dumnezeu. Profeţia, să nu uităm, îl are întotdeauna ca obiect pe Israel; chiar istoria împărăţiilor neamurilor este privită aici în relaţie cu poporul ales. Gândurile lui Dumnezeu însă au ca centru invariabil întâi de toate gloria lui Hristos. De aceea ele sunt pecetluite şi ascunse de cei răi, în timp ce înţelepţii sunt invitaţi să le înţeleagă. Noi de asemenea le vom înţelege, în măsura în care vom avea pe inimă această glorie a Domnului Isus.

Profeţia lui Osea, contemporan cu Isaia, ne poartă în perioada cărţii 2 Împăraţi, înainte de strămutări. Ea se adresează mai ales celor zece seminţii (numite adesea Efraim, după numele celei aflate în capul şirului), care s‑au cufundat în idolatrie mai repede decât Iuda. Întinat prin idolii săi, necredincios legământului cu Dumnezeul său, Israel este reprezentat prin femeia necurată pe care profetul este invitat s‑o ia de soţie. Înseşi numele copiilor săi exprimă condamnarea (comp. cu Isaia 8.1‑4; precizăm că, în aceste capitole, verbele „a curvi“, „a se prostitua“ sau expresia „a comite adulter“ semnifică părăsirea lui Dumnezeu şi alipirea de idoli). Israel însuşi a rupt relaţiile care‑l uneau cu Domnul. Totuşi, versetul 10, citat de Pavel în Epistola către Romani, ne arată că fărădelegea lui Israel a avut o consecinţă neaşteptată şi minunată: credincioşii, „nu numai dintre iudei, ci şi dintre naţiuni“, sunt numiţi de atunci „fii ai Dumnezeului celui viu“ (Romani 9.24‑26). Dumnezeul acesta viu devine Tată. Sentinţa „Lo‑Ami“ pronunţată asupra Israelului vinovat a fost urmată de chemarea unui popor ceresc, o familie, care se bucură cu Dumnezeul său şi Tată de o legătură indisolubilă, căreia nici chiar păcatele noastre nu‑i pot aduce vreo atingere (1 Petru 2.10).

Cauza lui Israel nu se poate apăra (v. 2; comp. cu Isaia 1.18)! După un rechizitoriu cutremurător, Dumnezeu pronunţă pedeapsa pentru infidelitatea acestui popor: „de aceea, iată, îţi voi îngrădi calea…“ (v. 6) … „de aceea Îmi voi lua înapoi grâul…“ (v. 9). „De aceea…“ şi ne‑am putea aştepta la o pedeapsă încă şi mai severă. Dar ce anunţă versetul 14?: „De aceea, iată, o voi ademeni şi o voi duce în pustie şi voi vorbi inimii ei“. Neasemuit har al lui Dumnezeu! Păcatul alor Săi Îi dă Domnului ocazia de a‑Şi dezvălui mila infinită. În loc să alunge „soţia“ nerecunoscătoare şi vinovată, El o ia de mână şi, singur cu ea, îi vorbeşte într‑un fel care să‑i atingă inima. Dar de ce este menţionată aici această sinistră vale a Acorului? Nu ne vorbeşte ea despre păcatul lui Acan şi despre dezastruoasele sale consecinţe? (Iosua 7.26). Iată însă că tocmai pe aceasta o alege Dumnezeu pentru a o face, de acum, „o uşă a speranţei“ (comp. cu Isaia 65.10). Din punct de vedere moral, şi pentru noi este la fel. Valea tulburării, locul unde avem de‑a face cu Dumnezeu în chestiunea greşelilor noastre din trecut, devine „o uşă a speranţei“. Astfel, Dumnezeu ne arată că bucuria comuniunii cu El are obligatoriu ca punct de plecare mărturisirea păcatelor noastre.

Într‑un stil abrupt, specific profetului, descrierea stării tragice a lui Israel alternează cu promisiunile restaurării fără relatări intermediare (v. 18‑23). Harul lui Dumnezeu va stabili noi legături cu poporul Său, care nu‑I va mai fi rob, precum această femeie cumpărată (cap. 3.2), nici nu I se va mai adresa folosind apelativul „Stăpânul meu“, ci: „Soţul meu“ (cap. 2.16). „Te voi logodi cu Mine“, repetă Domnul de trei ori, ca pentru a‑Şi pecetlui angajamentul (v. 19, 20). În acelaşi fel în care o face inelul de pe degetul unei tinere logodnice, această promisiune ar fi trebuit să vorbească inimii sărmanului popor, să‑l provoace la a‑şi păstra cu gelozie afecţiunile pentru Domnul (comp. cu Ieremia 2.2). Prin analogie, ne gândim la Biserică, care ar fi trebuit să fie în întregime pentru Hristos. „V‑am logodit cu un singur bărbat“, le spune Pavel corintenilor (2 Corinteni 11.2), dezvăluind, de asemeni, în Efeseni 5.25‑27 ceea ce Isus a făcut, ceea ce El face şi ceea ce va face pentru Adunare.

Scurta profeţie din capitolul 3 descrie într‑un mod izbitor starea actuală a copiilor lui Israel: ei nu au nici împărat, nici cultul închinării, fie că este vorba de închinarea în faţa idolilor, fie de cea înaintea Domnului (v. 4). Casa lui Israel este neocupată, măturată şi împodobită, gata pentru împlinirea cuvintelor din Matei 12.45. Însă după aceasta va urma pocăinţa sa şi restabilirea sa în binecuvântarea divină, prin bunătatea Domnului (v. 5).

Versetele 1 şi 2 ne amintesc de Romani 3.9‑19, pasaj care‑i are în vedere nu numai pe evrei, ci pe toţi oamenii. Israel însă, ca depozitar al oracolelor lui Dumnezeu, este cu atât mai responsabil, cu cât respinge cunoştinţa de bunăvoie şi uită legea (v. 6; Romani 3.2). S‑au alipit de idoli, „departe de Dumnezeul lor“ (sf. v. 12). Creştini, nu este această ultimă expresie un avertisment solemn şi pentru noi, cei asaltaţi de o sumedenie de modalităţi şi totodată de ocazii (fiecare le poate identifica pe ale lui) de a ne sustrage din faţa autorităţii pe care Domnul trebuie s‑o aibă în viaţa noastră?

Care va fi de astă dată pedeapsa nefericitului popor? Cea mai cutremurătoare cu putinţă: abandonarea. Starea sa este incurabilă, fără speranţă. Dumnezeu renunţă la a‑l mai ţine pentru Sine şi declară:

„Voi uita şi Eu pe fiii tăi“ (v. 6);

„Nu voi pedepsi pe fiicele voastre…“ (v. 14);

„Efraim s‑a alipit de idoli: lăsaţi‑l“ (v. 17).

Acest înspăimântător tablou al corupţiei celor zece seminţii ar fi trebuit să fie în tot acest timp un avertisment pentru Iuda. Ghilgalul şi Betelul (casa lui Dumnezeu), sedii ale promisiunilor şi ale binecuvântărilor pe parcursul întregii istorii a lui Israel, au devenit centre ale nelegiuirii, capitale ale religiei profane. Domnul îl îndeamnă în mod solemn pe Iuda să nu se suie acolo (v. 15).

Profetul li se adresează într‑un fel cu totul special mai‑marilor lui Israel: „preoţilor!“, „casă a împăratului!“. Aceştia însă, care ar fi trebuit să fie un exemplu pentru popor, le‑au devenit o cursă (v. 1), iar rezultatul este catastrofal: „şi ei s‑au cufundat în stricăciunea necredinţei“ (v. 2). În cap. 4.15, Domnul îl implorase pe Iuda să nu‑l imite pe Efraim. În zadar! Imediat după ce a fost anunţată căderea lui Israel, versetul 5 adaugă: „chiar şi Iuda va cădea cu ei“. Câtă inconsecvenţă şi mândrie la aceşti nefericiţi israeliţi! (v. 5). „Faptele lor nu‑i lasă să se întoarcă la Dumnezeul lor“ (v. 4). Şi, ca şi cum n‑ar fi fost nimic ce făcuseră, ei se apropie de Domnul cu jertfe. Dar nu‑L găsesc (v. 6), pentru că este o ofensă adusă lui Dumnezeu să pretinzi să împlineşti un serviciu religios fără să fii mai întâi în regulă cu El în privinţa păcatelor. Efraim îşi descoperă boala (v. 13). În loc să se adreseze însă Marelui Medic, recunoscându‑se vinovat (v. 15), el se întoarce spre Asiria, către împăratul Iareb. Aşa fac mulţi oameni: când conştiinţa nu le dă pace, în loc să se smerească înaintea lui Dumnezeu, caută ajutor şi distracţie într‑o lume care nu‑i poate vindeca.

Osea tocmai enunţase ceea ce aşteaptă Dumnezeu pentru a‑l vindeca pe Israel: „până îşi vor recunoaşte vina“ (cap. 5.15). Nu este deci impresionant să‑l vedem pe profet cum, imediat după aceasta, îşi ia într‑un fel poporul de mână şi‑i spune: „Veniţi, să ne întoarcem la Domnul…“? Cel ce a lovit ne va lega rănile. Un păstor explica cum a fost nevoit să rupă el însuşi piciorul unei oi neascultătoare, pentru a o face dependentă de el şi pentru a şi‑o ataşa prin îngrijirile sale. Versetul 4 redă în mare starea morală a poporului … şi, din nefericire, a multor creştini. Câţi nu au avut o convertire plină de promisiuni şi totuşi către ei se poate îndrepta acum această mustrare: „Bunătatea voastră este ca … roua care trece curând“ (v. 4; Apocalipsa 2.4)! Fie ca, în pofida contactelor aducătoare de uscăciune cu această lume, Domnul să păstreze în inimile noastre prospeţimea afecţiunilor pentru El! În zadar aduceau Efraim şi Iuda animale pentru jertfe (cap. 5.6)! Domnul le răspunde: „Bunătatea Îmi place, nu jertfa“ (v. 6, pe care Domnul îl citează în două rânduri fariseilor: Matei 9.13; 12.7). Dragostea pentru Hristos, însoţită de dragostea care decurge din aceasta, cea pentru aproapele, este singurul considerent pentru care Dumnezeu recunoaşte la cineva o slujire, orice‑ar fi (1 Corinteni 13.1‑3).

„Am vrut să vindec pe Israel…“ (v. 1). „Voiam să‑i răscumpăr“ (v. 13). Acesta este gândul lui Dumnezeu! Şi la fel este şi cu privire la tine, prieten încă neconvertit, însă este nevoie ca dorinţa ta să răspundă intenţiei Sale (Ioan 5.6). „Am vrut să‑i adun pe copiii tăi“ – Se va adresa Isus, mai târziu, Ierusalimului; iar răspunsul a fost: „…şi n‑aţi vrut“ (Luca 13.34).

Am putut observa deja starea morală deplorabilă a lui Israel, sub trăsăturile unei femei adultere (cap. 2) şi ale unei juncane îndărătnice (cap. 4.16). Aici el este comparat, succesiv, cu o masă de aluat dospit (v. 4), cu o turtă neîntoarsă (v. 8), cu o porumbiţă proastă (v. 11), cu un arc înşelător (v. 16). Pe un ton ironic, Domnul stigmatizează deopotrivă orgoliul şi lipsa lor de inteligenţă. Amestecul cu străinii a avut ca efect irosirea puterilor lui Efraim. „Perii albi“ (v. 9) sunt semnul energiei scăzute… „Şi el nu ştie“. În ce ne priveşte, să fim bine lămuriţi că a fraterniza cu lumea, indiferent sub ce formă, înseamnă pierderea comuniunii cu Domnul; şi, odată cu aceasta, fără să‑şi dea seama, creştinul este deposedat de întreaga energie spirituală. Exemplul lui Samson confirmă acest adevăr în modul cel mai solemn (citiţi Judecători 16.19,20).

Anunţate cu trâmbiţa, judecăţile vor cădea asupra poporului vinovat (comp. cu Matei 24.28,31; Apocalipsa 8.6…). Acesta va riposta cu îndârjire: „Dumnezeul meu, noi Te cunoaştem, noi, Israel…“ (v. 2), însă protestul pe care ei îl aduc va atrage un răspuns neiertător: „Vă spun: nu vă cunosc“ (Luca 13.27). Matei 7.21 îi citează pe aceşti falşi creştini care strigă: „Doamne, Doamne!“, fără să fi fost însă vreodată interesaţi de voinţa divină, iar versetele 2‑4 subliniază tocmai această contradicţie dintre expresia rostită cu buzele, „Dumnezeul meu“, şi spiritul de totală independenţă manifestat de popor. Chiar dacă odinioară Dumnezeu era Cel care desemna împăraţii şi poruncile cu privire la închinare, Israel îşi alesese singur căpeteniile şi pusese de capul lui bazele unei religii idolatre (v. 4,5,11; 1 Împăraţi 12.20,28‑33). Astăzi, în creştinătate, fiecare crede că poate decide singur în ce fel va aduce închinarea, astfel că în grupurile sectare şi în biserici întâlnim atâtea modalităţi de închinare, cât să fie satisfăcute toate felurile de a privi.

Fiii lui Israel vor fi „ca un vas în care nu‑ţi găseşti plăcerea“ (v. 8; Isaia 30.14). „Domnul nu găseşte plăcere în ele“ (v. 13). În ce ne priveşte, de am putea fi, oricare dintre noi, „un vas spre onoare, sfinţit, folositor Stăpânului, pregătit pentru orice lucrare bună“! Şi să nu uităm de obligaţiile pe care le are „oricine rosteşte Numele Domnului“ (2 Timotei 2.19‑22)!

Evenimentele istorice care corespund acestor profeţii sunt relatate în capitolele 15.8–17.18 din cartea 2 Împăraţi. Cei din urmă împăraţi ai lui Israel au considerat ca fiind o politică înţeleaptă aceea de a se sprijini alternativ pe Egipt şi pe Asiria (v. 3; comp. cu capitolul 7.11,12 şi cu 2 Împăraţi 17.4), însă tocmai aceasta le‑a adus pieirea. La rândul lor, cei scăpaţi din Ierusalim şi din Iuda caută să se refugieze în Egipt (la Nof, sau Mof) mai degrabă decât să rămână în „ţara Domnului“, cum fuseseră îndemnaţi de Ieremia (v. 6; Ieremia 42.10,19). Nu suntem oare şi noi asemenea lor? De câte ori nu ni se întâmplă şi nouă ca, izbindu‑ne de câte o greutate, să căutăm ajutor mai degrabă la oameni decât la Domnul (Psalmul 60.11)? Efraim trebuia să fie lipsit de fii, să rămână steril şi fără roade pentru Dumnezeu, asemenea smochinului pe care l‑a blestemat Domnul (v. 16; Marcu 11.12‑14). Această profeţie se împlineşte prin risipirea actuală a celor zece seminţii, până la restabilirea lor pentru împărăţia milenială. Cât despre iudeii propriu‑zişi (Iuda şi Beniamin), soarta lor, de la respingerea lui Mesia, este de a fi „rătăcitori printre naţiuni“ (v. 17; Deuteronom 28.64,65). Necunoscând timpul „cercetării“ lor în har (Luca 19.44 sf.), ei trebuie să fie cercetaţi prin judecată (v. 7).

„Pâinea lor va fi pentru sufletul lor“, constata versetul 4 din capitolul 9. „Israel … aduce rod pentru sine“, reia acum versetul 1. Este ocazia de a ne pune şi noi întrebări, pe de o parte în ce fel punem în slujbă ceea ce ne‑a încredinţat Domnul, putere, inteligenţă, memorie, locuinţă, bunuri materiale, iar pe de altă parte, dacă slujba în care le punem este pentru Domnul sau, mai degrabă, pentru satisfacerea poftelor personale.

Pe un ton sarcastic, versetele 5‑8 comentează dispariţia viţelului de aur de la Betel, tremurul preoţilor idolatri şi al poporului, apoi distrugerea Samariei şi sfârşitul celui din urmă împărat al ei, care poartă tot numele de Osea, ca şi profetul. Găsim aici însă, în plus, o aluzie la durerea fără precedent a lui Israel la traversarea necazului final. Domnul, mergând la cruce, va cita sfârşitul versetului 8 fiicelor Ierusalimului (Luca 23.30). „Vin zile…“. «Ah! –scria cineva – nu mai era timp de semănat din nou în dreptate, pentru a secera potrivit cu îndurarea, de desţelenit un nou teren, de reînceput viaţa, produs al unei naşteri din nou?…» Acest verset 12 se adresează în mod solemn tuturor acelora care amână pentru mai târziu chestiunea mântuirii lor: „Este timpul să căutaţi pe Domnul“. Mâine poate nu‑L veţi mai găsi (citiţi Isaia 55.6,7).

Versetul 1 este citat în Matei 2.15, cu ocazia călătoriei în Egipt a Copilaşului Isus. Israel fiind în întregime cu defect, Dumnezeu Îl înlocuieşte cu Fiul Său (comp. cu Isaia 49.3). Cu El va reîncepe istoria poporului, dar, de astă dată, în întregime spre gloria lui Dumnezeu.

După ce Îl desemnase astfel în mod misterios pe Acela care va împlini gândurile Sale de har şi de mântuire, Dumnezeu Îşi poate lăsa inima să vorbească deschis. Pedeapsa pe care a fost obligat s‑o exercite fusese cu mult mai dureroasă pentru El Însuşi decât pentru popor. Este emoţionantă compasiunea Sa de Tată pentru copilul răzvrătit. El aminteşte cum îl învăţase pe Efraim să meargă, luându‑l în braţe, dându‑i cu blândeţe să mănânce (v. 4; cap. 2.8). Îl eliberase din robie şi îl legase de El Însuşi, cu legături de dragoste însă. Ce trist este să‑l vedem pe Efraim inconştient şi de ruina lui morală (cap. 7.9) şi de atenţia dragostei divine! „N‑au cunoscut că Eu îi vindecam“ (v. 3).

Prietene, tu cel care de curând sau poate cu ceva timp în urmă te‑ai îndepărtat de Domnul, să ştii că din chiar acel moment El Se ocupă de tine să te restabilească. Îndurarea Sa întâmpină mizeria ta. Nu te impresionează aceasta? Lasă‑te atras, adus de corzile dragostei Sale.

Efraim se află în aceeaşi stare în care va fi mai târziu adunarea din Laodiceea. Pronunţă cu satisfacţie aceleaşi cuvinte: „Am ajuns bogat…“ (v. 8; Apocalipsa 3.17). Însă nu la prosperitatea exterioară priveşte Dumnezeu. Din punct de vedere moral, acest popor este nefericit, mizerabil, sărac, orb şi gol, cum este astăzi pentru Dumnezeu creştinătatea de nume. Prin minciună, prin înşelăciune, prin mondenitate şi prin încrederea în om, Efraim a făcut tot posibilul să provoace mânia Domnului, care‑i va răsplăti ocara (v. 14; Deuteronom 28.37). Totuşi, pentru a arăta că drumul pocăinţei este încă deschis, Dumnezeu Se foloseşte de istoria lui Iacov, a celui care fusese un înşelător de mare precizie, subminatorul fratelui său. Patriarhul însă L‑a întâlnit într‑o zi pe Dumnezeu la Peniel, a luptat cu El şi a ieşit învingător, nu prin „putere“, ci prin lacrimi şi rugăminţi stăruitoare. Mai târziu, la Betel, după ce şi‑a curăţat casa, a învăţat să‑L cunoască sub numele de Dumnezeul Atotputernic (Geneza 32.24…; 35). A strigat către Domnul, s‑a smerit, a înlăturat dumnezeii străini – iată ceea ce a făcut Iacov, ceea ce nu a făcut Efraim şi ceea ce noi nu avem voie să neglijăm. De asemeni, să luăm fiecare personal versetul 6: „Iar tu, întoarce‑te la Dumnezeul tău! Păzeşte îndurarea şi judecata şi aşteaptă pe Dumnezeul tău neîncetat!“ (comp. cu Isaia 31.6).

«Nimic nu este mai emoţionant în gura lui Dumnezeu ca acest amestec dintre reproşuri şi tandreţe şi apeluri pentru întoarcerea la momente mai fericite. Totul a fost însă în zadar; Dumnezeu a trebuit să judece şi să recurgă la harul Său suveran, care‑l va aduce pe Israel la pocăinţă şi înapoi la El» (J.N.D.). „Nu este Salvator în afară de Mine“ (v. 4), spune Domnul. Efraim va trebui să se convingă de aceasta după ce aşteptase zadarnic eliberarea prin mâna împăraţilor şi a judecătorilor săi (v. 10). „În nimeni altul nu este mântuire“, confirmă Fapte 4.12, vorbind de Numele lui Isus.

Dumnezeu Şi‑a cunoscut poporul în pustie. Israel mergea atunci după El într‑un pământ nesemănat (v. 5; Ieremia 2.2); atâta vreme cât nu avea decât pe Dumnezeu şi nisipul, era nevoit să conteze pe Domnul pentru fiecare pas. În schimb, prosperitatea şi îndestularea vor contribui mai târziu la îndepărtarea lui vinovată (v. 6; Deuteronom 32.15,18). În mod trist, aşa este adesea şi în viaţa creştinului: când gândeşte că nu mai este nevoit să se bizuie pe Domnul pentru necesităţile de fiecare zi, este în pericol să se mândrească şi să‑L uite pe Dumnezeul de care depinde.

Găsim în 1 Corinteni 15.55 ecoul strigătului de biruinţă din versetul 14. Pornind de la emoţionanta promisiune cu privire la eliberarea finală a lui Israel, Duhul ne înalţă privirile spre înviere şi spre Acela care a învins moartea.

Ca o concluzie a lungii dezbateri dintre Domnul şi poporul Său găsim angajat acest minunat dialog. Duhul îi dictează lui Israel cuvintele pocăinţei: versetele 2 şi 3. Dumnezeu, care este atent la cea dintâi mişcare de întoarcere (comp. cu Luca 15.20), promite numaidecât: „Voi vindeca necredinţa lor“ (v. 4). Părăsirea Domnului este, în adevăr, cea mai gravă boală: ea atinge sufletul. „Îi voi iubi nestingherit“, adaugă Domnul. Afecţiunile Sale se vor putea atunci exprima, fără piedică, prin cele mai bogate binecuvântări (v. 5‑7). Şi cum va răspunde Efraim la acestea? Rupând orice relaţie cu idolii (v. 8). Dragostea Dumnezeului său îi va fi de ajuns de atunci înainte.

Este Isus în acelaşi fel şi pentru noi? «El vrea să‑L iubim cu o inimă neîmpărţită şi neabătută, iar aceasta pentru că întâi de toate El Însuşi este neclintit în iubirea faţă de noi» – este tema unui imn creştin. Iar dacă vom rămâne în dragostea Lui, El va găsi plăcere să aducă roade prin intermediul nostru (v. 8b; Ioan 15.8‑10).

Aşa se încheie această profeţie a lui Osea, al cărui nume era o promisiune, de vreme ce semnifică eliberare. Dacă ne‑am putut recunoaşte mai mult decât o dată sub trăsăturile lui Efraim, să luăm pentru noi şi serioasele avertismentele pe care el le primeşte. „Cine este înţelept?…“ Oare nu acela care, în orice vreme, înţelege gândurile lui Dumnezeu şi merge pe căile Lui (v. 9)?

„Ziua Domnului“ (Ziua lui Iahve sau Ziua lui Dumnezeu) este titlul pe care l‑ar putea purta profeţia lui Ioel. Nu este vorba, evident, de o zi având douăzeci şi patru de ore, ci de o perioadă, încă viitoare, când voia lui Dumnezeu se va împlini pe pământ, aşa cum ea este împlinită în ceruri (Matei 6.10). De la căderea omului, acesta, mânat de patimile lui, n‑a încetat să facă ce‑i place. Am putea deci spune că noi trăim ziua omului. De aceea, când Domnul va interveni pentru a‑Şi impune voia, această intervenţie va fi întâi prin lovituri care vor pune capăt mândriei omului. Din punct de vedere moral, în viaţa fiecăruia dintre noi, Ziua Domnului îşi ia startul în momentul în care recunoaştem deplina Sa autoritate asupra noastră.

Spre deosebire de Osea, profet al lui Israel, Ioel se adresează lui Iuda. El nu pierde ocazia unei suite de calamităţi, în cazul de faţă a acestor distrugeri succesive produse de diferite specii de lăcuste. Puţine spectacole sunt atât de impresionante ca invazia lăcustelor‑de‑fâneţe, migratoare în Orient. Să ne imaginăm această armată considerabilă, de miliarde de insecte, abătându‑se asupra unui ţinut fertil şi transformându‑l brusc într‑un deşert…

Pornind de la acest dezastru din timpul său, Ioel trece la o calamitate încă viitoare: invazia Asirianului.

Acest nor de asediatori feroce, avându‑l în frunte pe nelegiuitul şi orgoliosul Asirian, este numit de Domnul ca fiind armata Lui (v. 1, 25), pentru că asirianul nu este decât un executor al Cuvântului Său: „nuiaua mâniei“ Sale (Isaia 10.5). Atunci când noi trecem prin disciplină, să nu pierdem niciodată din vedere Mâna credincioasă care a dispus‑o. Acest eşec, această nepotrivire, acest accident … vin de la Domnul. Să nu semănăm cu un copil care, cu naivitate, crede că va scăpa de corecţie ascunzând nuiaua cu care se aşteaptă să fie lovit. Ne este prezentat acest asalt gigantic, „cum n‑a mai fost niciodată“ (v. 2). Trece peste ziduri ca o maree căreia nimic nu‑i stă în cale şi pătrunde până în case. Aceeaşi invazie este numită în altă parte: „urgia care copleşeşte“ (Isaia 28.15). Această viziune de coşmar nu este oare pusă înaintea poporului întâi pentru a‑i trezi conştiinţa? „Chiar şi acum“ este timp pentru el – este timp pentru toţi – pentru întoarcerea la Domnul din toată inima, „cu plâns şi cu jale, … pentru că El este milos şi plin de îndurare“ (v. 12, 13; citiţi Iacov 5.11). „Sunaţi din trâmbiţă în Sion“, repetă profetul (v. 1, 15; vezi Numeri 10.9); este imaginea rugăciunii insistente a credinţei! Astfel, în ceasul pericolului, Domnul Îşi va aminti de ai Săi.

„Întoarceţi‑vă la Domnul! – invita versetul 14 – Cine ştie dacă nu Se va întoarce şi … va lăsa după El o binecuvântare?“ Cine ştie? În ce ne priveşte, ştim bine că Dumnezeu nu rămâne niciodată insensibil la lacrimile şi la rugăciunile fierbinţi înălţate de ai Săi. Mişcat de compasiune, El Îşi înmulţeşte în grabă promisiunile: distrugerea definitivă a vrăjmaşilor poporului, abundenţă de bunuri materiale, compensând şi chiar întrecând cu mult pierderile suferite (v. 25). Dar cea mai preţioasă dintre aceste binecuvântări pe care El le „lasă în urma Lui“ este Duhul Său, răspândit cu generozitate peste copiii lui Israel, ca mărturie pentru întreaga lume (v. 28). Acest timp este încă în viitor, pentru că Israel nu este nicidecum gata să primească acest dar. Petru însă, în ziua Cincizecimii, s‑a folosit deja de acest pasaj pentru a le explica iudeilor ceea ce tocmai se petrecuse (Fapte 2.17).

„Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit“, afirmă versetul 32, citat în Fapte 2.21 şi în Romani 10.13. A chema înseamnă a apela în rugăciune, a invoca acest Nume, cel al lui Isus, singurul prin care trebuie să fim mântuiţi. În mijlocul celui mai mare necaz, Dumnezeu va salva – şi salvează acum – pe oricine se întoarce spre El. „Pocăiţi‑vă … şi veţi primi darul Sfântului Duh“ (Fapte 2.38). Ce promisiune autentică astăzi, valabilă şi pentru tine!

Restabilirea lui Iuda şi a Ierusalimului va fi însoţită de judecarea naţiunilor. Acestea vor face atunci o tragică descoperire: Împrăştiind pe Israel, împărţind între ele ţara Lui (v. 2b), ele vor fi atacate de Însuşi Dumnezeu. „Ce aveţi voi cu Mine?“ este întrebarea teribilă care coboară direct din cer (v. 4). Saul din Tars va învăţa şi el că, urmărindu‑i pe creştini, Îl persecuta pe Isus (Fapte 9.4,5).

Printr‑o răsturnare completă a situaţiei, aceste naţiuni vor cunoaşte soarta pe care a suferit‑o, din cauza lor, poporul lui Dumnezeu. „Răsplata“ lor se va întoarce chiar peste capul lor, confirmând astfel un principiu de neclintit al guvernării lui Dumnezeu (vezi Geneza 9.6; Judecători 1.7 etc.). În totalitate oarbe, aceste naţiuni îşi vor fi prelucrat ele însele propria ruină odată cu forjarea armelor. Atunci Judecătorul suprem le va convoca chiar la locul dezastrului lor (v. 9‑12). „Mulţimi în Valea Hotărârii!“ (v. 14). Acest sinistru „cules de vie“ va constitui cel din urmă act ce va introduce Ziua Domnului (Apocalipsa 14.18‑20). De atunci înainte, harul va putea curge din plin pentru un popor curăţit (v. 21). Şi, pentru că va fi curăţit, ca o favoare supremă, Dumnezeu Însuşi Îşi va face locuinţa în mijlocul lor.

Pentru a nega inspiraţia Bibliei, necredincioşii fac mare caz de numărul şi de diversitatea oamenilor care au scris‑o. Tocmai aceasta însă este ceea ce i‑o confirmă. Perfecta concordanţă a mărturiilor a patruzeci de scriitori, întinzându‑se pe o perioadă de o mie cinci sute de ani, este un miracol incontestabil. Pentru a pregăti execuţia unei lucrări de artă, un constructor se va folosi de o mulţime de ingineri, de desenatori, de tehnicieni…, fiecare unindu‑şi aptitudinile şi dezvăluind meticulozităţi proprii. Aceasta însă nu va împiedica lucrarea să fie concepută de el, condusă după planul său; va purta numele lui. Slujitorii de care S‑a folosit Dumnezeu pentru a‑Şi redacta Cuvântul sunt diferiţi. Daniel era mai‑mare peste căpetenii, Ieremia şi Ezechiel, preoţi, Amos, el este un simplu păstor (v. 1). Chemarea divină însă l‑a situat printre acei „oameni sfinţi ai lui Dumnezeu“ care „au vorbit sub puterea Duhului Sfânt“ (cap. 7.14,15; 2 Petru 1.21). Cartea lui nu poate decât să confirme armonia perfectă dintre toate părţile Scripturilor. Amos începe acolo unde ne lasă sfârşitul profeţiei lui Ioel (comp. v. 2 cu Ioel 3.16). Ioel a vorbit despre naţiuni în ansamblul lor. Amos le aminteşte pe rând, Siria, Filistia, Tir, Edom, Amon (de asemenea Moab, în cap. 2), afirmând astfel că fiecare dintre aceste popoare a întrecut cu mult măsura prin păcatele sale.

Odată cu Moab, lista nelegiuiţilor nu este nicidecum închisă. Iuda şi Israel îşi au locul printre popoarele vinovate! Şi încă păcatul lui Israel îl întrece pe cel al tuturor vecinilor săi. Aceştia din urmă îşi exercitaseră răutatea numai împotriva vrăjmaşilor lor, pe când în Israel cei puternici îi zdrobiseră pe slabi, îi întinaseră pe nazirei, închiseseră gurile profeţilor (v. 12). „Au vândut pe cel drept pentru argint şi pe cel nevoiaş pentru o pereche de încălţăminte“ (v. 6 şi 8.6); au călcat în picioare pe sărac, au asuprit pe cel drept şi au abătut dreptul celor nevoiaşi (cap. 5.11,12). Ne gândim la Domnul Isus, atât de des numit „Cel Drept“ (de exemplu în Fapte 22.14) sau „Cel Sărac“ (Psalmul 40.17; 41.1). El n‑a încetat să fie asuprit, lovit, înainte de a fi trădat, vândut şi, în cele din urmă, dat la moarte (Iacov 2.6 şi 5.6). Ca pentru a sublinia din nou crimele poporului Său, Domnul le aminteşte de minunile Sale de odinioară făcute pentru Israel. I‑a nimicit pe vrăjmaşii lor gigantici (v. 9); l‑a eliberat din Egipt şi l‑a călăuzit în traversarea pustiei (v. 10). Ce fapte de putere şi de dragoste sunt acestea şi cum evocă ele lucrarea mântuitoare făcută pentru toţi oamenii! Această lucrare însă întâmpină din partea lor aceeaşi ingrată nerecunoştinţă. Tu ce răspuns ai dat dragostei Mântuitorului?

Israel era o familie pe care Dumnezeu Şi‑o alesese dintre toate familiile de pe pământ. De aceea…, spune Domnul, adăugând încă o zală la acest lanţ, pentru a arăta că din această alegere decurg cele mai stricte obligaţii. O spunem încă o dată: cu cât mai strânsă relaţia, cu atât mai mare responsabilitatea (citiţi Matei 11.20‑24). O aceeaşi greşeală va fi resimţită în mod diferit, după cum ea a fost comisă de către un străin, de către un rob sau de către un fiu.

Dumnezeu este gata să‑Şi cerceteze poporul prin judecată. Cu toate acestea, nimic nu se va face fără avertisment. Pentru o turmă, răgetul unui leu este cel mai eficient semnal de alarmă. Amos, păstorul din Tecoa, ştia bine aceasta, de aceea caută să smulgă poporul din inconştienţă. „Faceţi să se audă … Ascultaţi…“, strigă el (v. 9, 13). Dumnezeu însă va mai folosi încă o voce pentru a‑l scutura pe Israel din somnolenţă şi din împietrire. Întreaga profeţie a lui Amos este încărcată de aluzii cu privire la un cutremur de pământ ce urma să aibă loc doi ani mai târziu (cap. 1.1b; 2.13‑16; 3.14,15; 6.1; 9.1,11 etc.).

Noi, cei care prin har facem parte din familia cerească a lui Dumnezeu, să ne plecăm urechea la toate felurile în care Tatăl nostru găseşte cu cale să ne avertizeze.

Altădată, când Domnul trimitea urgii asupra Egiptului, îl punea la adăpost pe Israel (Exod 8.22; 9.6,7,26; 10.23; 12.12,13). Acum asistăm la o „răsturnare“ şi în sens moral (v. 11): iată‑L pe Dumnezeu constrâns să‑Şi lovească propriul popor „asemeni Egiptului“ (v. 10)! Foamete, secetă, dăunători, epidemii, cutremur de pământ: cinci calamităţi se abat una după alta, cu rostul de a vorbi conştiinţei acestei naţiuni rebele. Vai, tristul refren se întâlneşte de cinci ori: „totuşi nu v‑aţi întors la Mine, zice Domnul“ (v. 6, 8, 9, 10, 11)! Să nu aruncăm însă cu piatra! Nu arată Domnul aceeaşi răbdare şi faţă de noi? Dacă foloseşte adesea mijloace apăsătoare, o face întotdeauna cruţându‑ne ca pe „un tăciune smuls din foc“ (comp. cu Zaharia 3.2). Ne‑am întors noi la El? Mai devreme sau mai târziu va trebui să‑L întâlnim pe Dumnezeu. Dacă nu acum, în har, venind la Domnul cu o inimă pocăită, atunci El îl va vizita pe păcătos în judecată (Luca 12.58,59). „Pregăteşte‑te să‑L întâlneşti pe Dumnezeul tău“ (v. 12).

Care este pentru orice om astăzi singurul mod de a se putea pregăti pentru această solemnă întâlnire? Să‑şi mărturisească păcatele şi să accepte iertarea pe care Isus o acordă gratuit. A făcut fiecare dintre noi aceasta?

„Veniţi la Betel şi lucraţi fărădelege!“ – invita ironic capitolul 4.4 – „La Ghilgal, înmulţiţi fărădelegea!…“. Acum însă Dumnezeu îndeamnă cu stăruinţă: „Nu căutaţi Betelul şi nu mergeţi la Ghilgal…“; „căutaţi‑Mă şi veţi trăi…, căutaţi pe Domnul şi veţi trăi“ (v. 4‑6).

Pentru a trăi, omul n‑are ce face cu o religie; îi trebuie un Mântuitor. Isus este Calea, Adevărul şi Viaţa! Nimeni nu vine la Tatăl decât prin El (Ioan 14.6). Să recunoaştem măreţia Celui care a creat şi care susţine lumile (Evrei 1.2,3): Pleiadele, Orionul, aceste constelaţii, când le descoperim în clar de noapte, copleşesc inteligenţa noastră; zadarnic ne străduim să estimăm fantastica distanţă până la ele. Fiul lui Dumnezeu însă a înfăptuit o lucrare nespus mai minunată. Umbra ameninţătoare a morţii veşnice, care ne învăluia deja, a transformat‑o în dimineaţă, înghiţind‑o în victoria învierii Lui (v. 8). Negreşit, întunericul domneşte încă în lume; asuprirea şi nedreptatea sunt lucruri obişnuite. Creştinul însă nu este copleşit; chiar şi „într‑un timp rău“, el ştie unde să‑L găsească pe Mântuitorul său.

„Căutaţi‑L“ (v. 8)! Acesta trebuie să fie cuvântul nostru de ordine de fiecare dată când ne deschidem Biblia (Psalmul 27.8).

Binele se identifică cu Dumnezeu (Psalmul 4.6): „Căutaţi binele, … ca să trăiţi“ (v. 14) are drept corespondent: „Căutaţi pe Domnul şi veţi trăi“ (v. 6). Pentru a căuta binele însă trebuie să‑l iubim, tot aşa cum de rău fugim în măsura în care ne este groază de el (v. 15; Romani 12.9). Dar, am putea spune, nu întotdeauna este uşor să distingi binele de rău. Fără îndoială, nici morala omenească nu ne va ajuta câtuşi de puţin la aceasta, ea neputând face nimic altceva decât să compare pe om cu om. Singurul ghid sigur este Cuvântul Dumnezeului nostru.

Asemeni acestei mulţimi creştine care repetă: „Vină împărăţia Ta“, apelând astfel ziua propriei judecăţi, unii ar dori ziua Domnului, … fără să ţină cont că ea semnifică nenorocirea lor. Şi îşi înmulţesc formele religioase – sărbători, jertfe, adunări solemne – închipuindu‑şi că pot să‑I ascundă lui Dumnezeu adevărata stare! „Depărtează de la Mine zgomotul cântărilor tale“ (v. 23), răspunde Domnul cu asprime… Şi câte cântări şi rugăciuni nu sunt pentru Dumnezeu altceva decât un zgomot fără sens! Ceea ce aşteaptă El, să nu uităm, este adevărul în inimă (Psalmul 51.6).

Ştefan le va cita mai‑marilor iudeilor versetele 25‑27, pentru a‑i face conştienţi de cât de vechi şi totodată de grav este păcatul lor (Fapte 7.42,43).

Încă din capitolele anterioare, Domnul pusese degetul pe împietrirea inimii poporului Său rătăcit, pe îngâmfare, pe egoism şi pe pasiunea după satisfacţii (cap. 2.6; 4.1; 5.11; comp. cu 1 Corinteni 10.24; 1 Ioan 3.17). Acum vedem cum inteligenţa lor se exersează în vederea propriilor plăceri (v. 5). Ce stare de lucruri care vorbeşte şi conştiinţelor noastre! Nu este necinstit să întrebuinţăm în folosul nostru ceea ce Domnul ne‑a încredinţat pentru slujirea Sa? Şi aceasta fără a mai pune la socoteală că drumul poftelor ne conduce, din punct de vedere spiritual, la aservire faţă de Vrăjmaş (comp. cu v. 7)! Putem observa, de asemenea, ce anume se mai alătură pe drumul prosperităţii materiale şi al gusturilor rafinate: „voi nu vă întristaţi de spărtura lui Iosif“ (v. 6). Contemporanii lui Amos nu mai sufereau din cauza divizării lui Israel în două regate. Şi astăzi, aceeaşi cauză, anume urmărirea asiduă a satisfacţiilor, a comodităţii şi a propriilor interese, produce acelaşi efect: o indiferenţă vinovată faţă de starea de ruină a Bisericii şi faţă de diviziunile creştinilor între ei.

Versetul 8 afirmă dezgustul lui Dumnezeu pentru mândrie, rădăcina oricărui păcat. Domnul să ne înveţe să o judecăm în noi, atât în manifestările ei evidente, cât şi în cele mai subtile! Să ne amintim că El „Se împotriveşte celor mândri, dar dă har celor smeriţi“ (Iacov 4.6).

În capitolul 3.7, Domnul promisese că nu va face nimic înainte să‑Şi descopere taina robilor Săi, profeţilor. Îl informează deci pe Amos de intenţiile Sale, iar la această marcă a încrederii, profetul răspunde, precum Avraam altădată, printr‑o mijlocire stăruitoare (Geneza 18.17‑23). Vorbeşte cu libertatea celui care‑L cunoaşte îndeaproape pe Dumnezeul său: Pedeapsa Ta nu este prea grea? Nu uita că Iacov este mic (Însuşi Dumnezeu îl numeşte un viermişor în Isaia 41.14). Exact pe dos faţă de lăudăroşia sărmanului popor, care pretindea: „Nu ne‑am luat noi putere prin tăria noastră?“ (cap. 6.13).

După ce pledase pentru poporul lui într‑un fel atât de mişcător, Amos este tratat drept conspirator de către unul dintre şefii religioşi. Cât de mult se aseamănă el cu Isus, Cel pe care preoţii Îl acuzau înaintea lui Pilat: „Pe Acesta L‑am găsit pervertind naţiunea noastră…“ (Luca 23.2)!

Departe de a se mânia sau de a revendica onoarea datorată unui profet, Amos îşi recunoaşte cu plăcere originea umilă. Autoritatea sa îi era conferită nu prin naştere, nici prin educaţie, ci exclusiv printr‑o chemare divină (comp. cu Galateni 1.1). Apoi îl anunţă pe preotul necredincios la ce să se aştepte din partea Domnului.

Prin viziunea coşului cu fructe (v. 1), Amos trebuie să înţeleagă faptul că Israel este copt pentru judecată. Spre deosebire de noaptea Paştelui, nimicitorul nu va mai trece nicidecum pe deasupra poporului, cruţându‑l (v. 2), ci va fi „ca jalea pentru singurul fiu“ (v. 10). „Zgomotul“ zadarnic al cântărilor (cap. 5.23) se va schimba în urlete, iar cântecele, în bocete (v. 3, 10). „Tăcere!“ concluzionează versetul 3, ca pentru a pune capăt acestui vacarm inutil. Orice gură este de acum închisă înaintea Domnului. Sfârşitul capitolului ne vorbeşte însă despre o altă tăcere, cea a lui Dumnezeu, care este cea mai gravă pedeapsă! Puţine pasaje sunt atât de cutremurătoare ca versetele 11 şi 12. Cuvântului divin, mult timp dispreţuit, oamenii îi vor înţelege valoarea abia după ce nu‑l vor mai auzi. Atunci „vor rătăci de la o mare la alta, … vor cutreiera încoace şi încolo“, într‑o disperare de nedescris. Şi nu‑l vor găsi! (comp. cu 1 Samuel 28.6,15). Dragi prieteni, să evaluăm privilegiul pe care‑l avem: Cuvântul lui Dumnezeu este astăzi încă la îndemâna noastră, „aproape de tine – spune apostolul – în gura şi în inima ta“ (Romani 10.8). În nicio altă vreme nu a fost Biblia atât de larg răspândită. Lipsesc însă mai degrabă foamea şi setea sufletului pentru a‑şi însuşi promisiunile şi învăţăturile ei. Fie ca Dumnezeu să le trezească în fiecare dintre noi!

„Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; pentru că ce seamănă omul, aceea va şi secera“ (Galateni 6.7). Capitolele anterioare ne‑au arătat ce semănase Israel, astfel că sinistra recoltă nici n‑ar trebui să ne surprindă. Cea din urmă viziune a lui Amos este de departe cea mai teribilă. Îl zăreşte pe Domnul în picioare pe altar, ordonând masacrul final. Nimeni nu va scăpa. Goana nebună a celor vinovaţi ne aminteşte de Psalmul 139 (comp. v. 2 cu Psalmul 139.8). Acest psalm însă ne istoriseşte esenţialmente experienţa unui credincios fugărit de lumină, în timp ce aici, dimpotrivă, este vorba de păcătoşi urmăriţi pentru a fi judecaţi. Totuşi, această încheiere nu este şi concluzia cărţii. Începând cu versetul 8 intră în scenă harul. În urma vânturării poporului prin ciur, toată pleava a fost înlăturată, dar nu s‑a pierdut niciun grăunte (v. 9). La momentul hotărât, Dumnezeu va arăta că Şi‑a păstrat aleşii. Versetele de la 11 la 15 descriu restabilirea şi binecuvântarea finală. Atunci toate lucrurile Îi vor fi supuse lui Hristos.

Răscumpăraţi ai Domnului, noi nu Îl vom întâlni ca pe Judecătorul aflat în picioare pe altar, potrivit viziunii lui Amos! Îl vom vedea încununat cu glorie şi cu onoare, aşezat, la dreapta lui Dumnezeu (Evrei 2.8,9). Şi, prin credinţă, noi deja Îl contemplăm în felul acesta.

Scurta profeţie a lui Obadia este în întregime consacrată lui Edom. Acest popor era duşmanul cel mai înverşunat al lui Israel, deşi era ruda sa cea mai apropiată. Nu descindea el din Esau, fratele geamăn al lui Iacov? Ori această înrudire ar fi trebuit să‑i vorbească conştiinţei lui Edom. Domnul îi aminteşte despre ea, spunându‑i că era frate cu el acela faţă de care acţiona cu violenţă (v. 10).

În vizuina sa stâncoasă de pe muntele Seir, Edom trăia din tâlhărie. Se credea la adăpost de orice represiune, nimeni nu‑l egala în aroganţă. „Şi de acolo te voi coborî, zice Domnul“ (v. 4). Mai devreme sau mai târziu, mândria omului se ciocneşte de un veto («Mă opun») al Celui Atotputernic, într‑o prăbuşire vertiginoasă (2 Corinteni 10.4,5). Ce trezire brutală din acest vis vechi, dezmierdat în toate timpurile de om, de a ajunge până la cer (Babel: Geneza 11.4) şi astfel de a se face egal cu Dumnezeu (Filipeni 2.6)! În forma lui modernă, acest vis reprezintă eforturile colosale ale omului pentru explorarea cosmosului şi pentru a‑şi face „cuibul printre stele“. „Şi de acolo te voi coborî“, răspunde Domnul.

Dragi prieteni, să nu ne lăsăm orbiţi de măreţia omului, nici de succesele ştiinţei şi ale tehnicii! Să nu uităm că această lume este judecată şi că Dumnezeu îi va cere socoteală de locul pe care ea I l‑a oferit Domnului Isus: pe o cruce.

„Nu trebuia … nici nu trebuia … nici nu trebuia…“. De şapte ori, vocea Judecătorului divin formulează acuzaţii din ce în ce mai grave. La început nu este vorba decât de priviri vinovate, de o bucurie răutăcioasă stârnită de suferinţa şi dezastrul altuia. Aceleaşi priviri neruşinate, sfidătoare, sunt îndreptate şi asupra lui Isus crucificat: „Ei Se uită la Mine şi mă privesc“ (Psalmul 22.17). Răutatea lui Edom însă (şi cea a vrăjmaşilor lui Isus) s‑a exprimat nu numai prin priviri, ci şi prin cuvinte şi prin fapte: „Îşi deschid gura, dau din cap“ (Psalmul 22.7; comp. cu sf. v. 12). Există vreo laşitate mai mare decât aceea de a insulta pe cineva care se află în necaz? Împins de instinctele lui de prădător, Edom profitase totodată şi de nenorocirea lui Israel, pentru a‑i jefui bunurile; îi exterminase fără milă pe fugarii lui… Toate aceste crime nu vor rămâne nepedepsite. Ziua Domnului va aduce o răzbunare definitivă şi completă a „muntelui Sionului“ pe „muntele lui Esau“ (v. 21). În timp ce o rămăşiţă a altor naţiuni va trăi fericită sub sceptrul lui Mesia, Edom va fi şters din cartea împărăţiei mileniale. Ce dispariţie solemnă a acestei rase a lui Esau, care cândva dispreţuise binecuvântarea!

Spre deosebire de alţi profeţi, Iona ne învaţă puţin prin cuvinte şi mult prin surprinzătoarea lui istorie. Odinioară avusese de anunţat restabilirea hotarelor lui Israel: veste bună pentru poporul său! (2 Împăraţi 14.25). De astă dată însă are o misiune mai puţin plăcută: trebuie să proclame pedeapsa peste Ninive – o impunătoare metropolă păgână, nespus de vinovată înaintea lui Dumnezeu. Iona se sustrage şi fuge „departe de faţa Domnului“ (v. 2). Cale a propriei voinţe; un slujitor al lui Dumnezeu nu are de ales nici mesajul, nici locul de slujire! Purtare bezmetică, în acelaşi timp! Cum să scapi de Cel care vede totul şi care dispune de orice element al creaţiei cu care l‑ar putea opri pe cel neascultător? (Luca 8.25). Iona, să remarcăm, nu încetează să coboare (v. 3, 5; cap. 2.2,6). Mai întâi pe un drum plăcut (semnificaţie a numelui „Iope“, ebr. „Iafo“), care duce însă la distrugere („Tarsis“). Şi acum, coborât în fundul vasului, doarme în timpul furtunii năprasnice. Este nevoie ca şeful echipajului să‑l smulgă din inconştienţă. A fi chemat la ordine de către lume – ce poate fi mai umilitor pentru un copil al lui Dumnezeu!?

Din punct de vedere profetic, această istorisire ni‑l arată pe Israel necredincios misiunii încredinţate, ţintă a pedepsei lui Dumnezeu, aruncat în marea popoarelor pentru salvarea naţiunilor (marinarii păgâni; Romani 11.11‑15).

Tot ceea ce Domnul trimite, pregăteşte şi porunceşte concură la împlinirea scopului Său final (cap. 1.4,17; 2.10; 4.6,7,8). Aceasta este valabil pentru Iona şi Ninive, dar de asemenea pentru Domnul Isus Însuşi. În rugăciunea dureroasă şi arzătoare ce se înalţă din acest loc al morţii recunoaştem vocea Marelui Întristat (comp. v. 2 cu Psalmul 130.1; v. 3 cu Psalmul 42.7; v. 5, 6 cu Psalmul 69.1,2…). Dar, în timp ce Iona a cunoscut neliniştea în urma neascultării sale, Hristos a trecut prin apele întunecate ale morţii din cauza neascultării noastre şi pentru salvarea noastră. Chinul Său a fost eliberarea noastră.

Aceste trei zile petrecute în pântecele peştelui celui mare au fost cele mai bune din istoria lui Iona. Ele ne învaţă, de asemenea, că noi Îl putem chema pe Domnul Isus în orice împrejurare. Rugăciunea ne este împlinită şi El ne dă mai dinainte plinătatea acestei certitudini. „El mi‑a răspuns“, anunţă profetul pe când se află încă în pântecele cetaceului (v. 2).

Versetul 8 ne explică motivul pentru care adesea ne bucurăm atât de puţin de harul Domnului: pentru că ne întoarcem privirile spre deşertăciunile mincinoase de care Satan se foloseşte pentru a‑i distrage şi a‑i rătăci pe oamenii acestei lumi.

Faptul de a fi fost obiect al harului lui Dumnezeu va întări însă în Iona egoismul orgolios, caracteristic naturii noastre.

„Strigătul“ lui Iona prin Ninive este propriu‑zis singura profeţie pe care o găsim în cartea sa. În plus, ea nici nu s‑a împlinit încă, pentru că, la propovăduirea lui, locuitorii cetăţii celei rele, în frunte cu împăratul, se tem de Dumnezeu, cred Cuvântul Lui, se pocăiesc. Aceste sentimente, la rândul lor, se înalţă până la cer (v. 10; cap. 1.2). Dumnezeu a avut îndurare (vezi Ieremia 18.7,8). Oamenii din Ninive chiar vor fi daţi ca exemplu de Isus iudeilor din timpul Său, acelor iudei care aveau în mijlocul lor, dincolo de toate, infinit „mai mult decât Iona“ (Matei 12.40,41). Ei erau cu mult mai responsabili decât ninivitenii cei păgâni, de vreme ce Însuşi Fiul lui Dumnezeu era acolo, venit nu pentru a judeca, ci pentru a mântui lumea (Ioan 12.47). A ne recunoaşte păcătoşi, acceptându‑L pe Isus ca Mântuitor, este singurul mijloc de a scăpa de condamnarea veşnică. Anunţul judecăţii face parte din evanghelie. „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata“, avertizează Sfânta Scriptură (Evrei 9.27). Această „o singură dată“ poate fi peste o clipă pentru tine, cititorule încă neîntors la Dumnezeu. Ştii tu dacă dispui de un răgaz de patruzeci de zile? (Luca 12.20). „De aceea şi voi fiţi gata“, spune din nou Domnul Isus (Matei 24.44). Da, astăzi este ziua mântuirii.

Iertarea acordată cetăţii Ninive părea să contrazică şi să dezaprobe proclamaţia lui Iona. El va trece drept un mincinos, un fals‑profet. Ce trist că soarta cetăţii cântăreşte mai puţin în ochii lui decât propria reputaţie! Uitând că tocmai fusese el însuşi obiect al harului, nu găseşte nicio bucurie în acest har, ci numai în bunăstarea lui (sf. v. 6).

Iona ne aminteşte de Ilie, stând şi el descurajat, sub ienupărul său (comp. v. 3 şi 8 cu 1 Împăraţi 19.4). Asemeni lui, şi noi suntem capabili să ne mâniem pentru lucruri dintre cele mai mărunte. Pentru cel mai neînsemnat „curcubete“, adăpost precar pe care Dumnezeu ni‑l ridică, ce furtună în sufletul nostru! Şi aceasta în timp ce viaţa veşnică a mulţimilor de fiinţe omeneşti este în discuţie în jurul nostru!

În loc să stea acolo să murmure din postul său de observaţie (v. 5), nu avea profetul de împlinit o slujbă nespus mai măreaţă? Nu trebuia el să se întoarcă la Ninive cea cruţată, de astă dată cu un mesaj cu totul diferit, proclamând acolo numele acestui Dumnezeu pe care Îl cunoştea ca fiind „milos, îndurător, … de o mare bunătate…“ (v. 2) şi care tocmai confirmase aceste trăsături într‑un mod atât de strălucit? Ocazie excepţională … ocazie pierdută! În ce ne priveşte, să nu‑i scăpăm, din egoism şi din împietrirea inimii, pe aceia pe care Domnul îi aşază poate astăzi înaintea noastră (2 Împăraţi 7.9)!

Contemporan cu Isaia, cu Osea şi cu Amos, Mica profeţeşte, asemeni acestora, sub domnia lui Iotam, a lui Ahaz şi a lui Ezechia. Istoria de plâns a lui Ahaz, relatată în 2 Împăraţi 16, şi cea a împăraţilor răi ai lui Israel justifică din plin cuvintele grele pe care Domnul le rosteşte aici, luând ca martor întregul pământ. El Îşi revendică sfinţenia, proclamând prin judecăţile Sale că este străin de nelegiuirile din Samaria şi din Ierusalim.

Începând cu versetul 8 putem vedea cum Mica pune la inimă suferinţa poporului său. „Nu spuneţi aceasta în Gat…“, îndeamnă el stăruitor (v. 10; 2 Samuel 1.18,20). Acest vers citat din „cântarea arcului“ ne aminteşte că vrăjmaşii Domnului, aici filistenii, sunt întotdeauna gata să se bucure de eşecurile poporului lui Dumnezeu, găsind în acestea o scuză lesnicioasă pentru propriile lor păcate. De aceea nici noi, când am aflat ceva neplăcut cu privire la un alt credincios, să nu răspândim cu uşurătate vestea, pentru că aceasta ar duce la dezonoarea Adunării şi astfel a Numelui Domnului.

Până la versetul 16 asistăm la marşul triumfător al Asirianului, judecător de la Domnul. Numele fiecăreia dintre cetăţile invadate capătă, cu această ocazie, o semnificaţie tragică.

Capitolul 21 din cea dintâi Carte a Împăraţilor ne istoriseşte cum nelegiuitul Ahab pofteşte moştenirea lui Nabot şi cum o ia apoi prin violenţă şi prin abuz de putere (vezi Mica 6.16). Împotriva acelora care plănuiesc răul (nelegiuirea; v. 1), Domnul plănuieşte răul (pedeapsa; v. 3) În contrast însă, subliniem întrebarea din versetul 7: „Nu fac bine cuvintele Mele celui care umblă cu dreptate?“. Putem răspunde şi noi din experienţă: «Da, Doamne, cuvintele Tale fac bine; ele sunt bucuria inimii mele!» (Ieremia 15.16; Ioan 6.68)?

„Acesta nu este locul de odihnă“, continuă profetul (v. 10). În adevăr, lumea este atât de agitată, atât de înfierbântată, încât orice om sincer ar trebui să admită că pe pământ nu există adevărata odihnă. Dumnezeu ne aminteşte tot aici şi motivul: „din cauza întinăciunii…“. După cum Isus n‑a găsit unde să‑Şi pună capul într‑o lume ruinată de păcat, nici răscumpăraţii Săi nu se pot simţi în largul lor în mijlocul celor care‑L dezonorează pe Dumnezeu.

Cât despre voi, cei care încă n‑aţi experimentat că lumea nu poate da pacea, să ştiţi că există un loc de odihnă pentru sufletul obosit. Unde se află acest loc? Lângă Isus! „Veniţi la Mine… – invită Mântuitorul – şi Eu vă voi da odihnă…“ (Matei 11.28).

Capitolul 2 îi menţiona deja pe profeţii cei răi; acum putem observa prin ce anume se disting. Ei caută să‑i facă pe slujitorii autentici ai lui Dumnezeu, de pildă pe Mica şi pe Isaia, să tacă. Îşi adaptează cuvântările la poftele poporului, pentru a le câştiga favoarea (comp. cu Romani 16.18). Linguşesc pasiunile ascultătorilor (cap. 2.11), adormindu‑le conştiinţa într‑o încredere înşelătoare, şi, pentru a umple măsura, scot din aceasta, în afară de popularitate, chiar şi bani (v. 11). Oameni de o lăcomie nesăţioasă, îşi vând minciunile foarte scump (v. 5; Isaia 56.11; Ieremia 6.13). Fapta lor nesăbuită este însă mult înlesnită de cei din lume care, într‑o manieră generală, pentru a‑şi acoperi acţiunile rele, îşi strâng „o mulţime de învăţători după poftele lor“ (2 Timotei 4.3). Priviţi la împăratul Ahab, deja citat pe pagina de ieri în mod trist: patru sute de profeţi îl mint în direcţia dorinţei sale şi, în timp ce pe aceştia îi ascultă, … pe un alt Mica, singurul care îi spune adevărul, îl aruncă în închisoare (1 Împăraţi 22; 2 Cronici 18)!

După ce slujitorul lui Dumnezeu, „plin de putere prin Duhul Domnului“ (stare care ar trebui să ne caracterizeze pe toţi: v. 8; Efeseni 5.18), îi avertizează pe cei responsabili din popor (pe căpetenii, pe mai‑mari), Ieremia 26.17‑19 (care citează versetul nostru 12) ne comunică efectul salvator al acestei profeţii.

Odată demonstrată incapacitatea omului, a sosit momentul pentru Dumnezeu să Se manifeste. După ce a stabilit că nu aici se află „locul de odihnă“ (cap. 2.10), Domnul ne poate vorbi despre propria Sa odihnă. Multe eforturi se depun astăzi pentru cauza păcii, iar aceste strădanii rezultă, în cel mai bun caz, dintr‑o iluzie, pe cât de generoasă, pe atât de naivă, în cel mai rău caz dintr‑o încredere vinovată în om, însă întotdeauna din ignoranţa faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. Aşadar, aceste eforturi sunt în final sortite eşecului. Lumea se va bucura de pace numai atunci când Dumnezeu i‑o va da. Şi când va face aceasta? Nu înainte ca drepturile Sale să fie recunoscute! Şi ce schimbare va fi atunci! Toţi idolii vor fi măturaţi. Admiraţia pentru lucrările omului va face loc gloriei îndreptate spre Dumnezeu. Toate popoarele, ca unul singur, I se vor închina şi vor căuta la El înţelepciunea şi cunoştinţa. Creştini, noi avem privilegiul de a face aceasta încă de acum! „Să ne suim“ în acest loc în care Domnul a promis prezenţa Sa! „El ne va învăţa despre căile Lui“, adaugă el. Cât de mult pierdem atunci când neglijăm strângerile în care ne este explicat Cuvântul, când el ne stă în atenţie ca meditaţie! Să nu uităm însă care este rezultatul aşteptat: „şi vom umbla pe cărările Lui“ (v. 2; Iacov 1.22)!

Dumnezeu tocmai a vorbit despre restabilirea lui Israel şi despre evenimentele bătăioase care o însoţesc (cap. 4). Acum Îl numeşte pe Acela care va fi deopotrivă Stăpânitorul şi Instrumentul eliberării. În Hristos, Dumnezeu Îşi va împlini toate planurile. Cel „ale Cărui origini sunt … din zilele eternităţii“ trebuia să Se nască la Betleem, un orăşel neînsemnat din Iuda (vezi Matei 2.3‑6). Şi El, „Judecătorul lui Israel“, va fi lovit de propriul Său popor orb şi ucigaş (v. 1; Isaia 50.6). Putem, prin urmare, înţelege cu ce sentimente Îi anunţă Dumnezeu gloria viitoare şi declară: „…acum El va fi mare … şi Acesta va fi pacea“ (v. 4, 5). Ce expresii tot atât de scumpe inimii oricărui răscumpărat!

În acelaşi timp în care ne vorbeşte despre Domnul Isus, acest capitol îi mai introduce în scenă: 1. pe Israel – eliberarea şi binecuvântarea rămăşiţei sunt legate de măreţia Numelui lui Iahve; 2. pe Asirian, vrăjmaşul de la urmă care se va întâlni, spre pierderea lui, cu Păstorul lui Iacov a Cărui misiune este nu numai de a‑Şi hrăni turma (v. 4), ci şi de a Şi‑o apăra. La sfârşit, răul, sub toate formele sale, va fi stârpit din ţară (v. 10‑15). Curăţirea întreprinsă de împăratul Iosia ne oferă o imagine în acest sens (2 Cronici 34.3‑7).

Un nou apel pentru a asculta (1.2; 3.1) deschide şi cea de‑a treia diviziune a cărţii. Să ascultăm bine şi noi ceea ce spune Dumnezeul suveran, ceea ce revendică Cel Căruia I se cuvine ascultarea universală. Este El satisfăcut de formele religioase? Cu niciun chip! „Ce altceva cere Domnul de la tine, decât să faci ce este drept şi să iubeşti bunătatea şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?“ (v. 8). Acest program nu s‑a schimbat din zilele lui Moise (citiţi Deuteronom 10.12). Este simplu şi nu are nimic entuziasmant în ochii oamenilor! Totuşi, nu constă în nimic mai puţin decât în acestea: să umblăm „într‑un fel vrednic de Dumnezeu“; să practicăm dreptatea, pentru că El este Lumină; să exersăm bunătatea, pentru că El este dragoste!

„Cu ce te‑am obosit? Mărturiseşte împotriva Mea!“, întreabă Domnul în versetul 3 (comp. cu Isaia 43.22). Sfâşietoare întrebare! Începând din Egipt, toate căile lui Dumnezeu pentru ai Săi nu au fost decât har. Ce lucru a lipsit din partea Sa pentru ei, precum şi pentru noi? Nimic; trebuie să recunoaştem: cauza slăbiciunii noastre este întotdeauna în noi, niciodată în El!

„Ascultaţi de nuia…“, recomandă în final Domnul, în versetul 9. Da, această nuia vorbeşte; ea are o voce pentru conştiinţă. Să ştim să fim atenţi la ea! Domnul nu vrea decât fericirea noastră (Apocalipsa 3.19).

„Vai de mine!“ strigă profetul care îşi conştientizează propria mizerie odată cu cea a poporului. Extinzând, putem vedea aici experienţa amară pe care o are omul cu el însuşi. Descoperă că nu are în sine însuşi nici resurse, nici roade (v. 1); că nu se poate sprijini mai mult nici pe autorităţi, nici pe cei mari de pe pământ („cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine…“; v. 4; Psalmul 118.9); de asemeni, că şi cei mai apropiaţi îl dezamăgesc în acelaşi fel dacă se lasă în grija lor. Ce dureroasă experienţă şi totodată ce necesară experienţă! Am probat‑o şi noi? Suntem noi convinşi că Hristos singur este demn de toată încrederea noastră? „Nu este niciunul drept printre oameni“ (v. 2). Ceea ce însă nu găsim nici în noi, nici în alţii găsim în El (v. 7).

Domnul Isus citează versetul 6 pentru a descrie consecinţele venirii Sale (Matei 10.34‑36). Acestea pun pe orice om la încercare şi verifică faptul că cine nu este cu El este împotriva Lui (Luca 11.23). De ce parte ne aflăm însă noi?

Ajunsă la încheierea ei, cartea se sfârşeşte cu certitudinile şi cu promisiunile harului. „Vei arunca toate păcatele lor în adâncurile mării“ (v. 19). Ce fericire să ne ştim păcatele înmormântate pentru totdeauna! În adevăr, Doamne, „cine este Dumnezeu asemenea Ţie?“ (v. 18).

Naum pare să fi fost, asemeni lui Iona, originar tot din Galileea, câtă vreme şi Elcoş şi Gat‑Hefer (2 Împăraţi 14.25) se găsesc amândouă acolo. Iată o dovadă că iudeii nu cunoşteau propriile Scripturi, de vreme ce afirmă că din Galileea nu se ridicase niciun profet (Ioan 7.52). Un alt punct comun cu Iona îl constituie faptul că şi această profeţie este cu privire la Ninive. „Cetatea cea mare“, odinioară cruţată pentru că se pocăise, s‑a reîntors la răutatea ei. Lucrarea pe care Dumnezeu o făcuse în inima părinţilor nu s‑a reînnoit în cea a copiilor. Şi acum, după mai bine de un secol de răbdare (în loc de patruzeci de zile), acest Dumnezeu încet la mânie (v. 3; Iona 4.2) Îşi confirmă judecata irevocabilă. Ce contrast între modul în care Domnul, Acelaşi Dumnezeu, Se descoperă vrăjmaşilor Săi (v. 2…) şi cel în care Se descoperă celor care se încred în El (v. 7)! Fiecare dintre aceştia din urmă este cunoscut personal de El. Iubit cititor, faci şi tu parte dintre ei? (2 Timotei 2.19).

Citând versetul 15 (vezi şi Isaia 52.7), Romani 10.15 îl aplică la vestea bună prin excelenţă, la evanghelia harului. Noi, cei care astăzi ne putem deplasa cu atâta uşurinţă dintr‑un loc în altul, avem oare pe inimă să răspândim adevărul? să anunţăm mântuirea şi pacea? Să ne gândim cum Isus a făcut pe jos o lungă şi obositoare călătorie, pentru a o întâlni pe samariteancă la fântâna din Sihar (Ioan 4).

Ninive, capitala împărăţiei Asiriei, pare să fi fost întemeiată de Nimrod („Răzvrătit“) la scurt timp după potop (Geneza 10.8‑12). Însufleţită de acelaşi spirit ca şi acest „vânător puternic înaintea Domnului“, ea îşi găsea plăcerea în a vâna naţiunile ca pe o pradă (v. 11‑13). Cartea lui Dumnezeu, care a consemnat orgoliosul ei început („ziua în care a existat“; v. 8), ne face acum să asistăm la subitul ei sfârşit. Ninive este pusă în gardă, într‑un mod ironic, să se apere de Însuşi „Cel care sfărâmă în bucăţi“ (v. 1). Însă, „dacă nu păzeşte Domnul cetatea, în zadar veghează cel care o păzeşte“ (Psalmul 127.1). Se spune că, în timpul asediului, fluviul Tigru, ale cărui ape până atunci ar fi izolat şi ar fi protejat cetatea, se umflă printr‑o creştere bruscă (v. 6, 8) şi ia o parte din întărituri. Prin această spărtură pătrund ostaşii neiertători pe care îi vedem invadând străzile şi casele pentru a ucide şi a jefui (v. 3, 4, 8‑10).

„Nu se va mai auzi glasul solilor tăi“, conchide versetul 13. Să ne amintim de acel Rab‑Şache, obraznicul purtător de cuvânt al împăratului Asiriei înaintea lui Ezechia (2 Împăraţi 18.19…). Ameninţările lui nu se împlinesc niciodată. Aşa va trece mereu lumea cu gloria ei, cu aroganţa ei, cu dispreţul şi cu blasfemiile ei.

În vreme ce istoria oamenilor se complace în a descrie grandoarea asiriană şi rămâne aproape mută în ceea ce priveşte prăbuşirea ei, Cuvântul lui Dumnezeu consacră o carte întreagă acestei zile fatale. Repetăm aceasta, Biblia nu este un manual de istorie. Evenimentele nu sunt raportate decât din punctul de vedere al relaţiei lor cu Israel şi sub aspectul lor moral. Pentru istorici, Ninive slăbeşte şi cade sub loviturile unei coaliţii a vasalilor ei. Pentru Dumnezeu, nenorocirea s‑a abătut asupra ei deoarece era o cetate a sângelui, „plină de minciună“, de violenţă şi de jaf (v. 1). Culegând ceea ce a semănat, ea va cunoaşte aceeaşi soartă pe care o avusese Teba cu o jumătate de secol înainte (v. 8‑10). „Cine o va plânge?“ (v. 7). Aşa este în lumea aceasta egoistă: cei care nu sunt loviţi în mod direct se obişnuiesc uşor cu dezastrul celorlalţi. „Unde să‑ţi caut mângâietori?“, adaugă Naum, al cărui nume înseamnă tocmai mângâietor. Cel credincios este însă mângâiat prin profeţie, învăţând că, în ciuda aparenţelor, Dumnezeu va menţine mâna ridicată peste toate evenimentele din lume. El va face să lucreze toate lucrurile spre gloria Lui şi spre binele celor care‑L iubesc (Romani 8.28).

Această carte, care ne aminteşte de cea a lui Ieremia, se prezintă ca un dialog între profet şi Dumnezeul său. În prezenţa valurilor crescânde ale răului, Habacuc, neliniştit, îşi varsă inima înaintea Domnului. Ierusalimul nu era departe de a cădea sub loviturile armatei caldeene. Într‑o viziune de coşmar, profetului i se arată mai dinainte acei războinici de temut, nespus de cruzi, instrumente ale Domnului pentru pedepsirea naţiunilor răzvrătite. Cât de îngroziţi vor fi atunci toţi păcătoşii dispreţuitori şi nepăsători! (v. 5, citat în Fapte 13.41).

Omul lui Dumnezeu însă este şi el tulburat. Cum poate Domnul lăsa frâu liber unei asemenea desfăşurări a nelegiuirii? (Psalmul 83; Apocalipsa 10.7 numeşte această nedumerire „taina lui Dumnezeu“). Cum poate El chiar şi numai să o suporte la vedere? „Dumnezeul meu, Sfântul meu!“, strigă profetul, conştient de relaţiile lui cu Cel ai Cărui ochi sunt „prea curaţi, ca să privească răul“ (v. 13). Într‑adevăr, ce ofensă permanentă este pentru El spectacolul acestui pământ, în care corupţia şi violenţa se etalează fără jenă! Privirile lui Dumnezeu, în curăţia lor absolută, nu s‑au putut opri cu satisfacţie decât asupra unui singur Om. Pentru acelaşi motiv însă, ele s‑au întors de la El atunci când El a fost făcut păcat pentru noi.

Atunci când ne confruntăm cu încercarea, de orice fel ar fi ea, să procedăm şi noi precum Habacuc: să ne suim în acest turn (comp. cu Proverbe 18.10), care pe de o parte ne apără şi ne ţine departe de zbucium, iar pe de altă parte ne permite să privim totul de sus, din însăşi perspectiva lui Dumnezeu (Isaia 55.8,9).

Slujitorul lui Dumnezeu primeşte acolo răspuns la neliniştea lui: „cel drept – i se spune – va trăi prin credinţa lui“ (v. 4). Iată cheia pentru situaţia prezentă. În jurul lui nimic nu s‑a schimbat: vrăjmaşii sunt mereu acolo, iar formele de nelegiuire se desfăşoară toate nestingherite. Credinţa celui drept se poate însă sprijini pe certitudinile Cuvântului Dumnezeului său. Întrebările lui neliniştite încetează. Crede şi înţelege că acelaşi pământ care astăzi este plin de deşertăciune în curând „se va umple de cunoştinţa gloriei Domnului“ (v. 14; Isaia 11.9). Este învăţat cu privire la soarta celor răi, deşi judecata lor este încă suspendată (v. 6‑20). Şi observaţi cât contrastează faptele celor necredincioşi cu dreptatea şi trăirea prin credinţă – credinţă necesară atât pentru a fi mântuit, cât şi pentru a străbate lumea! Acest verset 4, citat de trei ori în epistole (Romani 1.17; Galateni 3.11; Evrei 10.38), stabileşte un adevăr de o importanţă capitală: credinţa este singurul mijloc pentru a dobândi îndreptăţirea şi viaţa veşnică.

În timp ce Domnul impusese tăcere vocilor pământului (cap. 2.20), cel credincios are libertatea să‑şi înalţe rugăciunea înaintea Lui. Profetul afirmă ce a văzut (v. 3, 7) şi a auzit (v. 2, 16). Viziunea cu duşmanii caldeeni i s‑a şters, iar în locul ei contemplă maiestatea Dumnezeului Răzbunător. Însoţit de semne înspăimântătoare, acest Dumnezeu înaintează pentru a judeca naţiunile şi a‑Şi salva poporul (v. 12, 13). În faţa acestei apariţii solemne, care sunt sentimentele cu care se confruntă profetul? Întâi teama; nu şi‑o ascunde. Ştie însă că poate apela la îndurarea Domnului, chiar când El Îşi revarsă o îndreptăţită mânie (v. 2; Psalmul 78.38). Dumnezeu aşteaptă necontenit S.O.S‑ul sufletului. Apoi vine bucuria! (v. 18). Chiar dacă lipsesc binecuvântările materiale (v. 17), omul lui Dumnezeu se poate bucura, pentru că nu în împrejurări găseşte el această bucurie, ci în Dumnezeul mântuirii lui (comp. cu Filipeni 4.4). „Domnul este tăria mea; El mă va face să umblu pe înălţimile mele“ (v. 19; Psalmul 18.32,33). Domnul să ne acorde energia spirituală pentru a escalada aceste înălţimi de pe care credinţa domină lumea! Judecata lumii este aproape şi, pentru că vremea noastră se aseamănă cu cea a lui Habacuc, este partea noastră să ne putem asemăna cu acest om al lui Dumnezeu!

Ţefania (sau Sofonie) a profeţit în timpul împărăţiei credinciosului Iosia. Pentru ce atunci cartea sa este atât de severă? Pentru că poporul urmează numai prin constrângere exemplul bun al împăratului său (2 Cronici 34.33). O aceeaşi condamnare îi ameninţă: 1. pe închinătorii la idoli; 2. pe cei cu inima împărţită, care încearcă în acelaşi timp să slujească şi Domnului şi lui Malcam (sau Moloh); 3. pe cei care în mod voit se întorc de la a‑L urma pe Domnul; 4. în sfârşit, pe mulţimile indiferente care nu‑L caută pe Domnul, nici nu se interesează deloc de El (v. 4‑6). Aceleaşi categorii de oameni există şi astăzi şi ei aleargă împreună spre aceeaşi judecată. Pentru că, dacă aceste profeţii au avut în trecut o împlinire parţială, să nu uităm că această zi înspăimântătoare, „ziua cea mare a Domnului“, este încă în viitor! Ea este evocată de mai bine de două mii cinci sute de ani prin profeţi şi este confirmată de Domnul Isus în evanghelii şi, de asemenea, de apostoli în epistole. Apropiată încă de pe vremea lui Ţefania, cu cât mai mult este ea acum gata să sosească! (v. 14). Să ne amintim, aşadar, de aceste cuvinte „vorbite mai înainte prin sfinţii proroci şi de porunca Domnului şi Mântuitorului, prin apostoli“! Şi să avem grijă să nu uităm „promisiunea venirii Lui“ (2 Petru 3.2‑4)!

Aceste profeţii tratând judecata viitoare a celor răi ar putea părea, pentru copiii lui Dumnezeu, de un interes secundar, de vreme ce evenimentul pe care îl aşteaptă ei este nu criza finală despre care se vorbeşte aici, ci venirea Domnului pentru a‑Şi răpi Biserica (1 Tesaloniceni 5.4,9). Anunţul acestei drepte răsplătiri a răului însă trebuie să ne deschidă în aşa fel ochii asupra caracterului lumii, încât să ne despărţim de ea într‑un mod cât mai radical (2 Petru 3.10‑12). Nevăzându‑L pe Dumnezeu pedepsind răutatea oamenilor în prezent, aşa cum o merită, am putea uita câtă oroare are Dumnezeu de ea, însă pasaje ca acestea ne ajută să ne amintim de acest fapt. Deviza cetăţii Ninive, în aroganţa şi în egoismul ei nebun, este: „Eu şi niciuna în afară de mine“ (v. 15); la fel şi cea a Babilonului (Isaia 47.8). Dar să ascultăm cu atenţie dacă nu cumva uneori acesta este deopotrivă şi murmurul inimii noastre. În contrast, versetul 3 ni‑i prezintă pe „cei blânzi“, pe cei pe care Domnul îi numeşte fericiţi şi care seamănă cu El (Matei 5.5; 11.29). Este vorba, din punct de vedere profetic, despre viitoarea rămăşiţă a iudeilor (v. 9b; cap. 3.13), invitată să‑L caute pe Domnul pentru a fi pusă la adăpost în ziua mâniei Lui. Numele Ţefania semnifică, de altfel, „cel pe care Domnul (Iah) îl ascunde sau îl protejează“.

După ce va fi pedepsit naţiunile, mâna Domnului se va întinde asupra Ierusalimului, cetatea răzvrătită, coruptă, care asupreşte! Este trist că cele patru reproşuri care urmează în versetul 2 ar putea fi adresate chiar copiilor lui Dumnezeu, când ei neglijează fie Cuvântul – „n‑a ascultat glasul, n‑a primit corectarea“ – fie rugăciunea: „nu s‑a încrezut în Domnul, nu s‑a apropiat de Dumnezeul ei“.

Atunci se va împlini Cuvântul Domnului Isus: „unul este luat şi altul este lăsat“ (Matei 24.40). Răzvrătiţii, orgolioşii, aroganţii vor fi luaţi (v. 11) şi Domnul va lăsa să vieţuiască pe pământ un popor smerit şi sărac, care‑şi pune încrederea numai în El (v. 12). Ce bucurie pentru această rămăşiţă (v. 14), însă ce bucurie cu atât mai mare pentru Domnul, ale Cărui afecţiuni vor fi satisfăcute! „Va tăcea (sau Se va odihni) în dragostea Lui“ (v. 17). Acest verset 17 se aplică Împărăţiei lui Hristos, însă nu deşteaptă el încă de acum un ecou în inima fiecărui răscumpărat? Să ne gândim la fericirea Lui! El, Cel care a plâns pe pământ, cunoaşte deja o bucurie deplină (Psalmul 126.6) şi neştirbită şi, drag prieten credincios, „El Se va bucura de tine“. După cumplita „muncă a sufletului Lui“, El Se va bucura etern – şi ai Săi cu El – de odihna desăvârşită a dragostei (v. 17; Ieremia 32.41).

Cartea lui Ezra ne învaţă cum, la întoarcerea din Babilon, Zorobabel şi însoţitorii lui întreprind reconstrucţia templului, apoi cum încetează lucrul, opriţi de manevrele de intimidare şi de demersurile vrăjmaşilor.

S‑au scurs cincisprezece ani de când încetaseră lucrul, iar acele ameninţări nu mai sunt acum decât un fals pretext, astfel că profetul nici măcar nu le mai pomeneşte. El face de ruşine poporul, comparând devastarea casei Domnului cu râvna depusă de fiecare pentru împodobirea propriei locuinţe (Filipeni 2.21). Ce trist egoism şi, de asemeni, … ce socoteală greşită! Toată truda lor nu produsese decât risipă (comp. cu Psalmul 127.1,2). Dragi prieteni creştini, astăzi este „timpul de construire“ a casei lui Dumnezeu, … Adunarea Dumnezeului celui viu (1 Timotei 3.15). Cum putem lucra pentru aceasta? Ocupându‑ne de suflete, de aceste „pietre vii“ zidite pe Temelia care este Isus Hristos, având pentru Adunare aceeaşi solicitudine care‑l ţinea «asediat» pe apostol în toate zilele, nepărăsind strângerile… (1 Corinteni 3.10‑17; 2 Corinteni 11.28; Evrei 10.25)! Din nefericire, de câte ori lipsa de râvnă şi de dragoste pentru Adunare merge însoţită de grija pentru propriul confort… Să luăm deci bine seama la căile noastre (v. 5, 7)!

Prima descoperire a lui Hagai adusese mustrarea. Cea de‑a doua, la mai puţin de o lună după ce căpeteniile şi poporul se dovediseră a fi ascultători, vine să le dea îndemnuri şi încurajări: „fii tare … şi lucraţi“ (v. 4) – recomandă Domnul – «este vorba de gloria Mea. Lucrarea voastră are în vedere o Persoană: „dorinţa tuturor naţiunilor“, Hristos care va apărea în glorie!» (v. 7). Dar unde putem găsi această energie?

„Eu sunt cu voi“, este răspunsul de nepreţuit, «Eu, Dumnezeul cel Puternic, Domnul Oştirilor. Iar ceea ce vă dau vă va fi de ajuns: „Cuvântul … şi Duhul Meu rămân în mijlocul vostru; nu vă temeţi“» (v. 4, 5). Ce resurse binecuvântate! Ele sunt de asemeni ale noastre, ale celor care, ca şi Hagai, trăim într‑un timp de ruină.

În cel de‑al treilea mesaj al său, profetul aminteşte de sfinţenia practică fără de care nicio lucrare nu poate fi recunoscută de Dumnezeu. Iar dubla întrebare pusă preoţilor confirmă acest principiu general: Contactele noastre cu lumea murdară nu curăţă lumea. Dimpotrivă, noi vom fi inevitabil contaminaţi pentru mult timp de un mediu rău (1 Corinteni 15.33).

„Eu sunt cu voi în toate zilele“, a promis Domnul Isus (Matei 28.20). Partea noastră este însă de a rămâne întotdeauna lângă El.

Poporul a făcut neplăcuta experienţă că timpul furat lui Dumnezeu nu este de niciun folos. Acum va putea face contraproba: „Din ziua aceasta voi binecuvânta“ (v. 19). Fie că este vorba de negustorul creştin care‑şi ţine magazinul închis duminica, în detrimentul unor posibile câştiguri, fie de industriaşul care‑şi declară la fisc până şi cel din urmă bănuţ al beneficiului său, fiecare copil al lui Dumnezeu va putea întotdeauna verifica acest cuvânt al Domnului Isus: „Căutaţi dar întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea (adică cele necesare pentru această viaţă) vi se vor da pe deasupra“ (Matei 6.33).

Cel din urmă mesaj al lui Hagai cuprinde mişcătoare cuvinte de har adresate personal lui Zorobabel. Acest nume semnifică «născut în Babilon» (iar Şeşbaţar, numele său caldeean, parc‑ar vrea să spună: «fericit în necaz»; Ezra 1.8). Domnul l‑a chemat pe nume ca pentru a‑i spune: «Sărman scăpat din exil, am promisiuni pentru tine. Lumea întreagă se va clătina, dar tu nu te teme de nimic, ţi‑am pregătit „o împărăţie neclintită“» (v. 6, 21, 22, citate în Evrei 12.26,28). În acelaşi timp putem recunoaşte în acest moştenitor al lui David un simbol al lui Hristos, eliberatorul ales de Dumnezeu pentru a împărăţi peste Israel.

Zaharia este, împreună cu Hagai, purtătorul de cuvânt al Domnului către fiii lui Iuda întorşi din captivitate (Ezra 5.1). Care sunt cele dintâi cuvinte pe care Domnul le adresează acestui popor prin intermediul slujitorului Său?: „Întoarceţi‑vă la Mine…“. Întâi trebuie să se pocăiască (Matei 3.2; 4.17; Fapte 2.38). Promisiunea nu vine decât după aceea: … „şi Eu Mă voi întoarce la voi“ (v. 3).

Părinţii lor sunt morţi, la fel şi profeţii care, precum Ieremia, îi avertizaseră cu credincioşie. Cuvintele divine însă, acestea nu au trecut; ele sunt împlinite în mod sigur (Matei 24.35). Căile rele şi faptele rele ale lui Iuda şi‑au primit pedeapsa, anume captivitatea în Babilon (v. 12b). Fie ca această lecţie crudă să le fie de folos generaţiilor viitoare!

Începând cu versetul 7 şi până la capitolul 6, profetul relatează o succesiune de viziuni ciudate (opt la număr). Acestea au ca temă generală guvernarea lui Dumnezeu prin intermediul naţiunilor (călăreţul şi caii) şi, în plan îndepărtat, aşezarea din nou a lui Israel (mirţii, aluzie la sărbătoarea corturilor şi simbol al restabilirii care urmează pocăinţei). Pentru că Dumnezeu are mereu pentru ai Săi, în încercare şi în slăbiciune, „cuvinte bune, cuvinte mângâietoare“ (v. 13)! Ele sunt la fel de sigure şi de neclintit ca şi anunţul acestor judecăţi.

Aceste viziuni care nouă ne par, fără‑ndoială, atât de greu de înţeles, nu erau nici pentru tânărul Zaharia mai clare. Şi cum proceda el de fiecare dată când se afla în faţa unei noi enigme? Nu se temea să‑l întrebe pe însoţitorul său ceresc. Să‑i urmăm şi noi exemplul. Interesul nostru pentru Cuvânt va fi întotdeauna un lucru plăcut Domnului. Iar pentru a putea înţelege lucrurile minunate (sau minunile) din Cuvânt, să‑I cerem Domnului să ne deschidă mintea (Psalmul 119.18; Luca 24.45; 2 Timotei 2.7).

Coarnele din cea de‑a doua viziune corespund cailor din prima, adică marilor imperii ale naţiunilor, văzute aici sub caracterul lor de putere (comp. cu Daniel 8). Lucrători ridicaţi de Dumnezeu (asemenea lui Cirus) vor pune capăt puterii acestora.

Cea de‑a treia viziune are ca subiect restabilirea Ierusalimului. În prezent pustiit, cu zidurile în ruină, cu porţile arse (Neemia 2.13), cetatea va fi din nou locuită. Domnul va fi împrejurul ei un zid gros de foc, iar sărmanii ei, risipiţi, vor fi strânşi acolo în siguranţă. Dragostea lui Dumnezeu pentru ei este atât de mare, încât cel care îi atinge „se atinge de lumina ochiului Său“ (vezi Deuteronom 32.10). Mai presus de orice, ei au promisiunea prezenţei Domnului în glorie în mijlocul lor (v. 5, 10, 11). Aceleaşi privilegii sunt astăzi partea copiilor lui Dumnezeu.

O nouă scenă se derulează în faţa lui Zaharia. Marele preot Iosua – care reprezintă poporul – stă înaintea Îngerului Domnului. Satan însă este de asemenea prezent acolo, în rolul lui obişnuit de acuzator (Apocalipsa 12.10) – pentru că veşmintele murdare ale lui Iosua sunt o prea bună ocazie pentru atacurile sale. Domnul dăduse dispoziţii atât de precise pentru curăţirea preoţilor (de exemplu Levitic 8.6,7; Numeri 19.7…), încât cine s‑ar fi prezentat înaintea Lui pătat risca o condamnare sigură. Însă – am citit deja – acesta de care vrăjmaşul îndrăzneşte să se atingă este ca „lumina ochiului“ lui Dumnezeu (cap. 2.8), „un tăciune smuls din foc“ (v. 2). Sărmanul acuzat, el nu are nimic de spus în apărarea lui. Însuşi Judecătorul S‑a îngrijit de toate. Fără însă a‑i tolera murdăria! „Iată – afirmă El – am făcut ca nelegiuirea ta să se depărteze de la tine şi te îmbrac…“, nu numai cu îmbrăcăminte curată, ci „cu haine de sărbătoare“ (v. 4; comp. cu Matei 22.12). Curăţit, îndreptăţit, Iosua are de acum o dublă responsabilitate: să umble pe căile Domnului şi să se achite de misiunea sa cu credincioşie (v. 7). Drag prieten, pentru a gusta harul Domnului, trebuie întâi să fi luat aceeaşi poziţie ca Iosua.

Versetele 8‑10 Îl introduc pe Mesia (Odrasla) împărăţind în dreptate peste un popor curăţit.

Prin întrebările sale, Zaharia se aşază în rândul profeţilor care, potrivit cu 1 Petru 1.10,11, îşi cercetau stăruitor propriile scrieri. Ei Îl căutau în ele pe Acela care nouă ne‑a fost acum descoperit în suferinţele şi în gloriile Sale (de exemplu: cap. 13.5‑7 şi 6.13). Câte imagini ale lui Hristos găsim în acest capitol! El este adevăratul Sfeşnic de aur, Lumina Lumii (Ioan 8.12). Este deopotrivă divinul Zorobabel, garantul binecuvântării poporului Său. În cap. 3.9, El era Piatra de temelie. Aici Îl vedem ca „Piatra cea mai de sus a colţului“ (v. 7), cheia de boltă a construcţiei. Cu alte cuvinte, El este Acela care începe şi sfârşeşte în har lucrarea Casei lui Dumnezeu (Ezra 3.10; 5.15,16).

În cele şapte candele ale sfeşnicului sfânt ne place să‑i vedem pe cei credincioşi (Apocalipsa 1.20b); ei de asemenea sunt numiţi „lumina lumii“ (citiţi Matei 5.14‑16). Iar această lumină este alimentată de Duhul Sfânt (uleiul), singura sursă divină pentru lucrarea celui răscumpărat. „Nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu – zice Domnul oştirilor“ (v. 6; Psalmul 44.3‑8). Când noi ne recunoaştem incapacitatea, Dumnezeu are plăcerea să acţioneze şi să înlăture orice „munte“ din calea noastră (v. 7; Matei 17.20). Prin urmare, să nu dispreţuim „ziua lucrurilor mici“ (v. 10), cea de astăzi; ea poate fi ziua unei mari credinţe şi a unei mari dăruiri!

Două viziuni ocupă acest scurt capitol. Cea dintâi ne prezintă, sub forma acestui sul care zboară, Cuvântul lui Dumnezeu lucrând pentru a da la iveală răul. Evrei 14.12,13 confirmă că acest Cuvânt este viu, lucrător, pătrunzător (aici el pătrunde cu forţa în case; v. 4)… La lumina lui, toate lucrurile sunt goale şi descoperite; el distinge până şi gândurile şi intenţiile inimii. Este imperios necesar să ne lăsăm şi noi pătrunşi de acest Cuvânt!

Versetele 5‑11 ne ajută să vedem zburând un obiect şi mai surprinzător. Este o efă, instrument de măsurat capacitatea (şi adesea de înşelare: Mica 6.10; Deuteronom 25.14), în mijlocul căreia Răutatea, şezând, şi‑a atins măsura completă. Ea corespunde acestei „taine a fărădelegii“, care astăzi „lucrează deja“, fără însă să fi fost încă arătată (capacul de plumb este încă deasupra efei – 2 Tesaloniceni 2.7). Atunci când ea îşi va relua locul originar (Şinear = Babilon, adică lumea), nelegiuirea, în persoana lui Antihrist, va fi acolo onorată oficial ca dumnezeu. Ce contrast între această „casă“ din versetul 11, adevărat templu al păcatului, şi cea pe care o construieşte Dumnezeu pentru a locui El Însuşi în mijlocul alor Săi (cap. 4.9 şi 6.12)!

Cea de‑a opta şi ultima viziune ne aminteşte de cea dintâi (cap. 1), cu deosebirea că aici caii sunt înhămaţi la care (cele patru imperii) şi pornesc dintre munţii de aramă (stabilitatea guvernării lui Dumnezeu). Sub imaginea cailor viguroşi putem identifica Roma căutând să‑şi întindă stăpânirea peste tot pământul (şi Dumnezeu S‑a folosit de aceasta pentru ca evanghelia să fie vestită pe tot pământul locuit).

Versetele 9‑15 ne prezintă trei călători veniţi din Babilon pentru a‑şi ajuta fraţii prin daruri şi prin încurajări. Numele acestor oameni sunt semnificative. Heldai: «răbdător» (numit apoi Helem: «forţă»), împreună cu Tobia: «Domnul este bun», şi cu Iedaia: «Domnul ştie», sunt recunoscuţi de Iosia: «Domnul suportă», numit în versetul 14 Hen (adică «har»). Personajul central însă este Iosua, altfel spus, Isus, «Dumnezeu Mântuitor», pe Care‑L vedem aici în tip, reunind în Persoana Sa preoţia şi regalitatea. În ziua gloriei Lui, Domnul le va da alor Săi ceea ce numai prin har ei vor fi pregătit pentru El (Luca 19.24‑26). Aceste cununi, care toate I se cuvin Lui (v. 11), El le va dărui credincioşilor smeriţi care Îl vor fi cinstit în timpul când El era dispreţuit (v. 14). Facem noi parte dintre aceştia, pentru a‑I putea pune Domnului cununi la picioare? (Apocalipsa 4.10).

După cartea viziunilor (capitolele 1–6), începe cea a oracolelor (a răspunsurilor profetice). Demersul locuitorilor Betelului pentru a şti dacă trebuie să continue să postească şi să se jelească dă ocazia celei dintâi declaraţii a profetului. Înainte de a răspunde, el se adresează conştiinţei lor (comp. cu Luca 13.23,24; 20.2,3,22‑25). Acest post nu era el mai degrabă o înduioşare cu privire la necazurile lor, decât semnul unei autentice pocăinţe? El va deveni chiar şi pentru iudeii ipocriţi un mijloc de a se face onoraţi, fapt pe care Isus îl va denunţa cu vehemenţă (Matei 6.16). Întrebarea serioasă din versetul 5 pare să fie însă, dragi prieteni, ca degetul lui Dumnezeu îndreptat spre inima noastră, cercetând adevăratul motiv al fiecăreia dintre acţiunile noastre: „Cu adevărat pentru Mine, chiar pentru Mine…? Formele de evlavie nu‑L pot amăgi. În schimb (ca răsplată), nimic nu‑I scapă din ceea ce este făcut din dragoste pentru El; nu Se înşală cu privire la gestul Mariei: „ea a făcut o lucrare bună faţă de Mine“, spune Domnul Isus (Marcu 8.35; 14.6).

Dumnezeu, care este Lumină şi Dragoste, aminteşte de cerinţele Lui dintotdeauna: adevăr şi îndurare (v. 9…). Ceea ce însă a găsit El – spate întors, urechi astupate (sau îngreunate), inimi dure „ca diamantul“ – explică şi justifică severa Lui pedeapsă.

„Aşa zice Domnul…“, precizează cu consecvenţă profetul (v. 1, 3, 4, 6, 7, 9, 19, 20, 23). Atunci când citim Biblia sau când o cităm altora, să nu pierdem niciodată din vedere faptul că Dumnezeu este Acela care vorbeşte.

Sărmanii fii ai lui Iuda aud promisiuni care corespund stării lor actuale. Pentru că Dumnezeu nu‑i va uita (Zaharia, de altfel, semnifică: «de care Îşi aminteşte Iah»)! Ierusalimul nelocuit şi îndurerat va fi din nou populat şi însufleţit (Neemia 11.1,2). Iar primul care va reveni acolo va fi Însuşi Domnul (v. 3; vezi cap. 1.16). Odată cu El se va arăta binecuvântarea, iar teama va fi alungată. Din punct de vedere spiritual, nu tot aşa este şi în Adunare? Prezenţa Domnului în mijlocul alor Săi le garantează toate lucrurile de care au nevoie.

Să luăm pentru noi îndemnul din versetul 16, repetat textual în Efeseni 4.25: „Vorbiţi fiecare cu aproapele său adevărul“! Iar sfârşitul versetului 19 insistă: „Iubiţi deci adevărul…“.

Acum Domnul poate să‑i răspundă delegaţiei din Betel în legătură cu zilele de post (cap. 7.2,3): ele vor deveni timp de bucurie şi de veselie, de adunări fericite (v. 19; împlinire a Psalmului 122). Ar putea oare purta doliu cei care se bucură de prezenţa Mirelui în mijlocul lor? (comp. cu Matei 19.14,15).

Profeţia din acest capitol are în atenţie popoarele vecine lui Israel. Purtarea acestora fusese observată fără ştirea lor, „pentru că Domnul are ochii asupra oamenilor“ (v. 1, 8b). Şi cât de mulţi uită, în adevăr, de această sfântă privire şi se poartă ca şi cum Domnul nu i‑ar vedea!

Dumnezeu Se pregăteşte aici să distrugă înţelepciunea omenească (v. 2), puterea Tirului (v. 3, 4), încrederea înşelătoare a Ecronului (v. 5), mândria şi urâciunile filistenilor (v. 6)… Astfel calea va fi deschisă lui Mesia venind să vestească pacea şi să stăpânească până la marginile pământului. A venit, într‑adevăr, acest Împărat „călare pe un măgar…“! (v. 9; Ioan 12.15). Însă poporul Său nu L‑a primit, şi, de aproape două mii de ani, profeţia s‑a oprit, într‑un fel, între versetele 9 şi 10. Ea îşi va relua curând cursul. După judecăţi cumplite, Împăratul va reapărea în toată maiestatea Sa. Bunătatea şi frumuseţea Îi vor fi admirate împreună (v. 17). „Tu eşti mai frumos decât fiii oamenilor; harul este turnat pe buzele Tale…“, proclamă cântarea „compusă despre Împăratul“ (Psalmul 45.1,2). Lucru infinit mai mişcător, răscumpăraţii Săi vor fi atunci precum pietrele preţioase ale cununii Lui (v. 16b): vor contribui la această frumuseţe minunată a Împăratului (Isaia 62.3). În acelaşi timp, însuşi faptul prezenţei lor cu El va da mărturie despre bunătatea Lui de nespus (Psalmul 31.19,21).

Poporul iudeu, decepţionat de idoli, înşelat şi asuprit de conducătorii răi, va fi mult timp ca o turmă fără păstor (v. 2b; comp. cu Matei 9.36). Dumnezeu însă va cerceta această „casă a lui Iuda“ din care a ieşit Hristosul, „Piatra de unghi“ (v. 4). El o va întări pentru a lupta împreună cu ea. Nu va uita însă nici de casa lui Iosif, de cei ai lui Efraim (adică de cele zece seminţii încă risipite). Îi va mântui, îi va aduce înapoi, le va răspunde… (v. 6). După atâtea mângâieri deşarte (v. 2), ce bucurie le va umple inimile (v. 7)!

Drag prieten creştin, Domnul a arătat faţă de tine şi faţă de mine o îndurare şi mai mare. Fie ca aceasta să constituie pentru noi subiectul unei continue bucurii!

Asemeni fiului risipitor în „ţara îndepărtată“, venindu‑şi în fire evocând casa tatălui, cei scăpaţi ai lui Israel îşi vor aminti de Dumnezeul lor „în ţări îndepărtate şi vor trăi … şi se vor întoarce“ (v. 9; Luca 15.17). „Îi voi aduna“, „pentru că Eu i‑am răscumpărat“, promite Domnul (v. 8, 10; Ioan 11.52). Dragostea Domnului Isus nu va fi deplin satisfăcută decât de prezenţa alor Săi alături de El. Înainte de a‑Şi aduce poporul pământesc întregit în ţară, El îi va introduce pe scumpii Lui răscumpăraţi în casa Tatălui, unde le‑a pregătit locul (comp. cu Ioan 14.2).

Incendiul din versetele 1‑3 anunţă mânia împotriva ţării şi împotriva poporului, din cauza crimei de care acesta se va face vinovat la cruce.

În versetul 4, profetul este invitat să personifice, succesiv, pe Păstorul cel bun (Hristos) şi pe Păstorul nebun, adică pe Antihrist (v. 15‑17). Până la versetul 14 suntem purtaţi în vremea evangheliilor. Aceşti stăpâni, aceşti vânzători, aceşti păstori răi din versetul 5 sunt, respectiv, romanii şi mai‑marii iudeilor, fie ei politici sau religioşi. Isus îi califică drept hoţi, tâlhari, oameni plătiţi, lupi răpitori (Ioan 10.8,12; Ezechiel 34). El, Păstorul cel bun, venea să‑i substituie pe aceştia şi să păstorească poporul, aducând‑i la gloria şi la unitatea naţională (cele două toiege de păstor numite «Frumuseţe» şi «Legături»). Cu excepţia câtorva „săraci ai turmei“ (v. 11; Luca 14.21) însă, poporul n‑a înţeles planurile Sale de dragoste.

Versetele 12 şi 13, împlinite cu atâta exactitate, ne spun la ce preţ derizoriu a fost estimat Domnul (Matei 26.15). Noi la ce preţ Îl estimăm pe Domnul Isus?

Apoi, fără tranziţie, versetele 15‑17 introduc domnia încă viitoare a „păstorului netrebnic“ (v. 17; Ioan 5.43) – pentru că acest personaj satanic este «declanşat» ca pedeapsă asupra turmei «de măcelărit»: poporul vinovat de a‑L fi respins pe adevăratul său Conducător!

Cine vorbeşte aici? Cel care a întins cerurile, care a întemeiat pământul, care i‑a dat omului această inteligenţă în care el se încrede atât de mult (şi pe care adesea o foloseşte atât de rău; comp. cu Isaia 42.5)! Un asemenea Dumnezeu să nu aibă mâna întinsă peste evenimentele pământului? Comploturile urzite de duhul celui pe care El Însuşi l‑a creat să‑L poată lua prin surprindere? Imposibil! Atunci când toate naţiunile pământului, orbite de ură, se vor strânge pentru a asedia Ierusalimul, acesta va fi pentru ei ca un potir otrăvitor, ca o piatră de cădere. Pentru că, „în ziua aceea“, Domnul va întări victorios pe căpeteniile lui Iuda şi pe locuitorii Ierusalimului! El va lucra prin ei, dar de asemenea va lucra în ei. Dumnezeu va răspândi peste poporul Său umilit şi pocăit „duhul îndurării şi al cererilor“ (v. 10). În Acela pe care L‑au străpuns, iudeii Îl vor recunoaşte, în sfârşit, pe Păstorul lor credincios, pe Moştenitorul tronului lui David, pe Fiul unic al lui Dumnezeu.

Prieteni creştini, dacă este adevărat că Domnului Îi place să lucreze prin noi, să nu pierdem din vedere lucrarea pe care El doreşte să o împlinească în noi. Aceasta constă în a ne aşeza în fiecare zi din nou înaintea crucii şi a consecinţelor ei. Iar versetele 11‑14 subliniază faptul că fiecare trebuie să fi avut personal de‑a face cu Dumnezeu în chestiunea păcatului său.

Privirile lui Israel (şi ale noastre) se îndreaptă spre cruce (cap. 12.10). Sângele lui Hristos ne ispăşeşte păcatele, însă din coasta Lui străpunsă ţâşneşte, de asemenea, un izvor de apă vie. El evocă această curăţire practică pe care Cuvântul o împlineşte în conştiinţa noastră (Psalmul 51.2,7). În acea zi, idolii vor fi nimiciţi (Ezechiel 36.25); vocile minciunii vor înceta. Atunci Preaiubitul Îşi va relata minunata Sa istorie: Venit aici jos ca Om, a luat chip de Rob pentru a sluji creaturii Sale (comp. cu cap. 11.12 şi cu Exod 21.2‑6). A fost rănit la propriii prieteni (comp. cu Ioan 20.27). A fost lovit de Însuşi Dumnezeu.

„De aceea şi Dumnezeu L‑a înălţat foarte sus…“, continuă Filipeni 2.9. Curând, acest acelaşi Domn Se va înfăţişa lumii în strălucirea puterii Sale. Unde va avea loc această apariţie? În locul de unde odinioară El a părăsit pământul, pe acest munte al Măslinilor care se va despica sub picioarele Sale (cap. 14.4; Fapte 1.11,12).

El însă nu va veni singur. „Şi toţi sfinţii împreună cu El“, adaugă sfârşitul versetului 5. Ca o suită regală, Hristos îi va aduce pe aceia pe care mai înainte îi va fi răpit la cer alături de El. Noul Testament confirmă această apropiată şi triumfătoare „venire a Domnului nostru Isus cu toţi sfinţii Săi“ (1 Tesaloniceni 3.13; Iuda 14).

Acesta este sfârşitul dramei. Când se va deschide şi cel din urmă act, situaţia va fi fost răsturnată prin apariţia deodată a Domnului gloriei. Până şi decorul va fi schimbat. Un cataclism nemaiauzit va schimba configuraţia ţării. Popoarele surprinse pe cale să facă război Ierusalimului … şi Împăratului său divin se vor vedea lovite dintr‑o dată de o urgie cumplită. De atunci înainte, naţiunile, în loc să urce să asedieze Ierusalimul, vor trebui să facă pelerinaje anuale pentru a se prosterna înaintea Împăratului, Domnul (v. 16). Cei care nu vor asculta vor fi lipsiţi de ploaie. Chiar şi zurgălăii cailor – a acestor cai care ocupă atâta spaţiu în profeţia lui Zaharia – vor purta gravată inscripţia: „Sfinţenie Domnului“. Pentru că toată puterea omului, simbolizată de cal, va fi de atunci încolo sfinţită pentru Dumnezeu! Fie ca Domnul să graveze şi pe inimile noastre acest semn al punerii deoparte şi al consacrării pentru El! Şi ca nimic să nu pătrundă în inimi fără să fie în armonie cu această deviză: „Sfinţenie Domnului“! Astfel vom fi deja în acord cu „ziua aceea“, zi în care El va fi în mod public „glorificat în sfinţii Săi şi … privit cu uimire … în toţi cei care vor fi crezut“ (2 Tesaloniceni 1.10).

Cartea lui Maleahi este deosebit de solemnă. Ea constituie cel din urmă apel divin către conştiinţa şi inima acestui popor iudeu, în mijlocul căruia Hristos va apărea patru secole mai târziu. Dialogul care se angajează între Dumnezeu şi popor scoate în evidenţă din partea lui Dumnezeu, încă de la primele cuvinte: iubirea veşnică, personală, sursă a oricărei binecuvântări: „Te‑am iubit…“. Iar din partea lui Israel? Nerecunoştinţă, inconştienţă, într‑un cuvânt, obrăznicia cu care‑şi permite să ceară dovezi despre această bunătate divină! Ce tată, ce stăpân ar suporta să fie tratat cu o asemenea scandaloasă lipsă de consideraţie (v. 6)? Ori acest popor călca în picioare nu numai onoarea datorată Domnului, ci şi preceptele Lui cele mai imperioase (v. 8; Levitic 22.17‑25), sentimentele Sale cele mai tandre. În mod regretabil, aici nu avem mult de căutat lecţii de «învăţare de minte»! Să ne ferim şi noi de a ne îndoi de dragostea Domnului, de a cârti sau chiar de a ne răscula împotriva voinţei Lui! Să nu trecem cu indiferenţă pe lângă atâtea mărturii ale harului lui Dumnezeu, privindu‑le cu plictiseală (v. 13)! Să ne oprim întâi la crucea unde El L‑a dat pe Fiul Său pentru noi: ce importanţă au pentru noi drepturile şi dragostea lui Dumnezeu?

Domnul are pentru preoţi o învăţătură specială. Să dea glorie Numelui Său – iată ce trebuia ei să‑şi pună la inimă (v. 2)! Slujirea creştină nu are nici ea altă raţiune. Prea adesea însă, slujitorul este cel glorificat mai degrabă decât Stăpânul său.

Despre cine altcineva decât despre Hristos s‑ar mai fi putut spune: „nedreptate nu s‑a găsit pe buzele lui“ (v. 6)? Până şi aprozii au trebuit să admită că „niciodată n‑a vorbit vreun om aşa, ca Omul acesta“ (Ioan 7.46). Această perfecţiune nu face altceva decât să scoată în evidenţă şi mai bine tristul portret al clerului din timpul Domnului, preoţi, cărturari şi farisei: El a păzit legământul (v. 5); ei l‑au stricat. El a umblat cu Dumnezeu în pace şi dreptate; ei s‑au îndepărtat de drum. El „a întors pe mulţi de la nelegiuire“ (v. 6); ei „au făcut pe mulţi să se poticnească“ (v. 8, 9; Isaia 9.16). „Legea adevărului era în gura Lui“ (v. 6); ei Îl oboseau pe Domnul cu vorbele lor (v. 17; Matei 6.7).

„Luaţi seama la duhul vostru, ca să nu vă purtaţi cu necredincioşie“, repetă versetele 15 şi 16. Duhul nostru are sensibilitatea unei benzi magnetice. Păstrează urma a tot ceea ce s‑a înregistrat acolo. Să veghem să nu‑l ocupăm decât cu lucrurile adevărate, … curate, vrednice de iubit, vorbite de bine… (Filipeni 4.8).

Maleahi semnifică „solul Domnului“. Citând versetul 1, Domnul Isus îi aplică acest titlu lui Ioan Botezătorul, chemat să pregătească înaintea Lui inima poporului Său (Matei 11.10). Respingerea lui Mesia după cea a precursorului Său a întrerupt cursul profeţiei. Perioada actuală a Bisericii este trecută sub tăcere; şi Îl vedem în versetul 2 pe Domnul cum Îşi reia căile faţă de fiii lui Levi printr‑o lucrare de topire şi de purificare (v. 2, 3; Psalmul 66.10; Iov 18.1). Unii l‑au urmărit pe meşterul turnător ocupat să purifice minereul de argint. El stă lângă creuzet tot timpul cât durează topirea, iar operaţia nu este încheiată decât atunci când propria lui imagine se reflectă în mod clar în metalul strălucitor. Ce minunată ilustrare a ceea ce Domnul împlineşte în fiecare dintre noi! El ştie să ne regleze împrejurările, înteţind uneori focul încercării, cu scopul de a îndepărta din noi orice aliaj impur. Şi Îşi continuă răbdător lucrarea până când radioasa Lui imagine morală străluceşte în noi (comp. cu Zaharia 13.9; 2 Corinteni 3.18). Care pot fi sentimentele Domnului, frustrat de daruri, de slujire şi de încrederea datorate Lui? „Puneţi‑Mă la încercare“ (v. 10), spune El poporului Său. Da, Domnul Se bucură atunci când credinţa noastră Îi dă posibilitatea să ne binecuvânteze.

Dumnezeu ne prezintă aici câţiva credincioşi, smeriţi şi ascunşi, care urmează să aibă onoarea de a‑L întâmpina pe Fiul Său la venirea Lui pe pământ. Ei sunt o „comoară deosebită“ (v. 17); numele lor sunt consemnate în cartea Sa de aducere‑aminte şi Evanghelia ni‑i face cunoscut pe câţiva dintre ei: Iosif şi Maria, Zaharia, Elisabeta, Simeon, Ana… Ne numărăm noi astăzi printre cei care se tem de Domnul, care vorbesc despre El şi care aşteaptă revenirea Lui?

Mai târziu, în timpul necazului celui mare, va fi o rămăşiţă care se va teme de numele Domnului (cap. 4.2; Apocalipsa 12.17). Pentru ei va răsări Soarele dreptăţii. Activitatea întunericului va lua sfârşit, cei mândri şi răi vor fi nimiciţi (cap. 3.15; 4.1,2). Şi, cu acest cuvânt, blestem, se încheie Vechiul Testament, altfel spus, istoria în întregime dezamăgitoare a celui dintâi Adam. Mizeria lui fără remediu, afundându‑se în nefericire eternă, a fost definitiv demonstrată. Suntem noi convinşi în conştiinţă personal de aceasta? Atunci, încă de la prima pagină a Noului Testament, vom învăţa să cunoaştem Numele celui de‑al doilea Om, Isus, în care Dumnezeu Şi‑a găsit plăcerea şi în care noi ne găsim mântuirea şi binecuvântarea.

O parte din Noul Testament a fost studiată în volumele 3 şi 4.

Epistola pe care Pavel le‑o adresează adunărilor din Galatia este una severă. El trebuia să se ocupe nu de un păcat moral, ca în cazul corintenilor, ci de un rău doctrinar extrem de grav. Aceşti sărmani galateni, înşelaţi de învăţători falşi, erau pe cale să abandoneze harul, singurul mijloc de mântuire, pentru a se întoarce la religia faptelor. Pavel afirmă cu tărie caracterul absolut al Adevărului divin. Este unul singur, este complet, este perfect, pentru că Adevărul este Hristos (Ioan 14.6). Auzim uneori spirite îndârjite să susţină – în fond pentru a‑şi justifica necredinţa – că fiecare popor a primit propria sa descoperire, religia care i se adaptează cel mai bine caracterului şi civilizaţiei. Nimic mai fals! Nu există decât o singură evanghelie; ea proclamă că „Domnul nostru Isus Hristos … S‑a dat pe Sine Însuşi pentru păcatele noastre“. Care este consecinţa acestui fapt? „Ca să ne scoată din veacul rău de acum…“, continuă apostolul (v. 4).

Versetul 10 ne aduce aminte de un alt adevăr capital, anume că preocuparea de a plăcea oamenilor ne face să pierdem calitatea de robi ai lui Hristos. Căutăm noi, înainte de orice, să‑I fim pe plac numai Lui? (1 Tesaloniceni 2.4).

Ce fericire pentru noi că ne putem pune toată încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu! Dacă evanghelia vestită de Pavel ar fi fost în felul omului, atunci, da, galatenii ar fi fost îndreptăţiţi să accepte completări sau modificări. Dar ea nu era deloc aşa. Iar pentru a atesta mai bine sursa divină a slujbei sale, apostolul istoriseşte în ce mod extraordinar i‑a fost încredinţată. Dumnezeu l‑a pus deoparte (v. 15), Dumnezeu i L‑a descoperit pe Fiul Său în el, din nou Dumnezeu l‑a format în şcoala Lui, fără instructori din rândul oamenilor, în pustia Arabiei. În plus, Hristos îl chemase într‑un mod direct, din înaltul cerului (Fapte 9).

Pavel, înainte de drumul său spre Damasc, ne învaţă că noi putem fi absolut sinceri şi, în acelaşi timp, absolut vrăjmaşi ai Domnului (Ioan 16.2). Cât de dragă însă îi ajunsese în prezent această adunare a lui Dumnezeu, altădată persecutată de el „peste măsură“ (v. 13)! Să urmăm această pildă de devotament pentru Domnul şi pentru ai Săi, acest zel în vestirea credinţei (v. 23)! Şi să mai remarcăm că, înainte de a ne cere să vorbim altora despre Fiul Lui, Dumnezeu doreşte să‑L „descopere“ în noi (v. 16). El vrea să producă în inima noastră acea neasemuită cunoştinţă a lui Hristos, din care să decurgă mărturia noastră (2 Corinteni 4.6).

Relatarea pe care Pavel o face despre circumstanţele apostolatului său completează ceea ce noi cunoaştem din cartea Fapte. În timp ce Domnul îi încredinţase lui Petru misiunea de a vesti evanghelia iudeilor, Pavel fusese ales pentru a predica aceeaşi evanghelie naţiunilor (v. 8). Întâlnirea lui cu ceilalţi apostoli nu putea nicidecum să infirme chemarea primită de la Domnul. Dimpotrivă, el a pus atât de mult la inimă îndemnul de a‑şi aminti de săraci, încât acesta a ajuns să fie cauza indirectă a întemniţării lui la Ierusalim (Fapte 24.17). Ce ne învaţă aceste relaţii ale apostolilor între ei? Că trebuie să preţuim lucrarea altora, iar în ce priveşte lucrarea noastră, să veghem să nu ne‑o supraapreciem, ci s‑o împlinim fără greşeală şi fără să „avem în vedere faţa omului“ (v. 6).

Cartea Fapte confirmă cât de greu le‑a fost primilor creştini de origine iudaică să se desprindă de porunci: circumcizia şi ţinerea legii. La Ierusalim se ţinuse o conferinţă pentru a reglementa aceste probleme (Fapte 15). Satan însă nu renunţă de bunăvoie la o armă de care deja s‑a folosit cu ceva succes. La rândul lor, galatenii, deşi nu erau iudei, căzuseră în această cursă şi Pavel le arată marele pericol care se ascundea în aceasta.

Prin ce era atât de gravă această întoarcere la lege? Şi de ce şi‑a pus Pavel atât de mult la inimă această chestiune, încât a ajuns chiar să‑l acuze în mod public pe Petru pentru atitudinea sa îndoielnică? (v. 11‑14). Pentru că însuşi faptul de a‑i încuraja pe credincioşi să se iudaizeze şi să facă lucrări revenea la a spune că lucrarea lui Isus nu era suficientă. Şi nenumăraţi creştini tot în felul acesta înclină să gândească. Recunosc în principiu valoarea ispăşitoare a jertfei lui Hristos, dar în acelaşi timp îşi întemeiază mântuirea pe lucrările lor şi pe practicarea religiei lor. Ei «fac ce pot», iar pentru restul se bizuie pe Dumnezeu. Unora ca aceştia le răspundem cu versetul 16: „omul nu este îndreptăţit din fapte, … ci prin credinţa în Isus Hristos“. Un mijloc atât de simplu? Da, însă oferit de o Persoană atât de măreaţă! Este Fiul lui Dumnezeu „care m‑a iubit şi care S‑a dat pe Sine Însuşi pentru mine“ (v. 20). Care este partea mea în această lucrare? Aceea pe care o poate avea un mort, adică niciuna. Fiind „răstignit cu Hristos“, am scăpat de sub lege, şi trăiesc, dar „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine…“. Prietene cititor, iubit de Domnul Isus, poţi lua pe cont propriu aceste declaraţii triumfătoare, în tot adevărul lor?

Planul general al epistolei se poate schiţa astfel: capitolele 1 şi 2: Mărturia personală a apostolului; capitolele 3 şi 4: Doctrina mântuirii prin credinţă; capitolele 5 şi 6: Viaţa practică a celui răscumpărat sub har.

Inima lui Pavel era încurcată: zelul său pentru adevăr se dublase de toată dragostea pentru sărmanii galateni. Ce duh de rătăcire i‑a putut încânta până într‑acolo încât să uite de harul lui Dumnezeu? Şi ce mulţi creştini li se aseamănă! Le‑a fost zugrăvit Hristos răstignit (v. 1). Au crezut în El şi au primit prin Duhul Sfânt siguranţa mântuirii. Însă nu au avut încredere în El pentru a le conduce viaţa creştină. După ce au început prin Duhul, au continuat prin carne (v. 3). Sau credeţi că, după ce ne‑a îndreptăţit, Dumnezeu poate conta pe noi pentru „a‑Şi încheia lucrarea“? Nu, iar din acest motiv, aceeaşi credinţă care ne mântuieşte este şi cea de care avem nevoie pentru a trăi (v. 11). Legea cea dreaptă a lui Dumnezeu, în schimb, nu poate să ne aducă decât moartea şi blestemul, pentru că am fi incapabili să o împlinim. A trebuit ca, în locul nostru, Hristos să poarte acest blestem. Pentru a ne răscumpăra, El a plătit preţul în întregime. A purtat blestemul legii când a luat la cruce locul pe care‑l meritam eu. Binecuvântat fie El în veci!

Apostolul explică pentru ce legea nu schimbă cu nimic promisiunile divine. Acestea sunt anterioare ei, iar Dumnezeu nu Se dezice, şi, mai ales, pentru că ele au fost făcute seminţei lui Avraam, adică lui Hristos (v. 16). Nimic nu va putea anula sau contrazice ceea ce Dumnezeu Îi garantează Preaiubitului Său – şi celor care Îi aparţin. „Atunci pentru ce este legea?“ (v. 19). Ea a fost comparată cu o oglindă. Îmi arată mizeria morală, dar este tot atât de incapabilă să mi‑o înlăture, cum este oglinda să mă spele. Nu este funcţia ei aceasta. Legea nu face altceva decât să mă convingă de păcat; este deci îndrumătorul meu până la Hristos (v. 24), după care rolul ei se încheie, ca şi al institutorului care şi‑a pregătit elevul pentru a trece în clasa superioară. Ce crudă şcoală este cea a legii! Ea mă învaţă că sunt păcătos şi nu‑mi dă îndreptăţirea; mă învaţă că sunt mort şi nu are puterea să mă facă să trăiesc; mă învaţă că sunt lipsit de energie şi nu‑mi dă nimic. Tot ceea ce însă îmi lipseşte găsesc atunci în Isus!

Botezul este semnul public al punerii deoparte pentru Hristos, prin moartea Lui. Voi, cei care aţi fost botezaţi, sunteţi într‑adevăr „fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus“? Aţi fost cu adevărat „îmbrăcaţi cu Hristos“? (v. 26, 27). A purta o uniformă la care nu ai dreptul este o fraudă şi un abuz de încredere.

Astfel Dumnezeu dăduse cu totul altceva decât legea: promisiuni necondiţionate. Ele proveneau din dragostea Sa şi din bucuria Sa de a binecuvânta, atât naţiunile, cât şi pe iudei. A dispreţui un asemenea dar însemna a dispreţui dragostea Lui. Pretenţia, de exemplu, de a plăti pentru un cadou pe care l‑am primit este o ofensă adusă donatorului. Cât de întristată este inima lui Dumnezeu la vederea atâtor creştini care uită de libertatea Duhului, pentru a o înlocui cu biete practici plictisitoare! Ce dovedeşte aceasta? Că aceşti copii ai lui Dumnezeu Îl cunosc atât de greşit pe Tatăl lor ceresc. Este de înţeles că un necredincios se mulţumeşte cu „cunoştinţele elementare slabe şi sărace“, pentru că nu are altele mai bune. „Dar acum – ne spune versetul 9 – după ce L‑aţi cunoscut pe Dumnezeu“ şi fiind cunoscuţi de El (1 Corinteni 8.3), să nu ne mai lăsăm robiţi şi să nu tolerăm nimic care‑I aduce Lui indignare. Să avem încredere deplină în dragostea Lui.

În versetul 12, apostolul îşi întrerupe expunerea, pentru a vorbi inimii galatenilor săi preaiubiţi. El ştie să le aducă aminte de bunăvoinţa şi de dăruirea lor pentru el. Vai, afecţiunile pe care absenţa le răceşte sunt afecţiuni slabe. Convingerile care‑şi pierd înfiriparea atât de repede după plecarea slujitorului lui Dumnezeu sunt convingeri slabe. Cum este dragostea noastră creştină? Şi cum este credinţa noastră?

Apostolul este plin de nelinişte şi de nedumerire. Lucrarea lui răbdătoare să fie oare în zadar? (v. 11). Se vede astfel nevoit să reia împreună cu galatenii cunoştinţele elementare ale evangheliei. Să profităm şi noi de aceasta, pentru a le învăţa odată cu ei. Pentru că, dacă Pavel regreta că nu îi putea învăţa pe copiii lui spirituali pe viu, fiind de faţă, cu glasul său în auzul lor (v. 20), noi nu regretăm, pentru că înţelegem motivul: Dumnezeu voia să ne dea această scrisoare.

Totuşi – veţi spune – pentru noi nu mai este câtuşi de puţin actual pericolul de a ne reaşeza sub lege. Înseamnă că nu ne cunoaştem bine! De fiecare dată când ne complacem cu purtarea noastră şi avem impresia că Dumnezeu ne datorează ceva, aceasta înseamnă – nici mai mult nici mai puţin – legalism. De fiecare dată când adoptăm o soluţie fără a conta pe Domnul, de fiecare dată când ne comparăm cu alţii în avantajul nostru, noi manifestăm acest spirit de proprie îndreptăţire, vrăjmaş declarat al harului (comp. cu v. 29). Pentru a ilustra această vrăjmăşie, Pavel îi evocă pe cei doi fii ai lui Avraam. Isaac, fiul promisiunii, este singurul care poate moşteni promisiunea. Ismael, copil după carne, ieşit din roaba Agar, nu are niciun drept la bogăţiile şi binecuvântările tatălui. Aparţinem noi toţi Ierusalimului de sus? Suntem noi, împreună cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov, „împreună‑moştenitori ai aceleiaşi promisiuni“: Cetatea cerească (v. 26; Evrei 11.9,10,16)?

Omul a considerat dintotdeauna libertatea ca fiind bunul cel mai de preţ. Unde însă o poate gusta cu adevărat? Sărman sclav al propriilor patimi, el se naşte şi moare cu lanţuri ţintuite de inimă. Numai Isus Hristos îl poate elibera (v. 1; Ioan 8.36). Se pune atunci o altă întrebare: în ce fel va face uz răscumpăratul Domnului de libertatea sa? Se va supune el de bunăvoie jugului riguros al legii? (v. 1). Ar fi o atitudine la fel de neobişnuită ca cea a unui ocnaş eliberat care şi‑ar exprima dorinţa de a se întoarce la ocnă! Se va folosi el atunci de aceasta ca de „un prilej pentru carne“ (v. 13)? Ar însemna atunci că parcurge calea inversă a tesalonicenilor, trecând de la slujirea lui Dumnezeu înapoi sub tirania idolilor lumii (cap. 4.8,9; Luca 11.26; 1 Tesaloniceni 1.9). Nu, această libertate, atât de scump plătită de Mântuitorul său la cruce, creştinul o va folosi în slujirea aproapelui! Şi astfel, în final, el va împlini legea, de vreme ce aceasta se rezumă printr‑o singură expresie (v. 14) sau, mai degrabă, printr‑un singur cuvânt: iubire. „Cine iubeşte pe altul a împlinit legea“ (Romani 13.8,9). El împlineşte astfel porunca Domnului Isus, a Cărui cea din urmă şi cea mai scumpă dorinţă este să ne iubim unii pe alţii cum ne‑a iubit El (Ioan 13.34; 15.12,17).

Domnul ne explică după ce se poate recunoaşte o lucrare, dacă este a cărnii sau dacă este din Duhul (citiţi Matei 7.16‑20; Ioan 3.6). „Un pom bun nu poate să facă roade rele“. Cele din versetele 19‑21 nu pot deci să provină decât din pomul rău: carnea. Iar carnea este încă în fiecare dintre noi, cu acelaşi potenţial redutabil. Dacă însă suntem „ai lui Hristos“ (v. 24), în noi rămâne de asemeni o altă Putere să acţioneze: Duhul Sfânt. El ne face să trăim (v. 25) şi El ne face să umblăm (v. 16, 25); El Se împotriveşte cărnii (v. 17); El ne conduce (v. 18); El aduce la maturitate roada Sa proprie, imposibil de confundat cu o alta, un ciorchine preţios, căruia versetul 22 îi enumeră nouă „boabe“ delicioase: dragoste, bucurie, pace… Din nefericire însă, un pom poate rămâne neroditor dacă întreaga sa forţă se risipeşte în vlăstari inutili crescând din partea de jos. Ce face atunci grădinarul? Taie aceste mlădiţe, pentru ca seva să circule din nou îmbelşugat prin ramurile altoite. Aceasta este semnificaţia versetului 24. „Cei ai lui Hristos au răstignit carnea“ la întoarcerea lor la Dumnezeu. Prin credinţă, ei s‑au supus sentinţei morţii pronunţate asupra întregii lor naturi (pomul sălbatic a fost tăiat pentru a fi altoit). De atunci încolo, ei trebuie să judece în ei manifestările cărnii: patimi şi pofte. „Dacă trăim în Duh, în Duh să şi umblăm“ (v. 25).

Acest capitol 6 ne învaţă cum să ne purtăm: faţă de un frate căzut – fără a pierde din vedere responsabilitatea pe care o avem cu privire la el (v. 1); faţă de cei care sunt copleşiţi de poveri (v. 2); faţă de cei „din casa credinţei“ şi faţă de toţi, făcând bine (v. 10). În prezent, noi semănăm, în vederea secerişului „la timpul potrivit“. Şi un principiu este evident: recolta va fi, inevitabil, de aceeaşi natură cu sămânţa. Numai un nebun s‑ar putea aştepta să culeagă grâu dintr‑un loc în care a plantat scaieţi. Carnea generează întotdeauna corupţie, în timp ce roada Duhului germinează pentru viaţa veşnică (v. 8; cap. 5.22; comp. cu Osea 8.7; 10.13). De aceea acum trebuie făcută alegerea; mai târziu regretele vor fi zadarnice.

Creştinul a fost deja declarat mort faţă de lege (cap. 2.19) şi mort faţă de carne (cap. 5.24). Aici el este recunoscut ca mort faţă de lume şi reciproc (v. 14). De acum încolo, lumea nu mai are drepturi asupra mea mai mult decât am eu asupra ei. Între ea şi mine se ridică o barieră de netrecut, şi aceasta este „crucea Domnului nostru Isus Hristos“, eliberarea mea şi gloria mea. De o parte, „o nouă creaţie“, de cealaltă, „nu este ceva“, Dumnezeu nu recunoaşte nimic acolo (v. 15). De am putea fi şi noi de acord cu El, atât în principiu, cât şi în practică!

Epistola către Efeseni îl priveşte pe creştin în poziţia sa cerească. Cerul nu este numai un loc de şedere în viitor pentru copilul lui Dumnezeu; el are chiar de acum în cer locuinţa sa în Hristos. Unui cap de familie care lucrează în altă parte decât acolo unde domiciliază nici nu‑i trece prin minte să‑şi confunde locuinţa cu uzina sau cu biroul. A fi absent din casă nu‑l împiedică nicidecum să aibă în aceasta un „acasă“, loc al afecţiunilor şi al intereselor sale, loc în care se află tot ce posedă el. Astfel este cerul pentru cel răscumpărat: locul familiar unde se află deopotrivă comoara sa şi inima sa (Luca 12.34), pentru că Mântuitorul lui este acolo. Hristos este în cer şi noi suntem în Hristos. Acest dublu fapt ne asigură dreptul de acces la binecuvântările înalte şi preţioase care sunt ale Lui. Tot ceea ce‑L priveşte pe Cel Preaiubit îi priveşte cu aceleaşi drepturi şi pe cei care sunt făcuţi plăcuţi în El (v. 6). De aceea apostolul desfăşoară ansamblul planului lui Dumnezeu în Hristos (sursă a oricărei binecuvântări) în această lungă frază (v. 3‑14), care nu suportă nicio tăietură, pentru că totul este menţinut şi legat de gândul lui Dumnezeu. În acelaşi fel, ceea ce El a făcut pentru noi este inseparabil de ceea ce El a făcut pentru Hristos şi trebuie să contribuie în final „spre lauda gloriei Sale“ (v. 12) şi „spre lauda gloriei harului Său“ (v. 6).

În rugăciunea adresată către „Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos“ (v. 17), apostolul cere pentru sfinţi ca ei să ştie mai întâi care este poziţia lor (v. 18) şi apoi care este puterea care îi introduce în această poziţie (v. 19, 20).

«Plinătatea binecuvântării noastre decurge din faptul că suntem binecuvântaţi împreună cu Hristos. Asociaţi în ruină cu primul Adam, noi suntem acum asociaţi în glorie cu Cel de‑al doilea Om; ca atare, El nu posedă nimic în care noi să nu fim introduşi, semn al dragostei desăvârşite: gloria (Ioan 17.22), bucuria (Ioan 15.11), pacea (Ioan 14.27), dragostea Tatălui (Ioan 17.26). El nu‑Şi va lua moştenirea fără cei împreună‑moştenitori cu El. Pavel nu cere ca sfinţii să aibă parte de aceste lucruri – căci ele le aparţin deja – ci să se bucure de ele.» (J.N.D.).

Şi, să fim atenţi, ochii inimilor noastre sunt cei care trebuie să se deschidă asupra acestor realităţi glorioase. Dragostea este adevărata cheie a priceperii (Luca 24.31). Limpezindu‑ni‑se afecţiunile, Duhul ne face să‑L contemplăm pe Hristos, Omul înviat îmbrăcat cu putere şi cu glorie, potrivit Psalmului 8. Trupul Lui, Adunarea, Îl completează ca Om. El este „Capul“ glorios în cer. Biserica este „plinătatea Celui care umple totul în toţi“ (v. 23).

În puţine cuvinte, versetele 1‑3 zugrăvesc tragica noastră condiţie de odinioară. Copii ai mâniei, umblam în acelaşi timp potrivit lumii, potrivit căpeteniei acesteia şi potrivit poftelor noastre vinovate. Dumnezeu însă a intervenit (v. 4). „Dragostea Lui mare“ s‑a ridicat mai sus de această mizerie. El i‑a adus la viaţă pe cei morţi. I‑a înviat. Încă şi mai mult, i‑a făcut să şadă în chiar cerul Său, în acelaşi loc unde este aşezat Hristos (v. 6; cap. 1.20). Sunt doar două poziţii: «mort în păcate» sau «aşezat în locurile cereşti»; nu există poziţie intermediară. Fiecăruia îi revine să ştie care este a lui.

Versetele 8‑10 atestă inutilitatea lucrărilor noastre pentru mântuire şi deplina valoare a celei a lui Dumnezeu: „suntem lucrarea Sa“. Dar faptul de a fi aşezaţi în locurile cereşti ne scuteşte de orice activitate pe pământ? Dimpotrivă! Mântuiţi prin har, am fost creaţi din nou (vezi cap. 4.24), aşa cum o unealtă este prelucrată în vederea unei întrebuinţări precise: pentru lucrările bune pe care acest Dumnezeu al bunătăţii (v. 7) le‑a hotărât mai înainte pe calea noastră (Psalmii 100.3; 119.73). Aceasta nu pentru că El ar avea nevoie de lucrarea noastră, ci pentru că doreşte devotamentul nostru. De asemeni, să nu existe dimineaţă în care să nu‑I cerem: «Doamne, arată‑mi ceea ce Tu Însuţi ai pregătit pentru mine astăzi. Şi acordă‑mi să le împlinesc cu ajutorul Tău» (Evrei 13.21).

Comparativ cu poporul iudeu, soarta naţiunilor era nespus de mizerabilă. Ele nu aveau niciun drept la promisiunile făcute de Domnul lui Avraam şi descendenţilor lui (Romani 9.4). Şi noi facem parte dintre aceşti străini. Într‑adevăr, să ne aducem aminte (v. 11) de această tristă vreme când eram fără Hristos, în consecinţă fără speranţă şi fără Dumnezeu în lume. Astfel, tot ceea ce posedăm acum în El va fi cu atât mai de preţ pentru noi. Avem cu Dumnezeu mai mult decât un legământ: o pace gratuită (Romani 5.1), garantată prin prezenţa Domnului Isus din cer. „Pentru că El este pacea noastră“ (v. 14). El de asemenea este Cel care a făcut‑o (v. 15b) şi a plătit pentru ea preţul în întregime. În sfârşit, El este şi Cel care a vestit‑o (v. 17). Nu dorea să lase în seama nimănui grija de a le‑o transmite ucenicilor Săi dragi în seara învierii Sale: „Pace vouă“, le spune El (Ioan 20.21; Isaia 52.7). Şi adaugă: „Vă trimit şi Eu pe voi…“. Noi, care am auzit şi am crezut această veste bună a evangheliei, suntem responsabili, la rândul nostru, să o facem cunoscut altora.

Sfârşitul capitolului ne arată Adunarea lui Dumnezeu ca o clădire în construcţie (vezi Fapte 2.47), întemeiată pe Hristos, piatra din capul unghiului, pentru a fi locuinţa Lui aici, jos, în Duh.

Acest capitol este constituit sub forma unei paranteze, ca pentru a scoate mai bine în evidenţă taina, „acum descoperită“, care formează subiectul său (v. 3, 9), cea a lui Hristos şi a Adunării. Istoria omului este împărţită în perioade numite „veacuri“ (1.21; 2.7; 3.9) – sau uneori dispensaţii, economii – pe parcursul cărora Dumnezeu Se descoperă sub un anumit nume unor anumite categorii de persoane. În cursul dispensaţiei harului, a noastră, caracterizată prin prezenţa Duhului Sfânt pe pământ, Dumnezeu Se descoperă ca Tată şi cheamă un popor ceresc.

Dacă înţelepciunea divină poate fi contemplată în creaţie (Psalmul 104.24; Proverbe 3.19), cu cât mai mult străluceşte ea în planurile de neclintit ale lui Dumnezeu, având în vedere gloria şi bucuria eternă a Fiului Său Preaiubit! Această înţelepciune „atât de felurită“ s‑a manifestat într‑un mod suveran şi cu totul nou „prin Adunare“. Îngerii o admiră; naţiunile primesc „evanghelia (vestea cea bună)“ (v. 8). Iar lui Pavel i‑a fost dată, printr‑o chemare deosebită, această descoperire a cărei măreţie îl umileşte în propriii ochi (v. 8). El era împuternicit să facă cunoscut tuturor bogăţiile harului (cap. 1.7; 2.7) şi gloriei divine (cap. 1.18; 3.16). Ca unii care suntem privilegiaţii acestor „bogăţii de nepătruns“, să le preţuim mai mult decât orice.

Această nouă rugăciune a apostolului este adresată „Tatălui Domnului nostru Isus Hristos“ (v. 14; comp. cu cap. 1.16,17). Fie ca Acela „care poate să facă nespus mai mult decât toate câte cerem sau gândim“ (v. 20) să ne răspundă fiecăruia dintre noi! Să ne dea să înţelegem câte ceva din gloria Lui, în toate sensurile de nemăsurat şi veşnică! Dar, oricât de măreţe ar fi perspectivele acestei glorii, ele nu fixează şi nu reţin afecţiunile noastre. De aceea apostolul adaugă fără tranziţie: „şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos…“ (v. 19). Închipuiţi‑vă că eu aş fi dus dintr‑o dată în palatul unui rege; aş fi acolo, fără‑ndoială, orbit şi dezorientat. Dacă însă îl regăsesc în acel loc pe cel mai bun prieten al meu şi descopăr că el este chiar regele, imediat mă voi simţi fericit şi în largul meu. Astfel este cu gloria: este cea a lui Isus pe care Îl iubim.

Împreună cu apostolul, să cerem ca Duhul Lui să ne întărească „omul dinăuntru“. Dacă Hristos locuieşte în noi (v. 17), nimic mai puţin decât „toată plinătatea lui Dumnezeu“ ne va umple (v. 19; Coloseni 2.9,10) şi, odată cu ea, puterea, dragostea, credinţa, înţelepciunea. Dragi prieteni, Tatăl ne‑a făcut nouă loc în casa Lui (cap. 1 şi 2). Noi I‑am făcut loc lui Isus în inima noastră?

„Nu m‑am ferit să vă fac cunoscut tot planul lui Dumnezeu. Luaţi seama deci la voi înşivă…“. Acest cuvânt al lui Pavel către bătrânii din Efes (Fapte 20.27,28) corespunde celor două diviziuni ale Epistolei către Efeseni. De la capitolul 1 până la capitolul 3, apostolul expune minunatul plan divin. „Vă îndemn deci…“, înlănţuie el, arătând prin capitolele 4 la 6 ce umblare corespunde unei chemări atât de înalte (1 Tesaloniceni 1.12). Ceea ce trebuie să o caracterizeze în primul rând este reversul unui spirit de superioritate: smerenia cu blândeţea şi îngăduinţa dragostei, în legătura păcii. Potrivit speranţei unei singure chemări, un singur Duh uneşte mădularele unui singur Trup (oamenii însă au înfiinţat numeroase biserici, fiecare dintre acestea numărându‑şi membrii ei). Sub autoritatea unui singur Domn, este dată ca învăţătură o singură credinţă creştină şi un singur botez conferă numele şi responsabilitatea de creştin (oamenii însă vă vorbesc de botezarea în religia lor!). În sfârşit, un singur Dumnezeu şi Tată, de la care sunt toţi şi toate, are asupra noastră drepturi divine.

Domnul, ca Om glorificat, „S‑a suit mai presus de toate cerurile“, după ce a coborât în moarte. El le dă acum alor Săi felurite daruri din harul Său. Practicăm noi cu adevărat supunerea faţă de El?

Cea mai mare parte a tinerilor sunt nerăbdători să aibă acces la privilegiile adulţilor, în timp ce, din contră, le este indiferent dacă‑şi prelungesc, uneori pe durata întregii vieţi, o stare spirituală copilărească.

Versetele 13‑16 descriu dezvoltarea armonioasă a acestui trup al lui Hristos din care noi facem parte. Aceasta rezultă din creşterea fiecărui credincios. În Isus, „starea de om matur“ îşi atinge statura completă. Hristos în el este „plinătate“ (v. 13; 1 Ioan 2.13). Spre deosebire de el, copilaşul, nefiind întărit în adevăr, rămâne receptiv la toate erorile. Ce stare periculoasă! Şi putem constata în ce întuneric moral şi spiritual este scufundată lumea prin ignoranţă faţă de Dumnezeu (v. 17‑19). Noi, care am fost învăţaţi potrivit adevărului care este în Isus, să arătăm prin purtarea noastră cum „L‑am cunoscut (L‑am învăţat) pe Hristos“ (v. 20). Doctrina noastră, sau mai degrabă felul nostru de a trăi, este o Persoană. Hristos se învaţă. Să Îl studiem bine! Şi să‑L trăim!

La fel cum dăm jos o haină pentru a lua o alta, tot aşa noi ne‑am dezbrăcat de omul cel vechi şi ne‑am îmbrăcat cu omul cel nou (v. 22‑24). Îmbrăcămintea cuiva nu trece neobservată. Care este îmbrăcămintea noastră înaintea ochilor tuturor? Hainele murdare ale omului vechi, sau mai bine vreo asemănare morală cu Domnul Isus? (Fapte 4.13).

Este trist, într‑adevăr, că oamenilor care sunt aşezaţi în locurile cereşti, Dumnezeu este obligat să le facă recomandări atât de elementare: lepădaţi, … nu furaţi, … nu vă îmbătaţi, … (cap. 5.18)… El însă ştie de ce sunt capabile sărmanele noastre inimi carnale, iar diavolul, care ştie şi el, nu va scăpa niciun prilej pe care i‑l vom oferi (v. 27).

Să remarcăm că fiecare îndemn este însoţit de un motiv deosebit de înalt şi de mişcător. Trei Persoane divine sunt aici interesate: 1. Duhul Sfânt este în noi; să ne ferim să‑L întristăm (v. 30). 2. Suntem copiii preaiubiţi ai lui Dumnezeu, iar Tatăl nostru, care este Dumnezeul dragostei, doreşte să vadă asemănarea Sa în noi (cap. 5.1). „Iertându‑vă unii pe alţii, după cum şi Dumnezeu v‑a iertat pe voi“, este scris (v. 32). Aceasta merge mai departe decât rugăciunea dată ca învăţătură ucenicilor iudei: „Şi ne iartă nouă păcatele noastre, pentru că şi noi iertăm oricui ne este dator“ (Luca 11.4). 3. Isus Însuşi este Modelul nostru (cap. 5.2; Ioan 13.14). El ne‑a învăţat dragostea iubindu‑ne până la moarte (1 Ioan 3.16). Totuşi, să nu uităm niciodată că El S‑a oferit lui Dumnezeu în primul rând, ca jertfă desăvârşită, de un miros infinit de plăcut…

Atenţie la cuvintele deşarte şi nebune pe care le putem rosti (v. 3‑5) sau asculta (v. 6)! Odinioară întuneric, noi suntem acum lumină în Domnul; între cele două: întoarcerea noastră la Dumnezeu. Două stări cărora le corespund două umblări: cea de altădată (cap. 2.2 şi 4.17‑19) şi cea care trebuie să ne caracterizeze de acum înainte. Creaţi pentru lucrări bune, să umblăm în ele (cap. 2.10)! Chemaţi la gloria lui Hristos, să umblăm într‑un fel vrednic de această chemare (cap. 4.1)! Ca unii care suntem copii ai Dumnezeului dragostei, să umblăm în dragoste (cap. 5.1)! Deveniţi „lumină în Domnul“, să umblăm ca nişte copii ai luminii (v. 8; comp. cu Ioan 11.10)! În zilele noastre periculoase şi rele, să fim atenţi unde ne punem piciorul; să umblăm cu grijă (v. 15)! Toate aceste condiţii să fie ele o dureroasă constrângere? Nicidecum; versetele 19 şi 20 chiar arată în ce fel îşi exprimă creştinul bucuria şi recunoştinţa.

Să luăm versetul 16 ca dreptar! Fiecare dintre noi cunoaşte regretul de a fi lăsat să‑i scape de nenumărate ori ocazia, atât pentru slujire, cât şi pentru mărturie! Cel puţin să ştim să le prindem pe cele care încă sunt în faţă. Şi să nu pierdem unica şi minunata ocazie de a trăi restul scurtei noastre vieţi pe pământ pentru Domnul Isus Hristos, Singurul care este demn de aceasta.

Până la capitolul 6.9, apostolul va introduce creştinismul în cercul familiei. Supunerea unei femei faţă de soţul ei, caz particular al versetului 21, este considerată astăzi, în ţările noastre, ca un principiu perimat. Dacă însă teama de Hristos este cea care constituie atmosfera unui cămin, soţul nu va impune nimic după bunul său plac, iar soţia, de partea ei, va recunoaşte că tot ceea ce el i‑a cerut corespunde cu voia Domnului. De fapt, dragostea va şti să‑i dicteze soţului atitudinea lui. Şi din nou este evocat Modelul perfect: Hristos în afecţiunile Sale divine pentru Adunare. În capitolele 1 (v. 23) şi 4 am văzut Adunarea ca Trupul Său, El fiind Capul. În capitolul 2, Biserica ne‑a fost prezentată ca o clădire, în care El este piatra unghiulară. Aici, în sfârşit, ea este Soţia Lui. Cu acest titlu ea a primit, primeşte şi va primi dovezile cele mai înalte ale dragostei Sale. Ieri, Hristos S‑a dat pe Sine Însuşi pentru Adunare (v. 2). Astăzi, El o înconjoară cu grija Lui, o curăţeşte, o hrăneşte, o îndrăgeşte şi o pregăteşte cu tandreţe pentru întâlnirea glorioasă (v. 26, 29; vezi cap. 4.11…). Mâine, El Şi‑o va înfăţişa, demnă de El, pentru bucuria Sa, „neavând pată sau zbârcitură sau ceva de felul acestora, ci … sfântă şi fără cusur“, pentru că ea va fi îmbrăcată în propriile Sale perfecţiuni (v. 27).

Să nu gândim că această epistolă, care expune adevăruri înalte şi uneori abstracte, a fost scrisă numai pentru creştinii avansaţi, pentru oamenii maturi din capitolul 4.13. Aici apostolul se adresează direct copiilor. Iar ceea ce are să le spună este foarte simplu: „Ascultaţi de părinţii voştri“; socotiţi avertismentele lor ca fiind cele ale Domnului. Această disciplină, aşa de dureroasă cum vă pare uneori, corespunde instrucţiunilor pe care părinţii voştri le‑au primit cu privire la voi (v. 4).

Cât despre robi şi stăpâni, ceea ce sunt ei îndemnaţi se aplică tuturor celor care au şefi (v. 5‑8) sau subordonaţi (v. 9). Munca noastră ne va da în orice zi ocazia de a pune aceste versete în practică, cu alte cuvinte, de a face (din inimă) voia lui Dumnezeu. Noi suntem sub ochii Lui încontinuu (v. 6). Avem însă nevoie de forţă. Unde să o găsim? În Domnul (v. 10). El singur ne va face capabili să înfruntăm periculoşii vrăjmaşi nevăzuţi, puterile spirituale ale răutăţii satanice care ne ameninţă. Pentru că Hristos este El Însuşi aşezat „în locurile cereşti, mai presus de orice stăpânire şi autoritate … şi domnie…“, obţinând asupra lor victoria de la cruce (cap. 1.20‑22; Coloseni 2.15).

Pentru a rămâne neclintiţi în faţa acestor vrăjmaşi „spirituali“ atât de periculoşi, armele omului sunt totalmente ineficace – tot atâta cât ar fi să se lupte cu pumnii împotriva tancurilor sau a proiectilelor teleghidate (vezi şi Iov 40.20…). Dumnezeu însă pune la dispoziţia noastră armura Lui (comp. cu Romani 13.12). Care sunt piesele ce o compun? Adevărul ca centură: forţa care dă supunerea faţă de Cuvânt; prin el Isus a triumfat în pustie. Dreptatea ca platoşă: o purtare ireproşabilă, fără greşeală înaintea oamenilor. Evanghelia păcii drept încălţăminte: o umblare activă în pace, pregătind oamenii să primească adevărul. Credinţa drept scut: o încredere totală în ceea ce este Dumnezeu. Mântuirea drept coif: aceeaşi încredere în ceea ce a făcut Dumnezeu. Astfel îmbrăcaţi şi protejaţi, sabia Duhului şi rugăciunea ne vor permite un contraatac victorios.

Este prea târziu să îmbrăcăm această armură completă atunci când trebuie să fim în luptă. Purtând‑o „în orice timp“ (v. 18), vom fi protejaţi cu siguranţă în „ziua cea rea“ (v. 13). Printre rugăciunile noastre, să nu le neglijăm pe acelea care au ca subiect lucrarea Domnului. Apostolul le solicita. El era sigur că va găsi la efeseni un profund interes pentru evanghelie şi pentru Adunare. Fie ca Domnul să vadă acelaşi profund interes în fiecare dintre noi!

Această epistolă a fost numită cartea experienţei creştine – experienţă care se rezumă în câteva cuvinte: Hristos îmi este de ajuns. El este Viaţa mea (cap. 1), Modelul meu (cap. 2), Ţelul meu (cap. 3), Puterea şi Bucuria mea (cap. 4). Pavel nu vorbeşte aici ca apostol, nici ca învăţător; el nu este decât un „rob al lui Isus Hristos“. Şi cum s‑ar fi putut mândri el cu un titlu mai înalt decât acela pe care l‑a luat Stăpânul său? (cap. 2.7). Din fundul temniţei de la Roma, le scrie iubiţilor săi filipeni, dintre care cunoaştem pe Lidia şi pe temnicer (Fapte 16). Dragostea lui vie pentru ei se exprimă prin rugăciuni (v. 8). Remarcaţi înlănţuirea cererilor: dragoste, adevărata cunoştinţă, discernământ spiritual, umblare curată şi dreaptă, rod care rămâne (v. 9‑11).

Apoi îi încurajează cu privire la prizonieratul său. Această lovitură pe care vrăjmaşul gândea s‑o dea evangheliei contribuise, din contră, la înaintarea ei. Împotrivirea făţişă, calculată să‑i descurajeze pe martorii Domnului, are în general efectul de a le mări rezistenţa la agenţii distructivi.

Care este atitudinea apostolului când află că evanghelia este uneori vestită în condiţii atât de discutabile? Nicio nelinişte sau critică! Şi nici invers, deci nicio dorinţă de a se asocia cu aceasta, ci numai o bucurie sinceră de a vedea lucrarea lui Dumnezeu împlinindu‑se, oricare‑ar fi fost instrumentele!

Inima omului a fost în aşa fel întocmită, încât ea nu suportă să fie goală. Este încercată de o foame pe care lumea, asemenea unui vast magazin, încearcă s‑o satisfacă printr‑o varietate de mărfuri, dintre cele mai de dorit. Ştim însă, din experienţă, că o vitrină (cu alimente), oricât de atrăgătoare ar fi ea înainte de masă, încetează să ne mai tenteze la două ore după masă. Este o comparaţie puţin întâlnită, însă care ne ajută să reţinem că nimic nu mai poate exercita vreo atracţie pentru o inimă plină de Isus. Aşa era cu iubitul apostol: Hristos era unicul său Obiect, singura lui Raţiune de a trăi. Cine ar îndrăzni să ia pentru sine versetul 21? Şi totuşi, înaintarea creştinului constă în a‑l realiza cu fiecare zi tot mai mult. Hristos îi era îndeajuns lui Pavel pentru a trăi şi pentru a muri. În faţa unei asemenea alternative, el nu ştia ce să aleagă. Murind, Îl câştiga pe Hristos; trăind, Îl slujea pe Hristos. Dragostea pentru sfinţi îl făcea să încline mai degrabă să rămână.

Apărarea evangheliei, ca orice luptă, implică suferinţe (1 Tesaloniceni 2.2b). Acestea însă sunt un dar de har de la Domnul de aceeaşi valoare ca şi mântuirea, un privilegiu pe care El îl acordă sfinţilor (v. 29). În loc să‑i plângem pe creştinii persecutaţi, n‑ar trebui mai degrabă să‑i invidiem? Cel puţin să ne rugăm pentru ei. Astfel vom lua parte împreună cu ei la lupta pentru adevăr.

Pentru a găsi calea către toate inimile, pentru a „câştiga“ un frate şi a linişti un conflict, nu există decât un secret: renunţarea la sine. Contemplându‑L şi adorându‑L pe neasemuitul nostru Model, vom putea învăţa aceasta – potrivit cuvintelor Sale: „oricine se înalţă (pe sine însuşi) va fi smerit (de Dumnezeu) şi cine se smereşte (el însuşi) va fi înălţat (de Dumnezeu)“ (citiţi Luca 14.11 şi 18.14). Două istorii diametral opuse sunt rezumate în această scurtă frază: cea a primului Adam, neascultător până la moarte, căruia i‑a urmat o rasă ambiţioasă şi răzvrătită; şi cea a lui Hristos Isus care, din dragoste, Şi‑a dezbrăcat gloria divină şi „S‑a smerit“ pentru a deveni Om, „golindu‑Se pe Sine Însuşi“ şi coborând cum nu se poate mai jos, până la moartea de cruce. Chipul de Om, condiţia de Rob, moartea josnică a unui răufăcător, astfel sunt etapele acestei minunate căi. Într‑adevăr, Dumnezeu, în toată dreptatea, trebuia să‑L înalţe foarte sus în ceruri şi să‑L onoreze cu un nume suveran. Sub acest Nume, Isus, deopotrivă atât de glorios şi de dulce, pe care El Îl primeşte pentru ascultare, slujire, suferinţă şi moarte, va fi recunoscut ca Domn şi va primi închinarea universală. Prietene, care este preţul acestui Nume în inima ta?

Model de ascultare (v. 8), Domnul este îndreptăţit să o ceară pe a noastră, în toate lucrurile, „fără murmure şi fără îndoieli“ (v. 14). Absenţa apostolului nu‑i scutea de la nimic pe filipeni (v. 12). Dimpotrivă, el nemaifiind acolo pentru a se ocupa de ei, trebuia ca ei înşişi să vegheze ca nu cumva să nu le reuşească cariera creştină. Luminătorii sau stelele (v. 15) sunt corpuri cereşti, strălucitoare în timpul nopţii, permiţând oamenilor să se orienteze şi indicând ora. Aşa sunt creştinii în noaptea acestei lumi. Cuvântul tradus prin „a lucra“ are sensul exact de „a cultiva“, implicând deci o serie de operaţii răbdătoare, cum ar fi smulgerea buruienilor (gânduri necurate, practici necinstite, minciuni etc.). Această lucrare însă nu poate fi făcută prin puterile noastre (v. 13). Chiar şi voinţa (sau dorinţa) este trezită în noi tot de Domnul. Dar, de asemenea, ce frumoasă mărturie are ca rezultat (v. 14‑16)!

Să privim în acest capitol exemplele de devotament, începând cu cel mai înalt, cel al lui Hristos, apoi cu cel al lui Pavel asociat filipenilor (v. 16, 17), cu cel al lui Timotei (v. 20) şi, în sfârşit, cu cel al lui Epafrodit (v. 25, 26, 30). Prin contrast, ce trist răsună versetul 21! Noi cu cine dorim să ne asemănăm?

În afară de oameni ai lui Dumnezeu precum Timotei şi Epafrodit, care trebuia să fie primiţi şi cinstiţi (cap. 2.29; 1 Corinteni 16.15‑18), existau şi lucrători răi, de care filipenii trebuia să se păzească. Aceştia predicau o religie a lucrărilor, care‑şi punea încrederea în carne şi care se hrănea din consideraţia oamenilor. Dacă cineva ar fi vrut însă pe drept a face caz de titluri omeneşti, acesta era tocmai Pavel, iudeu de elită, cât se poate de ortodox şi de plin de zel în ce priveşte legea… El aliniază toate aceste avantaje, ca într‑un impunător registru de conturi, trage o linie şi scrie: „pierdere“. În acelaşi fel cum este de ajuns să răsară soarele, pentru a face să pălească toate stelele, un singur Nume, cel al lui Hristos glorificat, eclipsează de atunci, în inima apostolului, toate sărmanele deşertăciuni pământeşti; ele sunt estimate nu numai ca fiind fără valoare, ci chiar ruinătoare. Şi nu este un sacrificiu să renunţi la gunoaie! Domnul să ne înveţe să ne debarasăm cu bucurie – aşa cum Bartimeu şi‑a aruncat mantaua – de toate cele pe care încă ne întemeiem reputaţia şi cu care ne îndreptăţim! Numai cu acest preţ Îl vom putea „cunoaşte pe El…“, intrând în ceata Sa, pe drumul Său de renunţare, de suferinţă, de moarte, dar de asemeni de înviere (Matei 16.21,24).

În general, oamenii care pe pământ realizează ceva important sunt cei care au o singură pasiune. Fie că este vorba de a cuceri Everestul, de a obţine un premiu Nobel sau de a lupta cu un invadator, întotdeauna unii ca aceştia sunt găsiţi ca oameni de acţiune, gata să sacrifice totul pentru un plan măreţ. Astfel era Pavel, după ce a „fost apucat de Hristos“ (v. 12; comp. cu Ieremia 20.7): se ştia angajat în alergarea creştină şi, ca un atlet destoinic, continua efortul fără să se întoarcă şi fără măcar să privească înapoi, gândind numai la premiul final (citiţi 2 Timotei 4.7). Şi el se oferă să ne fie antrenor şi ne invită să‑l urmăm pe aceleaşi urme (v. 17)! Să uităm, ca şi el, de lucrurile care sunt în urmă: de succesele noastre, care ne‑ar târî spre îngâmfare; de eşecurile noastre, care ne‑ar descuraja! Şi să ne îndreptăm spre ţintă cu efort (în forţă), pentru că această cursă pe «teren accidentat» nu este nicidecum o plimbare! Este o cursă serioasă şi miza ei este de importanţă capitală.

Ce inconsecvenţă pentru cel care are cetăţenie cerească să aibă gândurile la lucrurile pământeşti (v. 20)! Despre ce discută doi compatrioţi care se întâlnesc în străinătate? Despre ţară! Vom avea şi noi întotdeauna acelaşi sentiment (v. 15), dacă ne vom întreţine cu ceilalţi creştini vorbind despre bucuriile cetăţii cereşti.

„Bucuraţi‑vă în Domnul“, insistă apostolul, deşi lui nu‑i lipseau motivele de lacrimi (vezi cap. 3.18). O nefericită ceartă ivită între două surori, Evodia şi Sintichia, tulbură Adunarea. Pavel le îndeamnă – sau mai degrabă le roagă stăruitor – pe fiecare personal, să înveţe – şi pe noi de asemenea – marea lecţie din capitolul 2.2 (comp. cu Proverbe 13.10)! Blândeţea noastră, este ea cunoscută de fraţii şi de surorile noastre, de colegii noştri? Câte certuri ar înceta dacă am conştientiza că venirea Domnului este iminentă! Şi câte griji, în aceeaşi măsură! Prin rugăciune, să ne descărcăm inimile de tot ceea ce le frământă. Pentru a primi imediat răspunsul? Nu neapărat, însă pentru ca Dumnezeu să‑Şi poată revărsa acolo pacea Lui desăvârşită (v. 7). Dar cum putem evita gândurile rele? Cultivându‑le pe cele bune. Să ne folosim de versetul 8 ca de sita mai multor grilaje. Ceea ce îmi ocupă duhul, în acest moment, este adevărat? … bun? … curat? … vrednic de iubit? … ziditor? … Gândurile astfel filtrate şi curăţate nu se vor putea exprima decât prin fapte de aceeaşi natură (v. 9). Şi care va fi consecinţa? Nu numai pacea lui Dumnezeu, ci Dumnezeul păcii în Persoană locuind „la noi“ (Ioan 14.23)!

Pavel îşi aminteşte, fără îndoială, de prima lui vizită la Filipi, de închisoare şi de cântările pe care le cânta acolo împreună cu Sila (Fapte 16.24,25). Din nou întemniţat, nimic nu răpeşte bucuria sa, pentru că nimic nu i‑L poate lua pe Hristos. Şi la fel puterea sa. „Am putere pentru toate – spune el în ciuda lanţurilor – în Cel care mă întăreşte“ (v. 13; comp. cu 2 Corinteni 6.10). Ca şi el, să învăţăm şi noi să fim mulţumiţi, oricare‑ar fi împrejurările: succes sau greutăţi, sănătate sau boală, vreme bună sau rea … dacă suntem „mulţumiţi de Domnul“.

Deşi foarte săraci, filipenii, prin mâna lui Epafrodit, urmau să‑i trimită apostolului un nou ajutor (citiţi 2 Corinteni 8.1‑5). Pavel afirmă, din proprie experienţă: „Dumnezeul meu vă va împlini orice trebuinţă“ – dar nicidecum orice poftă. El angajează responsabilitatea Dumnezeului său, ca şi cum emitea un cec în alb, ştiind că dispune pentru el şi pentru prietenii săi de un credit nelimitat: nimic mai puţin decât „bogăţiile Sale în glorie“ (v. 19; Efeseni 3.16). Dumnezeu să ne dea şi nouă să experimentăm secretul fericitului apostol: deplina suficienţă a Domnului Isus Hristos! Până când, în sfârşit, se va împlini suspinul din psalm: „Voi vedea faţa Ta, … mă voi sătura de chipul Tău“ (Psalmul 17.15)!

Această scrisoare este adresată unei adunări pe care Pavel n‑o vizitase niciodată (cap. 2.1). Colose pare să fi primit evanghelia prin intermediul lui Epafra, slujitor al lui Dumnezeu despre care aici (v. 7, 8) şi în capitolul 4.12,13 este dată o mărturie remarcabilă. Potrivit obiceiului său, apostolul pune în evidenţă mai întâi tot binele posibil la vremea credincioşilor cărora le scrie. Să ne inspirăm şi noi din exemplul său. Credinţa, speranţa şi dragostea erau fructul întreit şi complet adus de evanghelie la Colose (v. 4, 5). Însă ceea ce hrăneşte credinţa, ceea ce susţine speranţa şi ceea ce înflăcărează dragostea este cunoştinţa lui Dumnezeu (v. 10). De aceea, apostolul cere pentru coloseni, în rugăciunea lui, ca ei să fie umpluţi de această cunoştinţă. Trebuia ca umblarea lor – şi a noastră – să se supună unui dublu motiv. Faţă de cei din jurul nostru: să ne arătăm vrednici de Cel Căruia afirmăm că‑I aparţinem! Şi, mai presus de toate, faţă de Domnul, dacă‑L iubim: să căutăm să‑I fim plăcuţi în toate privinţele! Gloria exercită asupra noastră o atracţie puternică (v. 11). Dar de ce se impune toată puterea Domnului? Nu pentru o aşa luptă spectaculoasă, nici chiar pentru a vesti, aici, evanghelia, ci, simplu, pentru a ne da răbdare şi consecvenţă („orice răbdare şi îndelungă‑răbdare“) – cu bucurie. Sunt victorii pe care avem ocazia să le obţinem în fiecare zi!

Adevăratul creştinism nu este o religie, un ansamblu de adevăruri la care să aderăm. Este cunoaşterea experimentală a unei Persoane. Creştinismul este Hristos cunoscut şi trăit. Am fost puşi în relaţie cu o Persoană neasemuită: Fiul dragostei Tatălui. El ne‑a făcut parte de lumină, de un loc în Împărăţie, de răscumpărare, de iertarea păcatelor, de pacea pe care a făcut‑o prin propriul Său sânge (v. 20)… Ceea ce conferă însă măreţie unei asemenea lucrări este însăşi măreţia Celui care a împlinit‑o. Şi apostolul enumeră dintr‑o răsuflare gloriile Celui Preaiubit: ce este El, ce a devenit şi ce ne‑a făcut. El afirmă dubla Lui întâietate: asupra universului creat şi asupra Adunării, prin cele două titluri, de Întâi‑născut din toată creaţia (adică de Moştenitor universal) şi de Întâi‑născut dintre cei morţi. Prin El, viaţa a ieşit din neant în creaţie şi, de asemeni, a ieşit din mormânt în răscumpărare. El este Creatorul tuturor lucrurilor din ceruri şi (de) pe pământ (v. 16). El este Reconciliatorul, Cel care a împăcat toate lucrurile pe pământ şi în ceruri (v. 20). În sfârşit, El este Stăpânitorul care trebuie să aibă cel dintâi loc în toate lucrurile. În ceruri, pe pământ şi în inimile noastre (v. 18)!

Slujitor al evangheliei (v. 23b), Pavel era, de asemeni, slujitor al adunării (v. 25). Cu preţul atâtor suferinţe, el lucra şi lupta pentru ea (v. 28, 29). «Muncă», «suferinţă» şi «luptă» sunt sensurile pe care le are pentru el cuvântul «slujbă» (vezi Numeri 4.3). El vestea tainele, ascunse celor înţelepţi şi pricepuţi, dar descoperite celui mai tânăr credincios (v. 26; cap. 2.2b; comp. cu Efeseni 3).

Cu această ocazie facem o paralelă între cele două epistole, cea către Coloseni şi cea către Efeseni. În timp ce în Efeseni creştinul este privit aşezat în locurile cereşti în Hristos (Efeseni 2.6), în Coloseni este privit ca fiind pe pământ, avându‑L pe Hristos în el: speranţa gloriei (v. 27). Ce gând! Cel în care „locuieşte trupeşte toată plinătatea“ (cap. 2.9) locuieşte El Însuşi în inimile alor Săi. Înţelegem atunci de ce, înainte de a spune despre „vorbiri convingătoare“ (v. 4) şi despre „închipuirile minţii omeneşti“, apostolul începe prin a prezenta excelentele realităţi creştine, ca pentru a le pune în contrast. Într‑adevăr, noi avem în Hristos „toate bogăţiile siguranţei depline a înţelegerii“ şi „toate comorile înţelepciunii şi ale cunoştinţei“ (v. 2, 3). Ce am mai căuta în afara Lui?

Preocuparea cu gloriile Domnului Isus este mijlocul de a fi zidiţi şi înrădăcinaţi în El (v. 7). Rădăcinile unui arbore îi asigură deopotrivă hrana şi stabilitatea (Proverbe 12.3). Creştinul, dacă nu este întărit în credinţă (cap. 1.23), riscă să fie antrenat de „orice vânt de învăţătură“ (Efeseni 4.14; comp. cu Matei 13.21). Şi tocmai asemenea vânturi periculoase băteau la Colose: filosofia (v. 8), tradiţia, închinarea la îngeri (v. 18), rânduieli religioase (v. 22), … tot ceea ce versetul 8 numeşte „amăgire deşartă“. Cu o nu mai mică imaginaţie, astăzi sunt inventate şi răspândite doctrine şi teze. Să ne ferim să ne plecăm urechea la vreo învăţătură care se depărtează de Cuvântul lui Dumnezeu! Vrăjmaşul sufletelor noastre, prin agenţii pe care‑i foloseşte, voia să ne înşele (v. 4), să ne transforme în prada sa (v. 8), să ne facă în mod fraudulos să pierdem premiul alergării (v. 18). Lupta cea mare însă a fost purtată şi câştigată de Altul. Crucea, locul unde Satan pentru o clipă s‑a crezut triumfător, a marcat înfrângerea lui totală şi în public (v. 15), el însuşi fiind dezbrăcat de armura în care se încrezuse şi de bunurile lui (citiţi Luca 11.21,22). Să nu ne lăsăm răpiţi, sau mai degrabă să nu‑I răpim noi Domnului ceea ce Îi aparţine, orice‑ar fi!

Ceea ce trebuie să facem sau ceea ce nu trebuie să facem decurge din ceea ce suntem. Poziţia noastră dublă urmează să fie precizată (v. 12, 13). 1. Noi suntem morţi împreună cu Hristos (v. 20), morţi faţă de cunoştinţele elementare ale lumii; nu mai putem lua ca regulă de viaţă principiile care guvernează lumea, cu pretenţiile ei morale sau religioase şi cu aprecierile ei, deseori false, despre bine şi despre rău. 2. Noi suntem „înviaţi împreună cu Hristos“ (cap. 3.1). Fiind oameni de sus, să ne gândim la cele de sus, aplicând principiile de sus în împrejurările noastre cele mai obişnuite.

„Aţi murit“, confirmă versetul 3, iar viaţa nouă, nepieritoare, pe care o aveţi în prezent, este „ascunsă cu Hristos în Dumnezeu“. „De aceea lumea nu ne cunoaşte“ – adică nu ne poate înţelege – „pentru că nu L‑a cunoscut pe El“ (1 Ioan 3.1). Dar când Hristos Se va arăta, atunci toţi vor şti care era secretul nostru.

Deşi viaţa noastră este în cer, ne rămân pe pământ „mădulare“ morale periculoase, altfel spus, poftele noastre. Să dăm morţii toate aceste manifestări vinovate ale omului vechi. Din pricina lor „vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării“. Din pricina lor, de asemenea, această mânie a căzut asupra Înlocuitorului nostru perfect.

Ceea ce a dezbrăcat omul cel vechi se compune din triste zdrenţe, desemnate în versetele 8 şi 9: mânie, răutate, defăimare… Să ne fie ruşine să ne înfăţişăm astfel! Să îmbrăcăm mai degrabă veşmintele luminoase ale omului nou, căruia Hristos îi este Modelul desăvârşit (v. 10). Podoabele Sale sunt descrise: milă…, smerenie, blândeţe, îndelungă‑răbdare, iertare… Iar mai presus de toate, să ne acoperim cu dragostea, care este însăşi natura Sa, pentru că dragostea ne va face recunoscuţi ca ucenici ai lui Isus (Ioan 13.35).

Starea noastră lăuntrică nu este de mai mică importanţă. În noi trebuie să locuiască: Hristos care este totul (v. 11b), pacea Sa (v. 15), Cuvântul Său (v. 16). Doar a avea Biblia acasă sau chiar la căpătâi nu ne va face nici cel mai mic bine. Bucatele cele mai tonice nu ne hrănesc câtă vreme rămân în farfurie. Cuvântul trebuie să locuiască în noi din belşug (Romani 10.8). Un alt mijloc la care încă nu ne gândim, pentru a fi învăţaţi şi îndemnaţi, sunt cântările cântate lui Dumnezeu de inimile noastre (Psalmul 119.54). Să nu‑L privăm de acestea nici pe El, nici pe noi. În fine, pentru fiecare dintre cuvintele sau faptele noastre, o dublă întrebare va servi ca piatră de încercare. Pot eu spune sau face aceasta în Numele Domnului Isus? Pot eu să‑I aduc mulţumiri pentru aceasta lui Dumnezeu Tatăl?

Capitolul 3.10,11 ştergea toate diferenţele dintre creaturile lui Dumnezeu, pentru a nu menţine decât distincţia fundamentală dintre omul cel vechi şi omul cel nou (comp. cu Galateni 3.27,28). Aici însă creştinul, în care coexistă cele două firi, este examinat în relaţiile sale cu alţii şi în acelaşi timp cu Dumnezeu. Spre deosebire de restul epistolei, unde avem de‑a face cu Hristos („Viaţa noastră“), aici El este numit Domnul, pentru a sublinia drepturile Sale şi autoritatea Sa. Copii, femei, soţi, slujbaşi sau stăpâni, fiecare, la locul său şi în felul său, slujeşte „Domnului Hristos“. Iar „faţă de cei de afară“ (v. 5), care trebuie să fie atitudinea noastră? În primul rând o umblare înţeleaptă, ilustrând adevărul! Apoi un limbaj plin de har şi de fermitate, potrivit situaţiei şi stării fiecăruia! De asemenea, rugăciuni (v. 3)! Pavel le solicită pentru el însuşi. Şi remarcăm că nu uşa închisorii doreşte el să o vadă deschisă, ci uşa evangheliei.

Aceste versete corespund celor din Efeseni 5.22–6.9. «În aceste două pasaje este foarte frumos de văzut în ce fel doctrina divină pătrunde în toate detaliile vieţii şi răspândeşte parfumul perfecţiunii sale peste toate relaţiile.»

Pavel, întemniţat la Roma, s‑a folosit de acelaşi mesager credincios, Tihic, pentru a trimite cele două epistole ale sale, către Efeseni şi către Coloseni (Efeseni 6.21,22). Alţi fraţi şi oameni ai lui Dumnezeu participau la lucrările lui şi împărtăşeau subiectele sale de rugăciune: Epafra, care, după ce le vorbise despre Domnul colosenilor (cap. 1.7), acum vorbea despre ei Domnului (v. 12), Onisim, Aristarh, Marcu, Luca… şi, de asemenea, Dima, cel care la început fusese foarte strâns legat de lucrare, în timp ce aici este doar pomenit…

Ne putem închipui confuzia lui Arhip auzindu‑şi numele în scrisoarea citită înaintea Adunării. Care este această slujbă specială pe care o primise „în Domnul“? Este suficient că o ştiuse el. Iar dacă Duhul lui Dumnezeu nu ne precizează, este pentru ca fiecare credincios să‑şi poată pune propriul nume în locul celui al lui Arhip.

Starea dezastruoasă a adunării din Laodiceea, descrisă în Apocalipsa 3.17, arată că ea n‑a avut niciun profit de pe urma acestei scrisori care i‑a fost apoi comunicată şi ei (v. 16). A rămas săracă, acumulând alte bogăţii şi alte comori decât cele din capitolele 1.27 şi 2.2,3. A rămas goală, neştiind să se îmbrace potrivit cu capitolul 3.10,12,14… Domnul să ne ajute să ţinem cont de avertismentele din Cuvântul Lui, iar acesta să locuiască în noi din belşug (cap. 3.16)!

Capitolul 17 din Fapte ne istoriseşte scurta vizită a lui Pavel şi a lui Sila (sau Silvan; v. 1) la Tesalonic. Ei vestiseră şi trăiseră evanghelia (v. 5). Iar tesalonicenii, la rândul lor, o primiseră (v. 6) şi o trăiau şi ei. Lucrarea lor era o dovadă a credinţei lor (comp. cu Iacov 2.18); osteneala lor confirma dragostea lor; răbdarea lor proclama marea lor speranţă, care doar ea îi putea susţine (v. 3). Astfel, toată lumea ştia că la Tesalonic se aflau creştini (v. 7). Ştie fiecare om din cartierul meu sau de la locul meu de muncă faptul că eu sunt creştin? Întoarcerea la Dumnezeu este semnul public al naşterii din nou, schimbarea de direcţie vizibilă, care corespunde vieţii divine primite în inimă. Întorcându‑ne, nu mai avem în faţă aceleaşi lucruri (Galateni 4.8,9). Tesalonicenii au întors de atunci spatele idolilor inerţi şi născociţi, pentru a contempla şi a sluji un Dumnezeu viu, un Dumnezeu adevărat.

Idolii de lemn sau de piatră din lumea păgână au făcut loc idolilor foarte rafinaţi ai lumii „creştinate“. Întotdeauna însă este valabil faptul că nu poţi sluji la doi stăpâni (Luca 16.13). Cui slujim noi: lui Dumnezeu, sau poftelor noastre? Şi ce aşteptăm noi? Pe Fiul lui Dumnezeu, sau mânia care vine?

Insultele şi maltratările suferite de Pavel şi de Sila la Filipi (Fapte 16), departe de a‑i descuraja, îi umpluseră de îndrăzneală. Reacţia furioasă a vrăjmaşului era tocmai dovada că osteneala lor nu fusese în zadar (v. 1). Cu toate acestea, ei nu folosiseră niciuna din metodele obişnuite ale propagandei omeneşti: încântări, şiretlicuri, linguşiri, eforturi de a plăcea (2 Corinteni 2.17). Astăzi, evanghelia este prezentată prea adesea sub o lumină atractivă şi sentimentală sau ca o latură a unei lucrări sociale. Slujba lui Pavel nu era nicidecum animată de vreuna din cele trei mari resorturi ale activităţii oamenilor: căutarea gloriei personale, satisfacerea cărnii şi profitul material. Dimpotrivă, suferinţele apostolului dădeau dovadă de un total dezinteres (Fapte 20.35). Două sentimente îl animau: grija continuă de a‑I plăcea lui Dumnezeu (v. 4) şi dragostea pentru cei care deveniseră „propriii săi copii“. Ca o mamă, îi hrănise şi îi îndrăgise mult (v. 7). Ca un tată, îi îndemna, îi mângâia şi îi învăţa să umble (v. 11, 12). Întâi de toate însă dorea ca ei să aibă deplina conştienţă a relaţiei lor cu Dumnezeu. Ce poziţie (atât pentru ei, cât şi pentru noi), că Dumnezeu nu ne cheamă la mai puţin decât la propria Sa Împărăţie şi la propria Sa glorie!

Creştinii din Tesalonic primiseră cuvântul apostolului ca fiind „într‑adevăr Cuvântul lui Dumnezeu“ (v. 13; Matei 10.40). Inspiraţia absolută a tuturor părţilor Sfintei Scripturi este departe de a fi recunoscută de toţi «teologii» creştinătăţii. Deseori scrierile lui Pavel sunt prezentate ca fiind învăţăturile unui om, om al lui Dumnezeu, remarcabil, fără îndoială, … dar supus greşelii. Este vorba, în general, de un pretext pentru a nu se supune şi pentru a respinge ceea ce pare prea îngust… Dar, Dumnezeu fie binecuvântat, fiecare cuvânt al Bibliei are aceeaşi autoritate divină!

Invidia iudeilor întrerupsese activitatea apostolului alături de tesaloniceni (v. 15, 16; Fapte 17.5). Şi el nu sfârşise să‑i instruiască – iar un învăţător este încurcat atunci când niciunul din elevii lui n‑a obţinut diploma pentru care i‑a pregătit. Pavel, vorbindu‑le inimii, le reaminteşte în versetul 19 că el personal era responsabil cu privire la credincioşia lor: după caz, avea să primească o cunună din mâinile Domnului, sau să fie „acoperit de ruşine“ din cauza lor (v. 19; 1 Ioan 2.28). Dragi prieteni, să avem şi noi mereu acest gând în duhul nostru, precum apostolul: curând va trebui să dăm socoteală înaintea Stăpânului nostru de tot ce vom fi făcut (Matei 25.19; Romani 14.12)!

În două rânduri, Satan îl împiedicase pe Pavel să se întoarcă la Tesalonic (cap. 2.18). Dumnezeu permisese aceasta, ca să se poată arăta atât afecţiunea apostolului, cât şi credincioşia tesalonicenilor. Folosindu‑se de o altă armă, „ispititorul“ (v. 5) declanşase atunci asupra lor mari necazuri. Iar Pavel îi avertizase nu numai că aceste încercări erau inevitabile, ci şi că ei erau destinaţi acestora (v. 3; Ioan 15.20; 16.33). Era el, din acest motiv, indiferent? Dimpotrivă! Ceea ce‑l neliniştea însă nu erau necazurile tesalonicenilor, ci îndoiala legată de tăria credinţei lor (v. 2sf, 5, 6, 7, 10). Ce lecţie pentru noi, cei care ne oprim cu uşurinţă la împrejurări exterioare: dificultăţi materiale, boli etc., în timp ce pierdem din vedere starea lăuntrică a creştinului! Nemairăbdând (v. 1, 5), apostolul îl trimisese pe Timotei să‑i întărească şi să‑i încurajeze. Şi el însuşi fusese mângâiat, da, umplut de bucurie, în propriile sale necazuri, de veştile pe care le primise. Pentru că, departe de a le zdruncina credinţa acestor tineri credincioşi, încercarea le‑o întărise. În acelaşi fel, climele cele mai aspre călesc în general rasele (soiurile) cele mai rezistente. Încă o dată, Satan făcuse o lucrare care îl înşelase (Proverbe 11.18).

Nu încercările ar trebui să ne poarte spre a‑L aştepta pe Domnul, ci dragostea! Venirea Sa „cu toţi sfinţii Săi“ este măreţul gând care ar trebui să ne conducă întregul nostru comportament. Sfinţi suntem deja înaintea lui Dumnezeu, prin lucrarea perfectă a lui Hristos (Evrei 10.10), dar, în acelaşi timp, suntem îndemnaţi să ne întărim inimile în sfinţenie practică (cap. 3.13); este voia specială a lui Dumnezeu pentru fiecare dintre ai Săi (cap. 4.3). Un tânăr creştin va trebui mai ales să vegheze să se păstreze curat (v. 4). Considerându‑şi trupul ca un instrument de plăcere, el păcătuieşte în primul rând împotriva lui însuşi: îşi ruinează uneori sănătatea, însă întotdeauna conştiinţa (aceasta îşi pierde sensibilitatea faţă de rău şi se dereglează precum acul unui aparat de măsură care a fost forţat).

De asemenea, el poate face cea mai mare nedreptate altuia (v. 6; Evrei 13.4). Câte vieţi ruinate, câte duhuri şi trupuri pângărite şi câte cămine distruse nu au plătit deşertăciunea unei cuceriri şi a unei plăceri de câteva clipe! În sfârşit, necurăţia, sub toate formele ei, este un păcat împotriva lui Dumnezeu (Psalmul 51.4). Trupul nostru nu ne mai aparţine; a devenit templul Duhului pe care Dumnezeu ni L‑a dat (v. 8; 1 Corinteni 6.18‑20). Duhul Sfânt cere o locuinţă sfântă. A ne păstra trupul fără vină (cap. 5.23) înseamnă a‑L onora pe Acela care locuieşte în el.

Nu este necesar să împlinim lucrări de excepţie pentru a sluji „unui Dumnezeu viu şi adevărat“ (cap. 1.9). Înainte de toate, creştinului i se cere să trăiască în pace şi să se achite cu credincioşie de îndatoririle lui zilnice (v. 11). Curând va fi sfârşitul activităţii lui pe pământ! La vocea Domnului, fiecare îşi va depune uneltele de muncă, pentru a merge în întâmpinarea Lui şi pentru a fi întotdeauna cu El. Răpirea credincioşilor este primul act la venirea Domnului Isus (cel de‑al doilea fiind întoarcerea Sa în glorie împreună cu ei: cap. 3.13). El Însuşi vine să‑i caute, nelăsând nimănui această grijă şi această bucurie – bucurie care trebuie să fie partea fiecărui răscumpărat şi mângâierea sa prezentă atunci când unul dintre ai săi urmează să „adoarmă“. Moartea fiind învinsă (nu încă nimicită), morţii în Hristos sunt de‑a dreptul „adormiţi“ (v. 13, 14, 15; comp. cu Ioan 11.11‑13). Ei se vor trezi, ca Lazăr, dar pentru totdeauna, la strigătul de comandă al Prinţului vieţii. Apoi, într‑o ordine desăvârşită, cum şi El Însuşi a părăsit pământul, vom fi luaţi toţi împreună să‑L întâmpinăm în văzduh (Filipeni 3.20). Va trăi oare generaţia noastră acest minunat eveniment, aşteptat de atâtea generaţii? Toate ne permit s‑o credem. Şi aceasta poate fi în seara aceasta. Este fiecare dintre noi gata?

Dacă venirea Domnului semnifică pentru răscumpăraţii Săi intrarea în bucuria veşnică, pentru necredincioşi reprezintă semnalul distrugerii lor bruşte (Luca 17.26‑30). Ce aşteptare fericită pentru unii şi ce surprindere totală şi groaznică pentru ceilalţi! În practică, diferenţa este departe de a fi întotdeauna la fel de limpede. Unii „fii ai luminii“ şi‑au ascuns lampa sub baniţă sau sub pat (Marcu 4.21). Ei dorm, iar adormirea spirituală este o stare asemănătoare morţii. Cui i se datorează această stare? În general, lipsei de sobrietate! A te îmbăta înseamnă a face uz de bunurile pământeşti mai mult decât ai nevoie (Luca 12.45,46). Iar atunci când suntem deopotrivă aţipiţi în ce priveşte interesele cereşti şi treji de‑a binelea în ce priveşte cele pământeşti, mai putem oare dori întoarcerea Domnului? Noi, care suntem „ai zilei“, „să nu dormim ca ceilalţi“ (v. 6), „ca ceilalţi care n‑au speranţă“ (cap. 4.13), ca nu cumva să fim şi noi surprinşi de sosirea neaşteptată a Stăpânului nostru. Să recitim cuvintele solemne ale Domnului din Marcu 13.33‑37. Ar trebui să ne punem foarte des această întrebare: Mi‑ar plăcea oare ca Domnul să mă găsească făcând ceea ce sunt pe cale să fac?, spunând sau gândind ceea ce sunt pe cale să spun sau să gândesc?

Sfârşitul epistolei ne învaţă care trebuie să fie purtarea noastră între fraţi, faţă de toţi oamenii, în relaţie cu Dumnezeu şi, în sfârşit, în adunare. Pe scurt, întreaga noastră viaţă este încadrată de aceste îndemnuri concise. Dacă este vorba de a ne bucura, aceasta este întotdeauna; de a ne ruga, aceasta este fără încetare; de a aduce mulţumiri, aceasta este în toate lucrurile! Credinţa ne permite să‑I mulţumim Domnului chiar şi pentru ceea ce ne pare supărător. Rugându‑ne neîncetat, rămânem în comuniune cu El, ceea ce ne va păzi de rău sub toate formele lui (v. 2). Cel care ne‑a răscumpărat în întregime, duh, suflet şi trup, cere ca şi sfinţenia noastră să fie în toate (cap. 4.3).

Necurăţia duhului şi cea a inimii, deşi nevăzute, sunt la fel de periculoase ca cea a trupului. Să‑I cerem Domnului, care este credincios, să ne păstreze neîntinaţi, cum se cuvine Lui, pentru clipa marii întâlniri. Şi niciun gând nu este mai bun să ne sfinţească decât cel al venirii Domnului Isus (vezi 1 Ioan 3.3)! Am găsit această inestimabilă promisiune, a venirii Lui, la sfârşitul fiecărui capitol din cele cinci ale acestei epistole. Iar până atunci, harul Domnului nostru Isus Hristos fie cu noi cu toţi!

Persecuţiile cărora tesalonicenii le erau victime le măriseră credinţa, le sporiseră dragostea, făcuseră să se arate răbdarea lor. Ce le lipsea deci şi pentru ce apostolul consideră necesar să le adreseze şi această a doua epistolă? Speranţa, de astă dată, nu mai este numită, cu atât mai mult nu se spune nimic despre bucuria Duhului Sfânt (comp. cu 1 Tesaloniceni 1.3,6b). Pavel aşază înaintea lor adevăruri menite să le reanimeze aceste sentimente în inimi. Triumful prigonitorilor şi propriile lor suferinţe nu sunt decât pentru o vreme. „Dumnezeul răsplătirilor, Domnul, va răsplăti negreşit“ (Ieremia 51.56). Şi această răsplătire, a credincioşilor precum şi a celor răi, va avea loc în ziua Domnului. Ea este legată de manifestarea Sa glorioasă. Aceeaşi pedeapsă, „pieirea eternă“, îi va ajunge atât pe păgânii care au rămas de bunăvoie în ignoranţă faţă de Dumnezeu, cât şi pe creştinii de nume, „care nu ascultă de evanghelie“ (v. 8), în timp ce sfinţii, „toţi cei care au crezut“, vor fi văzuţi însoţindu‑L pe Domnul, asociaţi în gloria Lui admirabilă (v. 10; Matei 13.43)! Însă buna plăcere a lui Dumnezeu, şi rugăciunea apostolului, este ca, de acum, Numele Domnului Isus Hristos să fie glorificat în fiecare dintre cei care Îi aparţin.

O întrebare solemnă îi tulbura pe tesaloniceni: oare ziua Domnului nu venise deja? Necazurile lor îi puteau lăsa să creadă, iar falşii învăţători chiar afirmau acest lucru. Nu! răspunde apostolul. În adevăr, această zi trebuia să fie precedată de trei evenimente: 1. strângerea noastră împreună la Domnul; 2. lepădarea de credinţă (gr. „apostazia“) a falsei biserici şi a iudeilor înşişi; 3. apariţia lui Antihrist, numit „omul păcatului“, „fiul pieirii“ (v. 3) şi „cel fărădelege“ (v. 8). Aceste nume subliniază, prin antiteză, trăsăturile Domnului Isus: dreptate, mântuire, ascultare totală de Dumnezeu.

În această perioadă cumplită, o energie a rătăcirii, trimisă ca pedeapsă, va întuneca minţile oamenilor: n‑au crezut adevărul, vor crede minciuna. „Taina fărădelegii lucrează deja“, adaugă apostolul (comp. cu 1 Ioan 2.18). Numai „Cel care opreşte acum“, Duhul Sfânt, pune o barieră în desfăşurarea răului în lume. Când acesta va fi părăsit pământul, împreună cu Biserica, fărădelegea nu va cunoaşte niciun frâu. Ce contrast însă între această putere satanică (v. 1‑12) şi lucrarea Dumnezeului nostru şi Tată (v. 13‑17)! El ne‑a iubit, ne‑a ales pentru mântuire, ne‑a chemat la gloria Domnului nostru Isus Hristos. Să nu uităm acum să‑I aducem mulţumiri (v. 13; cap. 1.3)!

Pavel invocă sprijinul sfinţilor prin rugăciunile lor (v. 1; 1 Tesaloniceni 5.25); la rândul său, el însuşi nu înceta să se roage pentru ei (cap. 1.11). Conta pe Domnul cel credincios pentru a‑i întări şi a‑i păzi de cel Rău. De asemenea, conta pe ascultarea lor, iar aceasta cuprindea împlinirea în toată simplitatea a îndatoririlor lor zilnice. Unii din Tesalonic încetaseră orice muncă. «Pentru că vine Domnul», estimaseră ei, «atunci la ce bun cultivarea pământului şi preocuparea cu treburile acestei vieţi?» Şi, ca o tristă consecinţă, ei se amestecau în toate (v. 11; vezi 1 Timotei 5.13). Pavel protestează cu vehemenţă. Nimic din învăţătura lui nu putea fi luat ca pretext pentru o asemenea neorânduială (v. 6, 7, 11; comp. cu 1 Tesaloniceni 4.11). Dimpotrivă, el însuşi dăduse exemplu, muncind cu mâna lui pentru a nu fi povară nimănui. Iar exemplul suprem este „răbdarea lui Hristos“ în aşteptarea momentului să Se înfăţişeze iubitei Sale adunări (v. 5).

Odată cu scrisorile către Tesaloniceni ajungem la sfârşitul epistolelor pe care Pavel le‑a scris celor şapte adunări atât de diferite. În acestea sunt tratate multiple aspecte ale vieţii şi învăţăturii creştine, de la căpătarea mântuirii, în Epistola către Romani, până la gloria viitoare. Toate aceste învăţături sunt de o valoare inestimabilă pentru noi. Domnul să ne ajute să le reţinem, pentru a rămâne tari (cap. 2.15)!

Cu Timotei am făcut cunoştinţă în Fapte 16. Legăturile lui Pavel cu „adevăratul“ său „copil în credinţă“ erau foarte strânse. Cu toate acestea, el îi scrie în calitate de apostol, pentru a sublinia autoritatea pe care i‑o conferea. Acest tânăr ucenic avea o misiune dificilă: de a porunci fiecăruia cum trebuia să se poarte în adunare (cap. 3.15). Îi fusese încredinţată o misiune al cărei sfârşit (ţel) era dragostea. După cum tribunalele nu sunt pentru oamenii cinstiţi, tot aşa legea nu îi mai priveşte pe cei care sunt îndreptăţiţi (v. 9). Acestora li se potriveşte de acum dragostea, al cărei izvor este în Dumnezeu. Prin Duhul, ea este vărsată în inima noastră (Romani 5.5). Pentru a nu rămâne însă în noi ca o apă stătătoare, ci pentru a ne «străbate» şi a ţâşni spre folosul altora, nicio «conductă» nu trebuie să fie înfundată. Dragostea vine dintr‑o inimă curată: debarasată de orice idol; dintr‑o conştiinţă bună: care n‑are nimic să‑şi reproşeze (Fapte 24.16); dintr‑o credinţă neprefăcută: fără nicio formă de ipocrizie (2 Timotei 1.5). Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite, creştinismul nostru nu va fi altceva decât trăncăneală fără rost („vorbire deşartă“, v. 6). Ce puternic contrast între legea care‑l blestemă pe păcătos şi harul care‑l transportă în gloria şi fericirea lui Dumnezeu!

Dacă cineva putea face o comparaţie între robia legii şi evanghelia harului, acesta era fariseul Saul din Tars, devenit apostolul Pavel. Fidelitatea lui faţă de lege nu‑l împiedicase cu nimic să ajungă cel dintâi dintre păcătoşi. Nu‑L prigonise el chiar pe Isus, în timp ce îi persecuta cu înverşunare pe ai Săi? Fără falsă smerenie, el se declara mai rău decât toţi păcătoşii enumeraţi în versetele 9 şi 10. Dar tocmai pe aceşti vinovaţi, şi nu pe cei drepţi, a venit Hristos Isus să‑i mântuiască (Matei 9.13). Şi, pentru că a putut fi mântuit chiar cel dintâi dintre păcătoşi, nimeni nu‑şi poate spune că este prea păcătos pentru a putea beneficia de har. „Mi s‑a arătat îndurare“, strigă apostolul în două rânduri (v. 13, 16). El măsoară grandoarea acestei îndurări în raport cu grozăvia propriei mizerii şi imediat adorarea se înalţă din inima lui (v. 17). Dacă adesea ne bucurăm atât de puţin de har, aceasta este poate pentru că nu a fost suficient de profundă convingerea noastră de păcat. „Cel căruia i se iartă puţin“ – sau mai puţin decât gândeşte – „iubeşte puţin“ (Luca 7.47). Prietene încă indiferent, răbdarea Domnului s‑a manifestat şi înspre tine, până acum. Nu‑L mai lăsa să aştepte! Mâine s‑ar putea să fie prea târziu.

Apostolul, înainte de toate „acestea“ pe care urma să i le spună lui Timotei (cap. 3.14; 4.6,11…), numeşte rugăciunea, sub diversele ei forme. De aici începe orice slujire creştină. Voia lui Dumnezeu de a mântui, lucrarea lui Hristos şi rugăciunea noastră îi îmbrăţişează pe toţi oamenii. Datoria noastră este să ne rugăm pentru toţi, fără limite, pentru că Dumnezeu doreşte ca toţi să fie mântuiţi şi pentru că Hristosul Isus S‑a dat ca răscumpărare pentru toţi. Dacă nu toţi sunt mântuiţi, aceasta nu ţine deci de Dumnezeu, nici de Hristos, ci de duritatea inimii omului. Şi este privilegiul nostru de a ne ruga pentru mulţimile care nu pot s‑o experimenteze.

Depinde de „cei care sunt în poziţii înalte“ ca noi să putem duce o viaţă paşnică şi liniştită. De aceea, să‑I cerem lui Dumnezeu să ne‑o asigure prin intermediul lor, nu pentru a ne‑o irosi spre satisfacerea poftelor noastre, ci pentru a fi mai liberi să ne ocupăm de salvarea celor păcătoşi (Ezra 6.10).

Fraţii, inclusiv cei mai tineri, sunt chemaţi să se roage în orice loc, în mod public în adunare. Surorile, dimpotrivă, să rămână acolo în tăcere; prin atitudinea şi prin ţinuta lor modestă însă, ele pot da o mărturie mai puternică decât prin cuvinte. Consecinţele căderii se menţin pentru femei (Geneza 3.16), dar credinţa, dragostea, sfinţenia şi modestia sunt, chiar pentru pământ, garanţii ale eliberării şi ale binecuvântării.

Aspirarea la slujba de supraveghere (gr. „episkopos“) trebuie privită ca o dovadă de ataşament faţă de adunare. Pentru a exercita funcţiile de supraveghetor (sau de bătrân) şi de slujitor (diacon), nu se pune problema de studii, nici de examen, ci de condiţii morale. Acestea sunt privite sub două aspecte: 1. o bună mărturie în adunare şi în afară; 2. o experienţă dobândită în viaţa creştină. În orice casă există o regulă de comportament, o disciplină colectivă, căreia fiecare i se supune. Aşa este şi în casa Dumnezeului celui viu: adunarea (1 Corinteni 14.40). Nu suntem nicidecum liberi să ne comportăm acolo după bunul nostru plac. Adunarea este stâlpul pe care este înscris Numele lui Hristos, Adevărul, pentru a‑L face cunoscut întregii lumi. Mare este taina evlaviei, pentru că mare este Acela pe care se întemeiază relaţiile noastre cu Dumnezeu. Venirea lui Isus ca Om pe pământ, dreptatea perfectă a umblării Sale în puterea Duhului Sfânt şi sub privirea îngerilor, Numele Său predicat şi crezut aici, jos, şi înălţarea Lui în glorie constituie elementele inseparabile ale tainei de nepătruns încredinţate adunării. Aceasta este responsabilă înaintea Domnului de a „susţine“ şi de a păzi tot Adevărul (v. 15b: „Adunarea Dumnezeului celui viu, stâlp şi temelie a adevărului“).

Marea taină a evlaviei a fost dispreţuită de mulţi. Unii au eliminat ceea ce îi deranja; alţii au adăugat practici legaliste sau superstiţii. „Un bun slujitor“ se hrăneşte cu „învăţătura sănătoasă“ (v. 6; vezi cap. 1.10b şi 6.3). Atunci va fi în măsură să‑i înveţe pe alţii (v. 11, 13). Evlavia este o virtute în care ne exersăm – în greacă „gimnazo“, de unde vine cuvântul gimnastică. Ne antrenăm în aceasta. Exerciţiul fizic, sportul, este util pentru sănătatea trupului nostru – însă nu mare lucru în comparaţie cu progresul sufletului, pe care îl aduce practicarea zilnică a evlaviei. Să remarcăm că trebuie să ne exersăm în aceasta individual; nimeni nu poate trăi evlavia altuia. Numai în aceste condiţii, tânărul Timotei va putea fi un „antrenor“ pentru alţii (Tit 2.7): un model în cuvânt, confirmat prin purtare, care este inspirată prin dragoste, care, la rândul ei, este luminată de credinţă, iar aceasta, în sfârşit, este păstrată prin curăţie (v. 12). Dar cum se exersează evlavia? Fiind ocupaţi cu lucrurile divine şi dedicaţi lor în totul. Slăbiciunea mărturiei noastre provine adesea din faptul că ne împărţim în prea multe direcţii. Să fim campionii unei singure cauze, cea a lui Hristos (2 Corinteni 8.5). Vom face astfel progrese evidente pentru toţi (v. 15).

În relaţiile cu alţi creştini, acestea sunt legăturile, de familie, care trebuie să ne servească drept model: „ca pe un tată, … ca pe fraţi, … ca pe mame, … ca pe surori“ (v. 1, 2). Să nu pierdem niciodată din vedere faptul că noi formăm o singură familie, familia lui Dumnezeu.

Fiecare este invitat să‑şi arate evlavia, însă în primul rând în propria casă (v. 4). Fariseii predicau invers. Tot făcând paradă de pietate, ei anulau porunca lui Dumnezeu, abătându‑i pe copii de la îndatoririle lor cele mai legitime faţă de părinţi (Marcu 7.12,13).

Un singur verset, versetul 10, rezumă o viaţă întreagă de slujire pentru Domnul. De ar putea fiecare creştin să nu dorească nimic diferit de aceasta!

Aceste paisprezece versete (v. 3‑16) consacrate văduvelor ne amintesc că Dumnezeu veghează asupra lor într‑un mod cu totul special (Psalmul 68.5). Evanghelia după Luca menţionează patru dintre ele: pe Ana, a cărei activitate de rugăciune noapte şi zi este ilustrată în versetul 5 (Luca 2.36‑38); pe văduva din Nain, căreia Isus i‑a redat fiul (Luca 7.12…); pe cea care în parabola din Luca 18 cerea dreptate; de asemeni, pe văduva cea săracă, care sub ochii Domnului – şi spre bucuria Lui – dă pentru vistieria Templului tot ce avea pentru a trăi (Luca 21). O credinţă în totalitate în El, iată ce‑I place lui Dumnezeu mai presus de orice (Evrei 11.6)!

Pavel continuă să‑i expună lui Timotei „cum trebuie să se poarte cineva în casa lui Dumnezeu“ (cap. 3.15). Este o chestiune de o importanţă capitală aceasta şi de ea sunt interesaţi: Dumnezeu Însuşi – este Casa Sa; Hristos Isus; de asemenea, îngerii aleşi, chemaţi să privească înţelepciunea lui Dumnezeu în adunare (v. 21; Efeseni 3.10)! Iar această înţelepciune „atât de felurită“ trebuie să apară şi în detaliile variate ale vieţii de adunare: în manifestarea exterioară a respectului turmei faţă de bătrânii ei, în comportamentul slujitorului lui Dumnezeu pentru reglementarea cazurilor dificile, în instrucţiunile date robilor… (cap. 6.1,2). Câte dezordini apar atunci când nu ne mai supunem cuvintelor sfinte, care sunt nu ale lui Pavel sau ale lui Timotei, ci ale Domnului nostru Isus Hristos (v. 3; 1 Tesaloniceni 4.2,8)!

Evlavia însoţită de mulţumire este în ea însăşi un câştig, un mare câştig la îndemâna tuturor (vezi cap. 4.8). Civilizaţia noastră se bazează pe crearea şi pe satisfacerea nevoilor întotdeauna noi. Cu toate acestea, inima lacomă a omului rămâne nesătulă (comp. v. 9, 10 cu Psalmul 49.16‑20). Să‑I mulţumim Domnului că ne asigură necesarul (v. 8). Vom fi întotdeauna satisfăcuţi cu ceea ce ne dă, dacă El Însuşi, Dăruitorul (care este măreţul Obiect al evlaviei), ne satisface deplin inima.

„Dar tu…!“. Omul lui Dumnezeu – şi fiecare copil al lui Dumnezeu – trebuie fără‑ncetare aici, pe pământ, să meargă împotriva curentului. El fuge de ceea ce lumea iubeşte şi caută: banii şi lucrurile care se pot obţine cu bani (v. 10). El urmăreşte ceea ce‑I place Domnului: dreptate, evlavie, credinţă, dragoste, răbdare, blândeţe (v. 11). El aşteaptă arătarea Domnului, acest timp când totul va fi manifestat (v. 14).

Apostolul nu‑i confundă pe cei care sunt bogaţi (v. 17) cu „cei ce vor să fie bogaţi“ (v. 9). Proiectează însă asupra bunurilor din „veacul de acum“ lumina eternităţii. Obiectul încrederii noastre nu Îl constituie darurile, ci Acela care ni le dă (v. 17b); adevăratul câştig este evlavia; adevăratele bogăţii, faptele bune (v. 18); adevărata comoară, o temelie bună pentru viitor (v. 19). În adevăr, să ştim şi noi să distingem şi să apucăm „adevărata viaţă“!

„Fugi…“, „urmăreşte…“, „luptă‑te…“, „apucă…“ – sunt verbe pe care le‑am întâlnit în lectura noastră (v. 11, 12). Versetul 20 face să se audă un ultim imperativ, deosebit de solemn: „O, Timotei, păzeşte ce ţi s‑a încredinţat“ (vezi şi v. 14 şi 2 Timotei 1.14)! Astfel este îndemnul final, în care îi invităm pe fiecare dintre tinerii noştri cititori să înlocuiască numele lui Timotei cu propriul lor nume.

Atât de diferită de prima, această a doua epistolă se destăinuie cu privire la un timp de ruină în care apostolul, întemniţat, la sfârşitul alergării sale, asistă la un declin rapid al mărturiei pentru care lucrase atâta. Dumnezeu însă Se foloseşte de aceste progrese ale răului, deja vizibile în vremea apostolilor, pentru a ne da această epistolă care ne arată calea de urmat şi resursele credinţei în „timpuri grele“, care sunt cele ale noastre, astăzi (cap. 3.1). «Curaj» – îi scrie Pavel „copilului său preaiubit“ – «nu te înspăimânta!». Ceea ce posedăm noi este mai departe de cât poate să atingă vrăjmaşul şi este păzit de puterea lui Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt – Acesta rămâne un duh de putere, de dragoste şi de chibzuinţă şi locuieşte în noi (v. 14; Ioan 14.17b). „Mântuitorul nostru Isus Hristos“ nu S‑a schimbat. Victoria câştigată de El asupra morţii este pentru veşnicie (v. 10). Toate punctele de sprijin exterioare s‑au prăbuşit, credinţa rămânând să se bizuie numai pe Domnul (v. 12; Psalmul 62.1). Nu atunci când totul merge bine, ci atunci când totul merge rău este pusă la încercare credinţa fiecăruia (Filipeni 2.22). În faţa împotrivirii, mulţi l‑au părăsit pe apostol (v. 15), în timp ce un frate devotat, Onisifor, îl căutase şi‑l vizitase în închisoare. El făcea parte dintre acei milostivi care vor avea parte de îndurare (v. 18; Matei 5.7 şi 25.36b).

„Întăreşte‑te în har“ (v. 1), îi recomandă apostolul iubitului său ucenic. El însuşi aflase acest secret din gura Domnului: „Harul Meu îţi este de ajuns; pentru că puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune…“ (2 Corinteni 12.9). Trei exemple, cel al ostaşului, al atletului şi al plugarului, ilustrează renunţarea, ascultarea şi răbdarea creştinului. Observăm ceea ce îl caracterizează pe un bun ostaş: nu se încarcă cu bagaje inutile; este disciplinat, cu scopul de a plăcea superiorilor; ştie că profesiunea de ostaş implică inevitabil suferinţe, pericole şi lovituri de primit, dar de asemenea ştie că acestea sunt urmate de aprecieri, de medalii şi de defilări în zilele glorioase. Acest cuvânt este sigur, toată Scriptura îl confirmă: purtarea noastră de acum îşi va regăsi eternul contrariu: astăzi suferinţe şi moartea cu Hristos; mâine viaţa împreună cu El, domnia şi gloria veşnică. Dragi prieteni credincioşi, Isus Hristos ne‑a înrolat sub steagul Său! Într‑o armată însă se pot afla dezertori, care‑şi reneagă drapelul şi comandantul (v. 12b; Iuda 4b). Există mii de modalităţi, chiar şi pe tăcute, de a ne trăda Căpetenia. Fie ca dorinţa de a avea aprobarea Lui, astăzi tăinuită, mâine afirmată, să facă din noi buni ostaşi, apţi să lupte lupta cea bună! (cap. 4.7,8; 1 Timotei 6.12).

Când totul merge bine, astfel că lucrarea prosperă, lucrătorul n‑are niciun motiv să se ruşineze înaintea oamenilor (vezi cap. 1.8,12,16b). Dimpotrivă însă, când mărturia este în ruină, ruşinea este un sentiment de care scăpăm cu greu. Dar ce contează dispreţul lumii, dacă suntem aprobaţi de Dumnezeu (v. 15; aprobat: încercat şi găsit bun)! Acest capitol ne trasează o linie de conduită care ne permite ca, în orice împrejurare, să fim siguri de această aprobare. «Acolo unde domină necredinţa şi corupţia, creştinul credincios se separă. În raporturile cu persoanele, se curăţeşte; cu poftele, fuge; cu binele, îl urmăreşte; cu credincioşii, îi caută, se alătură lor şi se închină împreună cu ei lui Dumnezeu.» (H.R.). În practică, versetele 19‑22 i‑au condus pe scumpii copii ai lui Dumnezeu să se retragă din diverse sisteme religioase ale creştinătăţii şi să se strângă în jurul Domnului pentru a‑I aduce laudă.

Am auzit deja un „fugi“ şi un „urmăreşte“ în cea dintâi epistolă (cap. 6.11). Domnul să graveze acest verset 22 în inima tuturor tinerilor credincioşi. Totodată să nu uităm că, pe cât de fermi trebuie să fim în raport cu adevărul şi cu principiile care nu admit niciun compromis, pe atât de răbdători şi de blânzi trebuie să fim în raport cu persoanele (v. 24, 25; Efeseni 4.2).

Sumbrul portret moral din versetele 2‑5 seamănă cu cel din Romani 1.28‑32, cu această diferenţă strânsă că aici nu sunt zugrăviţi păgâni, ci oameni care‑şi zic creştini. Iar ceea ce îl agravează este că forma de evlavie, ipocrizia, acoperă aceste trăsături înspăimântătoare cu o spoială înşelătoare. „Dar tu…“, întrerupe din nou apostolul (v. 10, 14; 4.5). De o parte sunt aceşti oameni imorali, „întotdeauna învăţând şi neputând veni niciodată la cunoştinţa adevărului…“ (v. 7); de cealaltă parte se află acest tânăr slujitor al lui Dumnezeu, hrănit încă din copilărie cu „sfintele scrieri“, sub influenţa unei mame şi a unei bunici evlavioase (cap. 1.5). Ce fericiţi sunt cei care, încă de la vârstă fragedă, au fost cititori perseverenţi ai Cuvântului lui Dumnezeu! Lor, şi nouă tuturor, se adresează acest îndemn: „rămâi în cele ce ai învăţat“ (v. 14).

Versetul 16 stabileşte deplina inspiraţie a tuturor Scripturilor şi, în acelaşi timp, autoritatea lor pentru a învăţa, pentru a convinge, pentru a îndrepta şi pentru a instrui în dreptate. Cuvântul lui Dumnezeu îl hrăneşte şi îl formează pe omul lui Dumnezeu. Timotei era unul dintre aceştia, în pofida tinereţii lui (v. 17; 1 Timotei 6.11). Acest titlu de om al lui Dumnezeu este încă şi mai nobil decât cel de ostaş, de lucrător sau de rob al Domnului (cap. 2.3,15,24). Dumnezeu ne arată aici cum putem deveni astfel. De asemeni, El să ne ajute să dorim să devenim astfel!

Chiar dacă mulţi îşi întorc urechile de la adevăr (v. 4), lucrătorul Domnului nu trebuie să lucreze în mai mică măsură, ci să vestească Cuvântul, să avertizeze, să stăruie „la timp şi nelatimp“, să convingă, să mustre, să îndemne…, pe scurt să‑şi împlinească deplin slujba (v. 2, 5). Pavel dăduse el însuşi exemplu. Alergarea lui era încheiată. Sportivii însă ştiu că o competiţie nu este niciodată câştigată înaintea liniei de sosire. A abandona sau a te lăsa depăşit pe ultimii metri înseamnă a fi pierdut toată cursa … cu premiul ei. Şi aceşti ultimi paşi sunt adesea cei mai dificili. Apostolul nostru drag ne dă o apreciere rapidă emoţionantă a condiţiilor finale ale luptei şi cursei sale: închisoarea, frigul şi lipsa hainelor (1 Corinteni 4.11; 2 Corinteni 11.27; aici el cere mantaua: v. 13), răutatea şi împotrivirea oamenilor (v. 14, 15), înfăţişarea lui înaintea Cezarului (Nero) în absenţa tuturor prietenilor (v. 16). Aceştia se risipiseră. Dima chiar îl abandonase. Nu putem fi în acelaşi timp dintre cei care iubesc „veacul de acum“ (v. 10) şi dintre cei care iubesc arătarea Domnului (v. 8). Iar epistola se încheie cu suprema resursă într‑un timp de ruină: harul. Acesta era cuvântul de «salut» al apostolului (cap. 1.2) şi, de asemenea, este cuvântul său de «adio» (v. 22). Acest har să fie cu fiecare dintre noi!

Regăsim în Epistola către Tit subiectele care ne‑au preocupat în 1 Timotei: rânduiala în adunări, învăţătura sănătoasă, opusă celei a falşilor învăţători, roadele acesteia în purtarea celor credincioşi. Pavel i‑a dat lui Tit răspunderea de a alege şi de a rândui bătrâni (la plural) în fiecare adunare (Fapte 14.23). Suntem departe de principiul atâtor Biserici în care un singur om cumulează aceste funcţii şi, de regulă, ajunge să fie depăşit de ele şi să nu le poată îndeplini. Demnitate, seriozitate, ospitalitate, stăpânire de sine – astfel sunt trăsăturile morale indispensabile ale unui supraveghetor.

Nu este deloc măgulitor portretul cretanilor schiţat de propriul lor profet şi confirmat de apostol. Trăsăturile, mai mult sau mai puţin acuzate, ale omului firesc nu sunt şterse prin întoarcerea lui la Dumnezeu. Unul rămâne mai înclinat să poarte o minciună, altul spre lene sau spre mândrie. Fiecare copil al lui Dumnezeu trebuie să înveţe să‑şi cunoască propriile tendinţe şi, cu ajutorul Domnului, să vegheze apoi să nu le permită să se manifeste. Aşadar nesupunerea! Cea a copiilor faţă de părinţii lor (sf. v. 6) riscă să se arate mai târziu faţă de învăţătura divină (v. 10). Şi Dumnezeu nu recunoaşte lucrările celui ce nu se supune autorităţii Cuvântului Său (sf. v. 16).

Alături de aceia care sunt rânduiţi „bătrâni“ în adunare (cap. 1.5‑9), fiecare creştin, tânăr sau vârstnic, frate sau soră, trebuie să aibă o bună mărturie (v. 2‑10). Îndemnul adresat robilor se aplică tuturor răscumpăraţilor Domnului. Puţini sunt aceia care nu au un şef peste ei şi, în orice fel, fiecare trebuia să se poată numi, ca şi Pavel, rob al lui Dumnezeu (cap. 1.1). Să fim „ornamente“ care pun în valoare învăţătura dată de Învăţătorul nostru (v. 1; comp. cu 1 Împăraţi 10.4,5).

Versetele 11 şi 12 ne înfăţişează harul lui Dumnezeu manifestându‑se sub două forme: 1. aduce tuturor oamenilor o mântuire pe care n‑o puteau aştepta prin ei înşişi; 2. îl instruieşte pe copilul lui Dumnezeu, învăţându‑l să trăiască cumpătat în viaţa personală; drept în relaţiile cu alţii; cu evlavie în relaţiile cu Domnul. Întreaga viaţă creştină este legată de aceste trei adverbe, iar ceea ce o susţine este speranţa care umple sufletul de fericire în prezent (v. 13; cap. 1.2; 3.7).

„Dumnezeului nostru Mântuitor, … marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos“ (v. 10, 13; vezi şi cap. 1.3,4; 3.4,6): acest titlu, cuprins în Numele lui Isus (Dumnezeu Mântuitor) ne aminteşte că noi Îi datorăm Lui totul. Cu toate acestea, să nu uităm niciodată că El ne‑a mântuit nu pentru noi înşine, ci pentru El Însuşi (v. 14).

Purtarea noastră faţă de autorităţi şi faţă de toţi oamenii trebuie, în mod necesar, să fie deosebită de tot ce eram „şi noi“ înainte de întoarcerea la Dumnezeu. Şi această amintire a tristei noastre stări de altădată este în măsură să ne facă „plini de blândeţe faţă de toţi oamenii“ (v. 2; Filipeni 4.5). Departe de a ne ridica deasupra lor, noi putem să‑i invităm, prin propriul nostru exemplu, să profite de acelaşi har care ne‑a regenerat pe noi (prin spălarea naşterii din nou).

În această epistolă, faptele bune sunt menţionate de şase ori (cap. 1.16; 2.7,14; 3.1,8,14). Sub pretext că ele nu au valoare pentru mântuire (v. 5), noi riscăm să le subestimăm importanţa şi să ne despărţim de alţi creştini mai puţin instruiţi asupra altor aspecte doctrinare. Dimpotrivă, noi trebuie să fim „cei dintâi în fapte bune“, şi aceasta cu un dublu scop: întâi pentru a fi de folos oamenilor (v. 8), apoi pentru a nu fi neroditori (v. 14). Domnul are plăcere să producă roade în viaţa alor Săi şi tot El apreciază natura lor. Bună este numai lucrarea făcută pentru El. Vânzând parfumul pentru a da săracilor, Maria ar fi făcut o faptă bună înaintea ochilor lumii, dar, vărsându‑l pe picioarele Domnului, a ştiut să facă o lucrare bună pentru El (Matei 26.10).

În manualele şcolare, lecţiile propriu‑zise sunt adesea urmate de câte un exerciţiu aplicativ. Epistola către Filimon ne face să ne gândim la aceasta. Ea nu conţine nicio revelaţie particulară, însă ne arată punerea în practică de către Pavel şi tovarăşii lui a îndemnurilor din celelalte epistole ale sale. „Îmbrăcaţi‑vă deci, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, smerenie…“, le scria el colosenilor (cap. 3.12…; comp. şi v. 5 cu Efeseni 1.15). Şi tocmai în Colose locuia Filimon, om evlavios, prieten al apostolului, bogat, pentru că avea sclavi. Unul dintre ei, Onisim, după ce fugise de la el, l‑a întâlnit pe Pavel, întemniţat la Roma, şi s‑a întors la Dumnezeu. Acum apostolul îl trimitea la stăpânul lui, purtând acest mesaj emoţionant. Era o acţiune contrară poruncii legii, potrivit căreia sclavul fugit nu trebuia dat înapoi stăpânului său (citiţi Deuteronom 23.15,16). Legea, în adevăr, ţinea cont de împietrirea inimii omului (comp. cu Marcu 10.5), în timp ce harul, la apostol, ţinea cont de acelaşi har care lucra şi în inima lui Filimon. Pavel cunoştea dragostea acestuia pentru toţi sfinţii (v. 5) şi dovezile pe care le dăduse (v. 7).

Onisim înseamnă „folositor“. Odinioară sclav nefolositor, de acum îşi merita numele (v. 11). În plus, devenise şi un frate credincios şi preaiubit (v. 16; Coloseni 4.9). Niciun nume nu are preţ mai mare ca acela de frate şi el se potriveşte atât stăpânului creştin (v. 7b; 20), cât şi sclavului creştin. Cât despre Pavel, el nu apelează la alte titluri decât la acelea de bătrân şi de întemniţat al lui Isus Hristos (v. 9). Dacă s‑ar fi gândit numai la el însuşi, nu s‑ar fi lipsit de serviciile lui Onisim. Dorea însă să‑i dea ocazie: acestuia, de a da mărturie în casa în care odinioară se purtase rău, iar lui Filimon, de a constata roadele acestei convertiri şi de a „arăta dragoste“ faţă de el (2 Corinteni 2.8).

Această istorie a lui Onisim este, într‑un sens, a noastră. Sclavi răzvrătiţi, noi am fost găsiţi pe drumul voinţei proprii şi am fost readuşi la Stăpânul nostru, dar nu pentru a fi în robie, ci ca aceia pe care El îi numeşte fraţii Lui preaiubiţi (comp. v. 16 cu Ioan 15.15). Iar Pavel este aici o imagine a Domnului Isus, plătind datoria noastră şi mijlocind pentru noi (v. 17‑19). Această epistolă să ne înveţe să introducem în viaţa noastră de toate zilele creştinismul practic: uitarea de sine, delicateţea, smerenia, harul, … pe scurt, toate multiplele manifestări ale dragostei.

Autorul Epistolei către Evrei este probabil apostolul Pavel. El însă nu şi‑a dat numele, pentru a lăsa în întregime locul Domnului Isus, marelui „Apostol … al mărturisirii noastre“ (cap. 3.1). După ce vorbise prin atâtea instrumente diferite, Dumnezeu a sfârşit prin a Se adresa direct lui Israel şi oamenilor prin propriul Lui Fiu (Ieremia 7.25; Marcu 12.6…). El este Cuvântul, revelaţia deplină şi definitivă a lui Dumnezeu. Iar pentru a ne da o idee mai înaltă, ne învaţă Cine este acest Fiu: Moştenitorul tuturor lucrurilor, Creatorul lumilor, Strălucirea gloriei Sale şi Întipărirea fiinţei Sale, Cel care susţine toate lucrurile (Ioan 1.1,18). Iar Cel care a făcut lumile este, de asemenea, Cel a făcut curăţirea de păcate. Însă, în timp ce, pentru a crea, a fost suficient un cuvânt, pentru a face curăţirea de păcate, El a trebuit să plătească preţul suprem: propria Lui viaţă.

Mai multe citate din psalmii pe care îi numim mesianici: Psalmul 2, 45, 102, 110…, fixează înălţarea şi supremaţia Fiului lui Dumnezeu. Îngerii sunt creaturi, Isus este Creatorul; ei sunt slujitori, El este Domnul. Îngerii, în chip nevăzut, lucrează în favoarea noastră; Isus singur a înfăptuit curăţirea de păcate, de ale mele şi de ale tale. Iar ceea ce El este pune în evidenţă într‑un mod incomparabil valoarea a ceea ce El a făcut.

Pentru că „Dumnezeu … ne‑a vorbit în Fiul“, „de aceea – adaugă capitolul 2 – trebuie să luăm aminte cu atât mai mult la cele auzite“. Deja, pe muntele sfânt, o voce din cer îi îndemnase solemn pe cei trei ucenici să asculte, nu mai mult de Moise şi de Ilie, ci de Fiul Preaiubit. „Şi ei, ridicându‑şi ochii, n‑au văzut pe nimeni, decât pe Isus singur“ (Matei 17.5,8). Şi noi, prin credinţă, „Îl vedem pe Isus…“ (v. 9). Capitolul 1 ni L‑a prezentat potrivit titlurilor Sale divine, de Creator şi de Întâi‑născut. Aici este înfăţişat ca Om glorificat şi ca Învingătorul morţii. În capitolul 1, toţi îngerii lui Dumnezeu I se închinau; aici, în capitolul 2, Isus a fost făcut mai prejos decât ei, din cauza acestei morţi căreia a trebuit să‑i cunoască gustul nespus de amar (v. 9b). Psalmul 8 însă, citat aici, ne dezvăluie ansamblul planului lui Dumnezeu cu privire la „Omul Hristos Isus“ (1 Timotei 2.5). O cunună de glorie şi de onoare Îi încununează fruntea, stăpânirea universală Îi aparţine de drept; în curând, totul se va supune legii Lui. Dar deja locul ocupat de „Căpetenia mântuirii“ noastre proclamă excelenţa acestei mântuiri (v. 10). Cum vom scăpa noi dacă o neglijăm? (cap. 10.29). Să remarcăm cu atenţie: este suficient a fi neglijent, a amâna pe mai târziu… În adevăr, să ne grăbim să apucăm „o mântuire aşa de mare“ (v. 3).

Se cuvenea pentru Dumnezeu … să consume prin suferinţe pe „Căpetenia mântuirii noastre“ (v. 10). De altfel, Isaia a spus: „Domnului I‑a plăcut să‑L zdrobească; L‑a supus suferinţei“ (cap. 53.10). Şi cu ce scop? Ca să aducă mulţi fii la glorie. „Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi“, adaugă de asemeni profetul. Aceşti copii, pe care Dumnezeu I‑a dat lui Hristos ca tovarăşi în glorie, sunt răscumpăraţii Lui dragi. „Lui nu‑I este ruşine să‑i numească fraţi“ (v. 11). Dar, pentru a putea lua în mâini cauza lor, El a trebuit mai întâi să fie făcut asemenea lor, să fi devenit Om adevărat (v. 14). Şi capitolul nostru ne oferă mai multe motive nepreţuite pentru acest secret:

Isus a venit în natura noastră pentru a‑L glorifica pe Dumnezeu, reîncepând istoria noastră, şi pentru a‑I permite să realizeze planurile cu privire la om.

El a luat un trup pentru a putea muri şi astfel pentru a repurta victoria asupra prinţului morţii în propria sa întăritură.

În sfârşit, Isus S‑a îmbrăcat în firea noastră omenească pentru a intra deplin în durerile noastre şi pentru a le înţelege cu o inimă de Om. Propria Lui experienţă de suferinţă Îi permite să simpatizeze deplin cu încercările noastre, ca Preot credincios şi îndurător. Ce mângâiere pentru toţi cei necăjiţi!

Epistola către Evrei a fost numită „epistola cerurilor deschise“. Şi pe Cine contemplăm noi în aceste ceruri? Pe Isus, deopotrivă Apostol (adică purtător de cuvânt al lui Dumnezeu către oameni) şi Mare Preot (purtătorul de cuvânt al oamenilor înaintea lui Dumnezeu). Scriindu‑le creştinilor evrei, autorul, apelând la istoria lor, a dorit să arate cum Isus reuneşte în Persoana Lui şi depăşeşte gloriile pe care le venerau iudeii: cele ale lui Moise (cap. 3), ale lui Iosua (cap. 4) şi ale lui Aaron (cap. 5)… Dar nu putem învăţa să‑L cunoaştem pe Domnul fără ca, prin contrast, să descoperim perversitatea inimii fireşti. Dumnezeu o numeşte „inimă rea şi necredincioasă“ (v. 12), amintindu‑ne că aceasta este la originea tuturor nenorocirilor noastre. „Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor“, declară versetul 10 (comp. cu Marcu 7.21). De aceea, oricine aude vocea Domnului (şi cine va îndrăzni să spună că n‑a auzit‑o niciodată?) este invitat solemn, în trei rânduri, să nu‑şi împietrească inima (v. 7, 15; cap. 4.7). În general, noi limităm acest îndemn la evanghelia crucii. Dar noi, care suntem creştini, nu avem în fiecare zi ocazia de a auzi vocea Domnului în Cuvântul Lui? Să fim păziţi de orice formă de împietrire, oricare ar fi astăzi cerinţele Domnului faţă de noi!

Odihna lui Dumnezeu în cea de‑a şaptea zi, după lucrarea din creaţie, a fost curând tulburată de păcatul omului. Şi, de atunci „până astăzi“, lucrarea Tatălui şi cea a Fiului nu au încetat în vederea răscumpărării (Ioan 5.17). Învăţăm însă de aici că: 1. Dumnezeu are întotdeauna în vedere odihna Lui. 2. Aceasta este în viitor şi nu trebuie confundată cu restabilirea poporului în Canaan sub Iosua. Israel se va bucura de odihnă pe pământ în timpul mileniului, iar Biserica va gusta odihna în gloria cerească. 3. Dacă Dumnezeu doreşte să împărtăşească odihna cu creatura Lui, nu toţi vor intra în odihnă, deoarece, ca odinioară în pustie, necredinţa (cap. 3.19) şi neascultarea (cap. 4.6b) închid accesul către promisiune. De altfel, Ioan 3.36 ne arată că acela care nu ascultă se confundă cu cel care nu crede. Pentru că, a face lucrarea lui Dumnezeu înseamnă a crede în Acela pe care L‑a trimis El (Ioan 6.29). În mod regretabil, cu Israel a fost cum este şi cu mulţimile astăzi: „cuvântul pe care l‑au auzit nu le‑a folosit, nefiind amestecat cu credinţă…“ (v. 2; citiţi Romani 10.17).

Astfel, ascultarea de Domnul ne permite să intrăm acum în lucrarea harului Său şi, de asemenea, ne pregăteşte să împărtăşim mâine odihna dragostei Lui (Ţefania 3.17).

Până să intrăm în odihna divină, pentru noi, copiii lui Dumnezeu, este timpul oboselii legate de umblare, de slujire şi de luptă. Dar nu suntem lăsaţi fără resurse. Dintre trei pe care le menţionează acest capitol, cea dintâi este Cuvântul lui Dumnezeu. Astăzi noi auzim vocea Lui… Acest Cuvânt veghează asupra stării noastre lăuntrice. Fiind viu, el ne aduce viaţa; fiind lucrător, îşi face lucrarea în noi (Efeseni 6.17 ni‑l prezintă, dimpotrivă, ca armă de atac). Fiind pătrunzător: să ne lăsăm cercetaţi de el!

Alături de păcat însă, pe care Cuvântul îl scoate în evidenţă şi îl condamnă, în noi se află slăbiciuni şi infirmităţi. Pentru acestea, Dumnezeu a prevăzut alte două resurse. El ne‑a dat un Mare Preot Suveran, plin de înţelegere şi de simpatie. Ca Om pe pământ, Hristos a cunoscut toate formele de suferinţă omenească, pentru a putea, la momentul potrivit, să‑Şi folosească toate formele dragostei Lui în favoarea răscumpăraţilor Lui cei slabi. În al doilea rând, El ne‑a deschis acces la scaunul de har. Suntem invitaţi să ne apropiem prin rugăciune, cu atât mai multă libertate şi încredere, cu cât acolo Îl întâlnim pe preaiubitul Mântuitor. Acolo, şi numai acolo, căutăm noi oare ajutor? (Psalmul 60.11).

Ce contrast între Fiul Sfânt al lui Dumnezeu şi preotul luat dintre oameni, care era nevoit să fie indulgent, din cauza propriei neputinţe! Un alt contrast apare în versetul 8. În ceea ce ne priveşte, avem nevoie să învăţăm ascultarea, deoarece, în mod natural, suntem neascultători. Fiul lui Dumnezeu a trebuit s‑o înveţe pentru un cu totul alt motiv: fiind Creator suveran, El n‑a fost supus nimănui. Ascultarea era pentru El un lucru în întregime nou. Astfel, El este Exemplul care se impune tuturor celor care‑L ascultă (v. 9). Cine este, într‑o colectivitate, şeful care are cea mai mare autoritate? Acela care a început el însuşi să execute, în cele mai dificile condiţii, misiunile pe care apoi le trasează subordonaţilor lui. Să învăţăm ascultarea în şcoala Domnului Isus. Dar ce fel de elevi suntem noi? Nu merităm noi adesea mustrarea din versetul 11: „greoi la auzire“? Aici Cuvântul lui Dumnezeu nu mai este, ca în capitolul 4, sabia care judecă intenţiile inimii, ci hrana tare care‑l întăreşte pe copilul lui Dumnezeu şi‑l face capabil să deosebească el însuşi binele de rău. Astfel este marele progres al creştinului: el devine din ce în ce mai sensibil faţă de ce Îi este plăcut Domnului … şi faţă de ce Îi este neplăcut.

Într‑adevăr, să înaintăm spiritual înspre starea de adult! Să nu ne mulţumim, ca aceşti creştini ieşiţi din iudaism, cu cunoaşterea câtorva adevăruri elementare. Isus doreşte să fie pentru noi mai mult decât un Mântuitor de lucrări moarte: vrea să fie un Domn, un Exemplu, un Prieten suprem…

Versetele 4‑6 sunt adesea folosite de diavol pentru a‑i tulbura pe copiii lui Dumnezeu. Dar, de fapt, aici nu este vorba de ei, ci de aceia care poartă doar numele de creştin. În starea morală descrisă astfel, zadarnic am căuta viaţa divină transmisă sufletului unui adevărat credincios. Dar, vai, este posibil să trăieşti în mijlocul privilegiilor creştinismului, fără a fi fost cu adevărat convertit! Aceasta era valabil pentru unii iudei şi aceasta poate fi valabil astăzi pentru unii copii cu părinţi creştini. Cât despre credincioşii adevăraţi, ei nu‑şi pot pierde mântuirea. Sunt însă mereu în pericol să fie neglijenţi. Alături de lucrările dragostei, pe care Dumnezeu nu le uită, nu trebuie neglijate credinţa şi speranţa (v. 10, 11, 12). Ele sunt hrănite de promisiuni divine. Creştinul îşi cunoaşte portul încă invizibil; înspre acolo a aruncat el ancora. Oricât de agitată ar fi marea acestei lumi, credinţa este «parâma» care‑l leagă din nou, ferm, pe răscumpărat, de locul ceresc şi neschimbat, unde se află Obiectul speranţei lui.

Autorul epistolei avea multe lucruri de spus cu privire la Melhisedec (capitolele 5, 10, 11). Acest personaj misterios traversează istoria lui Avraam (Geneza 14), acţionând ca mijlocitor, binecuvântându‑l pe Avraam din partea Dumnezeului Preaînalt şi apoi binecuvântându‑L pe acest Dumnezeu Preaînalt în numele patriarhului. Tot ce priveşte însă persoana şi originile lui Melhisedec este lăsat în umbră. Şi înţelegem de ce. Pentru că Duhul lui Dumnezeu nu este interesat aici de om, ci de slujba lui. Împărat şi preot, Melhisedec este un «tip» al Domnului Isus când El va domni în dreptate şi va fi preot pe tronul Său. Preoţia „după rânduiala lui Melhisedec“ (v. 11) este în toate privinţele superioară celei a lui Aaron. 1. Titularul acesteia este mai mare decât Avraam, de vreme ce patriarhul i‑a dat zeciuială şi a fost binecuvântat de el. 2. Fiind anterioară istoriei lui Israel, ea se exercită nu numai în beneficiul acestui popor, ci pentru orice credincios. 3. Ea este, de asemenea, netransmisibilă, pentru că Acela care are misiunea aceasta este veşnic viu (Romani 8.34).

Multe persoane din creştinătate cred că este necesar să recurgă la intermediari, preoţi sau „sfinţi“. Această epistolă ne învaţă că Dumnezeu ne‑a dat un singur Mare Preot sau Mijlocitor, perfect şi suficient pentru eternitate (cap. 10.21,22).

Înainte de a fi fost înălţat mai sus de ceruri, Isus nu putea fi pentru noi Mare Preot. Pentru a ne putea reprezenta înaintea lui Dumnezeu, trebuia mai întâi să Se dea pe Sine Însuşi pentru noi, deoarece, înainte de orice, noi avem nevoie de un Răscumpărător. Dar acum, Mântuitorul sufletelor noastre este şi Acela care ne mântuieşte în toate, adică Acela care are grijă de noi până când vom intra în gloria Lui. El fiind veşnic viu, avem siguranţa că nicio clipă nu ne va lăsa. Într‑adevăr, un asemenea Mare Preot ne trebuia. Perfecţiunea Lui morală este exprimată în toate modurile, iar poziţia Lui înaintea lui Dumnezeu, în glorie, ne face să strigăm: „Vezi, Dumnezeule, şi priveşte faţa Unsului Tău!“ (Psalmul 84.9).

Curând nu vom mai avea nevoie de mijlocirea Lui. Aceasta va lua sfârşit atunci când toţi răscumpăraţii îşi vor fi încheiat călătoria. Atunci de ce se repetă: „Tu eşti preot pentru eternitate?“ (cap. 5.6; 6.20; 7.17,21). Pentru că preotul este şi acela care dă tonul laudei. Ce slujbă veşnică, pentru care scumpul nostru Mântuitor nu va mai fi singur să o împlinească! El o va împlini împreună cu cei pe care i‑a mântuit deplin şi care vor fi pentru totdeauna asociaţi cu El în glorie (cap. 2.12).

Vechiul legământ de pe Sinai fusese rupt odinioară, din vina lui Israel. Un nou legământ, vestit în Ieremia 31.31…, va fi încheiat cu acest popor. Odată făcută dovada că omul este incapabil să‑şi respecte angajamentul faţă de Dumnezeu, acest nou legământ nu‑şi va mai impune să îndeplinească vreo condiţie (Romani 11.27). Singurul temei va fi sângele lui Hristos, numit „sângele legământului celui nou“ (Matei 26.28). El va fi caracterizat de patru aspecte: 1. Poruncile Domnului vor fi înscrise în inimi, adică vor face apel la dragoste. 2. Israel îşi va regăsi relaţia de popor al Domnului (v. 10; Zaharia 8.8). 3. Cunoaşterea Domnului va fi comună pentru toţi (v. 11; Isaia 54.13). 4. Dumnezeu nu‑Şi va mai aminti de păcatele lor, nici de nelegiuirile lor (v. 12).

Creştinii pe care ea îi cuprinde nu sunt sub un legământ (este oare nevoie de un contract între un tată şi copiii lui?). Ei însă se bucură deja – şi mai mult decât atât – de toate binecuvântările promise lui Israel. Cuvântul divin este sădit în ei (comp. cu 2 Corinteni 3.3). Ei sunt acum copii ai lui Dumnezeu. Ei Îl cunosc pe Domnul prin Duhul Sfânt care locuieşte în ei. Au asigurarea că păcatele lor sunt şterse pentru totdeauna.

Cititorule, sunt aceste privilegii ÅŸi ale tale?

Capitolele 35‑40 din Exod relatează cum a fost construit cortul. Leviticul dă instrucţiuni cu privire la jertfe (cap. 1‑7), apoi cu privire la preoţi (cap. 8‑10). Toate aceste rânduieli pentru o închinare pământească îşi demonstraseră însă în mod tragic neputinţa. Cortul era despărţit de o perdea de netrecut. Preotul, fiind păcătos, era obligat să aducă jertfe pentru el însuşi (v. 7; cap. 5.3), jertfirea berbecilor şi a viţeilor „neputând să desăvârşească, în ceea ce priveşte conştiinţa, pe cel care slujeşte“ (v. 9). Atunci Dumnezeu ne vorbeşte de un cort ceresc „mai mare şi mai desăvârşit, … adică nu din această creaţie“ (v. 11; cap. 8.2). Dar la ce ar fi fost bun acest cort fără un preot capabil să slujească în el? Şi la ce ne‑ar folosi un preot (cap. 5‑8), dacă jertfa n‑ar fi de asemeni excepţională? (cap. 9 şi 10). Pentru siguranţa noastră deplină, Isus este în acelaşi timp şi una şi alta. Ca Jertfă, El ne dă pacea conştiinţei; ca Preot, ne asigură pacea inimii şi ne păstrează în comuniune cu Dumnezeu. Sub vechiul legământ, totul era nesigur şi condiţionat. Acum însă, totul este veşnic: răscumpărarea (v. 12b; 5.9) şi, tot astfel, moştenirea (v. 15b). Nimic nu va putea să ni le răpească, nici să ni le pună în discuţie.

„Fără vărsare de sânge nu este iertare“ (v. 22; citiţi şi Levitic 17.11). Ceea ce proclamă fiecare jertfă a vechiului legământ şi ceea ce Abel înţelesese prin credinţă (cap. 11.4) este confirmat aici în modul cel mai categoric. Pentru că „plata păcatului este moartea“ (Romani 6.23) şi sângele vărsat pe pământ este dovada că această plată a fost achitată (Deuteronom 12.23,24)! Sângele lui Hristos a fost vărsat „pentru mulţi, spre iertarea păcatelor“ (Matei 26.28). Cine sunt aceşti mulţi? Toţi cei care cred! Sângele scump al lui Isus, necontenit sub privirea lui Dumnezeu, îi pune la adăpost de mânia Lui. Pentru că „oamenilor le este rânduit să moară o singură dată…“. Nu li se va mai da o a doua existenţă. Cu aceasta nu se termină însă totul, şi moartea este ceva neînsemnat pe lângă ceea ce urmează. Ce urmează după moarte? Un cuvânt groaznic este suficient să ne dezvăluie: … „după aceea judecata“ (2 Timotei 4.1; Apocalipsa 20.12). Omul fără Dumnezeu are înaintea lui aceste două realităţi cumplite: moartea şi judecata. Răscumpăratul însă are două certitudini fericite: iertarea tuturor păcatelor lui şi venirea Domnului pentru eliberarea sa finală (v. 28). Să dea Dumnezeu ca fiecare dintre cititorii noştri să facă parte dintre „cei care‑L aşteaptă“!

Necesitatea de a repeta mereu jertfele vechiului legământ arăta că ele erau ineficiente. La drept vorbind, ele constituiau numai un act de comemorare a păcatului (v. 3). Dreptatea lui Dumnezeu nu era satisfăcută şi cu atât mai mult El nu‑Şi putea găsi plăcerea acolo. Atunci S‑a prezentat Cineva care a preluat cauza noastră. Numai Isus era Obiectul în care Tatăl Îşi putea găsi toată plăcerea şi numai El putea fi jertfa plăcută şi sfântă, adusă o dată pentru totdeauna. În vreme ce preoţii de pe pământ erau mereu în picioare, pentru că ei nu‑şi terminau niciodată slujba, Hristos S‑a aşezat, dovadă a faptului că lucrarea s‑a încheiat. Şi Cel care „S‑a aşezat pentru totdeauna“ ne‑a „făcut desăvârşiţi pentru totdeauna“ (v. 12, 14). Da, perfecţi, aşa ne vede Dumnezeu, păcatele noastre fiind spălate. Şi aceasta nu în viitor, ci este un fapt împlinit şi definitiv. Dar să nu uităm că lucrarea făcută pentru noi este însoţită şi de o lucrare actuală în noi. Domnul doreşte să pună dragostea şi poruncile Lui în inima fiecăruia dintre noi (comp. v. 16 şi cap. 8.10). Dacă I‑a spus Tatălui, când a venit în lume: „Este desfătarea Mea, Dumnezeul Meu, să fac plăcerea Ta, şi legea Ta este în lăuntrul inimii Mele“ (v. 7, 9; Psalmul 40.6‑8), cum să nu dorească El ca toţi ai Lui să‑I semene?

Lucrarea de har este încheiată. Cel care a împlinit‑o este înălţat mai presus de ceruri (cap. 7.26). Şi noi suntem invitaţi să intrăm acolo, mergând pe urmele Lui, pe calea cea nouă şi vie, deschisă de atunci pentru adoratori. Sângele lui Isus, perdeaua ruptă, intervenţia unui mare preot în favoarea noastră dau siguranţă deplină credinţei noastre. Să ne apropiem, fraţilor, „cu deplină libertate“ (v. 19, 22). Nimic să nu ne împiedice să intrăm în locurile sfinte, … nici să ne alăturăm regulat strângerilor copiilor lui Dumnezeu (v. 25). Nu pentru a trăi singuri şi egoişti ne‑am întors la Dumnezeu. Să ne încurajăm unii pe alţii la dragoste şi la dăruire.

Sfârşitul paragrafului este deosebit de solemn. Păcătuind în mod voit, iudeii care‑şi ziceau creştini reveneau la lege şi astfel călcau în picioare pe Fiul Sfânt al lui Dumnezeu, pângărind sângele Lui scump şi batjocorind harul. Dar aceasta se poate aplica şi copiilor cu părinţi creştini, care, respingând învăţătura primită în tinereţe, aleg în mod voit calea lumii. Tineri prieteni care aveţi privilegii aşa de mari, calea către cer nu vă va fi mereu deschisă. Apropiaţi‑vă acum (Ioan 6.37).

Creştinii iudei acceptaseră, şi încă cu bucurie, să le fie luate bunurile pământeşti (comp. cu Matei 5.12). Care era secretul lor? Credinţa, care‑şi însuşea bunuri mai de preţ, care nu puteau fi atinse de prigonitori. Credinţa însă este necesară nu numai în zilele rele, nici numai imediat după întoarcerea la Dumnezeu. Ea este principiul vital al celui drept. Ea dă prezent viitorului şi vizibil invizibilului. Cel care nu o are nu poate persevera. Se retrage, şi Dumnezeu nu găseşte plăcere în el (v. 38; 4.2; 1 Corinteni 10.5). Fără credinţă, repetă capitolul 11.6, este imposibil să‑I placi Lui. Iar acum Dumnezeu ne prezintă pe câţiva dintre aceia în care Şi‑a găsit plăcerea (Psalmul 16.3).

În capitolul 11, diferite aspecte ale vieţii de credinţă sunt ilustrate prin martori din Vechiul Testament. În Abel vedem cum această credinţă şi‑a însuşit răscumpărarea prin oferirea unei jertfe plăcute lui Dumnezeu. În Enoh, credinţa merge spre ţinta cerească. În Noe, ea condamnă lumea şi vesteşte dreptatea divină. Astfel, credinţa caracterizează întreaga viaţă creştină. Şi, ajunşi la ultimii paşi ai acestui drum al credinţei, nu este momentul să abandonăm încrederea. „Pentru că încă puţin, foarte puţin, şi Cel care vine va veni“ (v. 37). Aceasta ne este de ajuns. Isus este „Cel care vine“; noi suntem „cei care‑L aşteptăm“ (cap. 9.28).

Încă o dată în Biblie, Avraam şi ai lui sunt aleşi de Dumnezeu pentru a ne învăţa ce este credinţa. „Avraam, când a fost chemat, a ascultat…“. Când asculţi de cineva fără a‑i cunoaşte intenţiile înseamnă că ai încredere deplină în el. Atunci când Dumnezeu porunceşte, credinţa ştie să meargă (v. 8) şi, de asemenea, ştie să locuiască (v. 9). Patriarhului i s‑a întâmplat să locuiască în Haran, când el trebuia să meargă până în Canaan (Fapte 7.4) şi, de asemenea, i s‑a întâmplat să meargă în Egipt, când ar fi trebuit să locuiască în ţară (Geneza 12.10). Aici însă, Dumnezeu găseşte plăcerea să acopere paşii greşiţi, aşa cum şi trece sub tăcere râsul Sarei, tristul sfârşit al istoriei lui Isaac şi tristul început al celei a lui Iacov; El reţine din viaţa alor Săi numai ceea ce‑L glorifică şi singură credinţa Îl poate glorifica.

În principiu nu este posibil să ai în acelaşi timp două patrii. Promisiunea unei cetăţi cereşti făcuse din Avraam şi din ai lui nişte străini pe pământ, lucru pe care ei nu s‑au temut să‑l proclame (v. 13; Geneza 23.4) şi pe care l‑au şi arătat în mod clar locuind în corturi (2 Corinteni 4.18; 5.1). Pentru că lor nu le‑a fost ruşine de Dumnezeul lor, de aceea nici Lui nu‑i este ruşine de ei. El Îşi revendică acest nume de Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov. Poate fiecare dintre noi să‑L numească „Dumnezeul meu“?

Jertfirea lui Isaac dovedeşte că Avraam credea în înviere (comp. cu Romani 4.17) şi că‑L iubea pe Dumnezeu mai mult decât pe unicul lui fiu. Lunga istorie a lui Iacov este relatată prin toiagul lui, rând pe rând instrument de păstor, sprijin al călătorului, al şchiopului şi în final al adoratorului (v. 21). Despre Isaac am putea gândi că discernământul lui a fost prea târziu, iar despre Iosif, că ar fi fost mult mai multe lucruri de spus despre el decât această simplă cerere legată de osemintele lui. Fiecare însă dintre aceşti patriarhi îşi proclamă într‑un mod propriu siguranţa în lucrurile viitoare pe care le aşteptau. Moise refuză, … alege, … socoteşte…, pentru că priveşte spre răsplătire (vezi cap. 10.35). Părăseşte, … nu se teme, … rămâne neclintit, … pentru că Îl vede pe Cel care este nevăzut.

Credinţa este singura piatră de încercare care permite aprecierea justei valori şi durata relativă a oricărui lucru. În acelaşi timp, este energia lăuntrică prin care pot fi învinse atâtea piedici – mânia lui Faraon, Marea Roşie, Ierihonul – dar şi pofte: plăcerile păcatului sau bogăţiile Egiptului. Da, credinţa este energică şi îndrăzneaţă. Iar dacă exemplul lui Moise ne‑ar părea prea înalt, să fim încurajaţi de cel al Rahavei. Oricare ar fi împrejurările, Dumnezeu aşteaptă un rod vizibil al credinţei noastre.

Începând cu versetul 32 ne aflăm în ţara Canaan. Şi îi găsim acolo pe judecători, pe împăraţi, pe profeţi, un mare nor de martori care ne înconjoară, care au fost înaintea noastră şi care ne aşteaptă pentru a intra în posesia lucrurilor promise (v. 39, 40). Traversând timpurile cele mai întunecate, flacăra credinţei, trecută din mână în mână, nu se stinge niciodată. Numai Dumnezeu cunoaşte lista acestor martiri uitaţi şi o ţine la zi. «Fiecare are propria lui pagină în volumul credincioşiei» (T.A.P.). Armata credinţei numără cercetaşi (cap. 11), un Comandant renumit (cap. 12); noi suntem ariergarda. Acum este rândul nostru să ne angajăm în această «cursă‑ştafetă». Ce ne trebuie ca să alergăm bine? Să nu fim încărcaţi, nici împiedicaţi. Să începem prin a ne debarasa de orice povară sau bagaj inutil. Să aruncăm de asemenea păcatul, această plasă care ne împiedică atât de uşor! Dar aceasta nu este totul. Trebuie ca un obiect, ca un magnet irezistibil, să ne atragă înainte. Să ne aţintim ochii asupra lui Isus, Călăuza şi Modelul vieţii de credinţă, Căpetenia şi Împlinitorul ei. Şi El a avut un obiect înaintea Lui, mai puternic decât crucea, decât ruşinea, decât toată suferinţa. Aceasta era „plinătatea bucuriei“ care trebuia să încununeze viaţa omului credinţei, potrivit Psalmului 16 (v. 11).

Un copil este supus în familia lui educaţiei părinţilor. Aceasta îl va face să verse câteva lacrimi, dar, ajuns mare, va fi un lucru pentru care el le va putea mulţumi părinţilor. Dacă suntem fii şi fiice ale lui Dumnezeu, este imposibil să nu avem de‑a face cu disciplina Lui (v. 8), pentru că Dumnezeul sfânt doreşte să‑Şi formeze copiii după imaginea Lui (v. 10). Totuşi, această disciplină ne‑ar putea conduce la două reacţii opuse: Mai întâi s‑o dispreţuim, nesocotind‑o; dar trebuie să fim „exersaţi de ea“, adică să ne judecăm înaintea Domnului, cercetând pentru ce motiv ne‑a trimis El această încercare (Iov 5.17). Celălalt pericol este ca noi să pierdem curajul (v. 5; Efeseni 3.13). Să ne amintim atunci de numele dat credinciosului sub disciplină: „acela pe care‑l iubeşte Domnul“ (v. 6). Să urmărim pacea cu toţi, însă fără ca aceasta să fie în dauna sfinţeniei (v. 14). Să nu uităm că noi înşine suntem obiecte ale harului şi să alungăm din inimile noastre rădăcinile de amărăciune (literal: germenii de otravă). La început ascunse, acestea se vor manifesta, mai devreme sau mai târziu, dacă nu sunt imediat judecate (Deuteronom 29.18).

Esau, care n‑a putut fi numit în capitolul precedent alături de membrii familiei lui, este pomenit aici spre ruşinea lui veşnică. Fie ca niciunul dintre noi să nu‑i semene!

Aici este prezentat încă un contrast între ceea ce oferea legea şi ceea ce posedă de acum creştinul în Hristos. În locul Sinaiului îngrozitor, Dumnezeu va da harul în Sion în timpul domniei viitoare a lui Mesia (Psalmul 2.6). Copilul lui Dumnezeu vine deja spre binecuvântări de un ordin şi mai înalt. El este invitat să escaladeze versanţii acestui munte al harului, să intre prin credinţă în „cetatea Dumnezeului celui viu“, Ierusalimul ceresc (v. 22), şi să‑i salute pe locuitorii ei. El întâlneşte miriadele de îngeri, apoi adunarea întâilor‑născuţi, adică Biserica. În vârf este Însuşi Dumnezeu, „Judecătorul tuturor“, însă care îl primeşte ca un răscumpărat al Fiului Său. Coborând la poale, la temelia divină a tuturor acestor glorii, el găseşte „duhurile celor neprihăniţi făcuţi desăvârşiţi“ (v. 23) – ale celor din capitolul 11 – şi pe Isus, Mijlocitorul unui nou legământ, pecetluit cu propriul Lui sânge.

«Acolo‑i casa mea“, spune o cântare. Dacă toate lucrurile schimbătoare vor trece curând, eu voi căpăta o împărăţie neclătinată; numele meu este scris în ceruri (Luca 10.20). Şi acelaşi har îmi dă acces acolo şi îmi permite să slujesc acestui Dumnezeu sfânt, nu în felul în care mi‑ar place mie, ci cum îi este plăcut Lui. Respectul şi teama de a nu‑I plăcea Lui mă vor ţine pe calea voii Sale!

Dragostea frăţească se poate manifesta sub multe forme: ospitalitatea, care este în folosul celui care o practică (v. 2), simpatia care se identifică cu cei care suferă (v. 3; cap. 10.34), binefacerea, în care nu numai cei ajutaţi, ci Însuşi Dumnezeu găseşte plăcere (v. 16).